marți, 23 februarie 2010

Cristian Orgonaş: În ianuarie, creditul guvernamental a crescut cu 5.9% faţă de decembrie

Conform datelor comunicate marti de catre BNR, la 31 ianuarie creditul guvernamental ajuns la 49.57 miliarde lei, cresterea fata de decembrie fiind de 5,9% sau 2.75 mld lei. Comparativ cu ianuarie 2009, creditul guvernamental s-a majorat cu 127,1%, respectiv 27.7 miliarde lei sau 6.6 miliarde euro.

Tot in luna ianuarie 2010, creditul neguvernamental a scazut cu 0.6 mld lei fata de decembrie, aceasta fiind a treia luna consecutiva de scadere - detaliile alaturat, click pe grafic pentru marire.

Anul trecut s-a discutat mult despre faptul ca guvernul s-a imprumutau masiv de la banci absorbind astfel banii destinati finantarii economiei reale, insa cel putin in prima luna din acest an lucrurile par sa continue in aceeasi directie, autoritatile anuntandu-se a fi si in 2010 un client sigur pentru sistemul bancar.

Pe de alta parte, dl Vladescu a declarat ieri ca in prima luna din acest an incasarile la bugetul general consolidat au fost cu aproximativ 1.5% sub prognoze, ceea ce inseamna ca tinta de deficit bugetar de 5.9% va fi destul de greu de indeplinit altfel decat prin taierea cheltuielilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Vlădescu, furtul guvernamental şi adevărata povară a bugetului

Într-un interviu acordat Capital, ministrul de finanţe ne sfătuieşte să stăm liniştiţi la locurile noastre pentru că din bugetul ţării se fură, eventual, puţin, adică 1% din PIB (1 miliard de euro). Cristian Orgonaş compară pe bună dreptate această declaraţie cu afirmaţia lui Radu Vasile de acum un deceniu, conform căreia „În România nu mai e nimic de furat!”

Am veşti proaste pentru domnul Vlădescu şi modul domniei sale de gândire. Dacă domnia sa susţine că, datorită faptului că veniturile bugetare nu se ridică la mai mult de 30% din PIB, se poate fura maxim 1% din PIB, atunci Niger ne-a surclasat, pentru că acolo veniturile bugetare abia ajung la 15% din PIB! Conform acestei logici, Niger este o ţară în care hoţia guvernamentală este considerabil mai redusă, aşa că ar fi civilizat să ne mutăm acolo.

Lăsând gluma la o parte şi ţinând cont de numeroasele comentarii pertinente de pe blogul lui Orgonaş, aş avea de adăugat următoarele lucruri.

Paguba nu este de doar 1% din PIB. Unu la mână, ar trebui să punem la socoteală şi lobby-ul făcut de diverşii “băieţi deştepţi” pentru a dobândi acces la resurse, adică la cei 1%! Şi astea sunt pierderi pentru economie, bani “investiţi” în obţinerea de privilegii. Aşa scrie în manualul de economie, n-avem ce să facem.

Doi la mână, ar trebui să spunem că partea „furabilă” din buget (6%) plus deficitul bugetar, cum bine observă Orgonaş, adică mult peste 10% din PIB sunt bani cheltuiţi ineficient, dislocuind cheltuieli private şi reprezentând astfel o risipă de resurse. Cheltuielile guvