sâmbătă, 13 februarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Atenţie, autorităţi: sunt la modă restaurantele clandestine

Criza economică pe care încă o traversăm a condus, peste tot în lume, la diverse forme de adaptare. Una dintre ele, care este şi la modă, o constituie restaurantele clandestine sau subterane. Fenomenul este atât de răspândit încât Wikipedia le-a dedicat o pagină specială. Recent, Guardian le-a dedicat un articol. Le găsim răspândite peste tot în lume: Argentina - Casa SaltShaker la Buenos Aires (prezent şi pe Facebook), Australia - Zingara Cucina - itinerant, Marea Britanie - The Underground Restaurant la Londra (are şi blog) şi în multe alte locuri. În esenţă, un astfel de restaurant este deschis în casa cuiva, neavând licenţă şi neplătind impozite. Reclama pentru un astfel de restaurant se face prin viu grai sau prin intermediul reţelelor de socializare, ca Facebook sau Twitter. Prin aceste reţele se fac şi rezervările.

Spre exemplu, amintitul The Underground Restaurant de la Londra se găseşte într-un apartament cochet care poate găzdui circa 25 de persoane, care se autodefinesc drept epicurieni în căutarea unor noi experienţe culinare şi sociale. Mâncarea este ca la mama acasă şi are un preţ modic: 35 €. Pe lângă ocolirea taxelor şi impozitelor, ceea ce permite preţuri mai mici, aceste restaurante beneficiază de aura de clandestinitate, de mister, de activităţi secrete.

Deşi nu am cunoştinţă de astfel de restaurante clandestine în România, ele există cu siguranţă. În următoarea perioadă, este de aşteptat ca volumul activităţilor comerciale nefiscalizate să se înmulţească simţitor, în condiţiile în care politica guvernului a înăsprit condiţiile fiscale pentru micii întreprinzători.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Al doilea land german va cumpăra CD-ul cu nemţii care şi-au plasat banii în Elveţia

Dupa ce landul Renania de Nord –Westfalia a cumparat CD-ul cu datele bancare ale evazionistilor germani care si-au plasat banii in Elvetia, acelasi CD va fi cumparat si de landul Baden-Wurtemberg a anuntat ministrul german de Finante, Wolfgang Schäuble intr-un interviu aparut sambata in Frankfurter Rundshau.

Pe CD s-ar afla numele a 1700 de clienti ai bancilor elvetiene, pentru care informatorul cere circa 1,5 milioane de euro. Elvetienii sunt tot mai furiosi ca celebrul lor secret bancar se duce pe apa sambetei. Mai mult, un milionar geman a dat in judecata banca elvetiana UBS pentru frauda si abuz de incredere, dupa ce UBS i-ar fi propus sa fraudeze fiscul german. Reprezentantii bancii au reactionat declarand ca vor face o ancheta interna si ca daca se va adeveri ca un angajat a propus asa ceva, va fi pedepsit drastic. Normal, ce sa zica…?

Istoria problemelor legate de secretul bancar elvetian e mult mai veche. In anii `30, doi bancheri elvetieni au fost arestati la Paris, acestia avand asupra lor 3 vazile pline cu bani. Asupra lor a fost gasita o lista cu 2000 de clienti (politicieni, episcopi, generali de armata) care spalau banii in conturile elvetiene. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Hitler a depus tot in Elvetia circa 75% din aurul confiscat din bancile centrale si de la evrei.
Banii dictatorilor Mobutu, Marcos (poate si Ceausescu?) au intrat tot in conturile bancilor Elvetiei. Mai recent, UBS a fost acuzata ca ar fi recrutat 4450 de clienti americani dispusi sa scape mai ieftin de taxele americanesti.
A fost apoi randul francezilor si acum al germanilor sa primeasca date legate de cei care si-au plasat banii in Elvetia. Urmarea? Numai in 2009, 150 de miliarde de euro au fost retrasi din UBS.
Asa cum fluxurile de capital cautau sa intre in bancile elvetiene acum ceva ani, la fel de repede cauta acum sa iasa. Iar asta le-ar putea face mari probleme bancherilor din tara cantoanelor, daca nu iau rapid niste masuri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: De unde se împrumuta România pe când nu exista FMI? Cum am fost şi noi “grecii” Europei

Romania s-a afla in situatia de a fi monitorizata de alte tari si de a i se cere sa faca reforme economice radicale inca dinaintea infiintarii FMI. Eram pentru Europa cam ceea ce este astazi Grecia. Atat ca pe atunci notiunea de „speculatori financiari” nu era des intalnita. „Consiliul Societatii Natiunilor va organiza o colaborare tehnica consultativa cu guvernul roman in vederea stabilirii unui program de restaurare economica si financiara”. Asa suna articolul al doilea din Acordul semnat in 1933 la Geneva, intre Romania si SNU prin care expertii Natiunilor Unite monitorizau fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti.

Condusa prost si atunci, Romania inregistrase in anii anteriori (1916-1922) un deficit bugetar de 11 miliarde lei. Datoriile externe ale Romaniei catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost “rezolvate” prin lansarea „imprumutului de stabilizare” la banci din strainatate, la costuri uriase.

Pentru garantarea rambursarii acestor bani, s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Intrucat banii nu ajungeau, alte trei imprumuturi au fost contractate in perioada 1930-1932.

Primul, stabilit in 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation, a fost urmat de concesionarea pe zece ani a retelei telefonice. Ca asta-i viata. Cand esti la ananghie, ti se ia nu doar umbrela, ci si ciorapii, batista si lenjeria intima.

La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, imprumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A. In plus, Romania a concesionat catre o societate suedeza, refacerea si constructia de sosele in Romania.

In sfarsit, in 1932 a fost lansat un imprumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea in devize a leilor intrati in circulatie.

  • Ce masuri a luat Guvernul de atunci?


Criza din 1929-1933 a dus la cresterea pretului la produsele agricole. Foarte multi mici proprietari s-au aruncat sa ia credite de la banci, ca sa se dezvolte. Ei au imprumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Pana si cei mai săraci dintre săteni au împrumutat bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, în lunile de dinaintea recoltării, când rezervele lor din recolta precedentă erau epuizate, pentru care au plătit, un DAE de până la 50%.. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani datornici au devenit insolvabili.

Vazand ca problema e generalizata si capata proportii ridicate, Statul a pus in practica masuri fiscale de sprijin a exporturilor de cereale, promovand legile de conversiune a datoriilor agricole din 1932 si 1933, si respectiv legea asanarii datoriilor agricole, din acelasi an.
Diminuarea preţului pământului a fost atât de mare încât, în foarte multe cazuri nu mai acoperea valoarea creanţei restante.

  • Agricultorii au fost salvati, dar cu pretul falimentelor bancare


În plus, deposedarea debitorilor de averea avută în proprietate era foarte riscantă. Erau multi si cand se trezeau cu executorul la usa, isi pierdeau brusc bunele maniere. Statul a emis patru legi de conversiune a datoriilor agricole. Cea din 7 aprilie 1934, reducea datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an.

Măsura a salvat pe agricultori de la faliment, dar multe banci au inregistrat pierderi masive si au crapat.

Astfel, dacă la bilanţul din 31 decembrie 1930 fuseseră înregistrate 1 122 bănci comerciale, cu un capital social de 16 980 milioane de lei, la 31 decembrie 1941 numărul lor scăzuse la 272, iar capitalul social la 7 500 milioane de lei. Nu numai că prin aplicarea legii de conversiune din 7 aprilie 1934 organizaţia bancară a României a primit o lovitură violentă, dar, în acelaşi timp, ea a exclus total populaţia de la credite. Mitiţă Constantinescu (azi o celebra sala in BNR) scria prin 1943, că, după conversiune, milioane de ţărani şi de muncitori nu mai găseau nicăieri credite pentru rezolvarea celor mai elementare probleme ale lor.

  • In materie de somaj- acorduri pentru a-i primi pe romani la munca in strainatate


Pentru a atenua şomajul, în anul 1930, România a semnat cu Franta un acord prin care Hexagonul se angaja să primească la muncă pentru exploatare de păduri, pe o perioadă nedeterminată de timp, mai multe mii de cetăţeni români. Acordul a funcţionat şi în perioada de după criza economică, însă anul de vârf a fost 1931, când Franţa a acceptat 14 704 persoane astfel că măsura nu a putut diminua decât într-o măsură nesemnificativă rata şomajului din România acelei perioade.

  • Exportatorii au primit prime si subventii, fiind stopat importul produselor care puteau fi fabricate in tara


Practic, exportatorii primeau prime de export, erau incurajati prin subventii sa cultive plante industriale, Statul instituind chiar monopoluri in ceea ce priveste aprovizionarea si desfacerea produselor agricole. Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus insa la scaderea productiei industriale, cu exceptia exploatarii petrolului, si a preturilor la produsele agricole si industriale, cresterea numarului de someri. Circa 10 000 intreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. in 1932, cand criza a atins apogeul in Romania, valoarea productiei industriale a scazut cu 50% in ansamblul economiei. Singura ramura care a continuat sa aiba cresteri de productie a fost cea petroliera. Masurile luate de Guvern au avut caracter protectionist – tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate in tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi (cu focus pe industria optica si acustica).

S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de inalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice. De asemenea, statul, prin comenzile sale, destinate, in mare masura, apararii nationale, si-a adus contributia la refacerea economiei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: De ce am avut în ianuarie o inflaţie record?

Potrivit INS, preţurile au crescut în luna ianuarie în cel mai rapid ritm înregistrat din anul 2005 încoace. Justificarea oficială invocă ajustarea unor impozite (accize la combustibili şi ţigări). Însă ea este superficial. Dacă ar fi adevărată, atunci nimic nu ar împiedica, în principiu, să evităm orice inflaţie viitoare pur şi simplu prin îngheţarea accizelor!

Inflaţia are o altă explicaţie. Aceasta, explicaţia economică, este importantă şi totodată diferită de justificările oficiale. Creşterea preţurilor se produce din cauza creşterii permanente a masei monetare. Cu cât producţia de bani creşte, cu atât banii tind să se ieftinească, adică să îşi pierdă puterea de cumpărare. Aceasta este o lege economică. Nu este nevoie să experimentăm sau să aşteptăm discursul de luna viitoare a lui Adrian Vasilescu pentru a descoperi cauza inflaţiei.

Însă nu întotdeauna fenomenul inflaţionist este atât de direct şi rapid pe cât lasă se înţeleagă afirmaţia mea de mai sus. Atunci când producţia de bani afectează mai întâi investiţiile, preţurile bunurilor de capital, ale diverselor active, salariile forţei de muncă implicată în respectivele investiţii, toate tind să crească rapid. Preţurile bunurilor de consum cresc ulterior, după ce banii se filtrează prin economie, ajungând în posesia publicului larg şi fiind direcţionaţi de acesta pentru consum.

De aceea unii economişti celebri, precum Milton Friedman, se referă la efectele tardive şi variabile ale politicii monetare – care se pot întinde pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani. Practic, economiştii admit cu toţii că, între creşterea masei monetare şi reflectarea acesteia în variabilele macroeconomice (precum PIB sau IPC) trece o perioadă de timp. Şi cu cât banii sunt injectaţi în economie printr-un punct situate mai departe de stadiul consumului, cu atât această perioadă este mai lungă.



În ultimii ani România a experimentat tocmai această situaţie – aşa-numitul boom economic. Producţia de bani s-a concretizat în expansiunea creditului şi în stimularea investiţiilor. Abia acum ajungem să vedem nota de plata în preţurile de consum. Nu este nimic nou sau original în România. Pur şi simplu, totul se petrece ca la carte.

Acesta este principalul motiv pentru care sunt pesimist în ceea ce priveşte incapacitatea BNR de a respecta ţinta de inflaţie pe 2010.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: În ianuarie, piaţa auto a intrat în colaps – înmatriculările de autoturisme noi au scăzut cu 84.5%

Conform statisticilor Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, in luna ianuarie au fost inmatriculate 2134 masini noi, in scadere cu 84.5% (!!!) comparativ cu luna ianuarie a anului trecut si cu 93% fata de ianuarie 2008.

Pe locul intai din punctul de vedere al inmatricularilor a fost Volkswagen cu 443 masini noi inmatriculate (20.7% din piata), pe locul doi este Ford cu 259 de masini si 12.1% din piata, in timp ce Dacia ajunge pe locul trei cu 201 masini inmatriculate si 9.4% din piata.

Comparativ cu luna ianuarie 2009, numarul inmatricularilor a scazut cu 72.1% in cazul Volkswagen, cu 73% in cazul Ford, si cu 94.2% in cazul Dacia.

Dintre numele mari, Renault a scazut cu 92% (79 masini inmatriculate), Toyota a scazut cu 86% ajungand la 56 masini inmatriculate, iar Citroen si Peugeot au scazut cu 76% respectiv 91%.

Cine sta cel mai bine? Ferrari si BMW! Ferrari a reusit sa inmatriculeze 6 masini in ianuarie, in timp ce in urma cu un an numarul inmatricularilor era zero, iar numarul masinilor BMW inmatriculate a crescut cu 8%, de la 113 la 122. De asemenea, Porsche si Alfa Romeo au inregistrat scaderi modeste (- 11%). Click pe graficul alaturat pentru a observa evolutia lunara a inmatricularilor in ultimii trei ani.

Daca discutam despre inmatricularile de masini second-hand, aici lucrurile stau complet diferit. Astfel, in ianuarie2010 au fost inmatriculate 11.896 masini, dublu fata de ianuarie 2009 si aproximativ la acelasi nivel cu ianuarie 2008.

Pe marci, cele mai multe masini inmatriculate au fost Volkswagen, respectiv 3312, pe locul doi este Opel cu 2896 masini, iar pe locul trei Ford cu 1201 masini inmatriculate. Evolutia lunara a masinilor SH inmatriculate in graficul alaturat, click pentru marire.

Concluzie – nu stiu ce va rezolva noul program rabla, insa nu cred ca anul 2010 va fi mai bun decat 2009, fiind posibil ca daca piata sa nu isi revine in lunile urmatoare, sa asistam la concedieri masive in randul dealerilor auto.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Scurtă istorie politică a Greciei moderne

1955-1963 Konstantinos Karamanlis

63-65 George Papandreou

65-67 Haos, 3 guverne sunt respinse de Parlament

67-74 Dictatura militara

74-80 Konstantinos Karamanlis

80-81 Georgios Rallis

81-89 Andreas Papandreou (fiul)

89-90 Haos, 3 randuri de alegeri esuate

90-93 Konstantinos Mitsotakis

93-96 Andreas Papandreou (fiul)…se retrage din functie pe motive de sanatate, moare putin timp mai tarziu

96-04 Konstantinos Simitis

04-09 Konstantinos Karamanlis (nepot)

Din octombrie 2009 George Papandreou (nepot)

un post inspirat de aici

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP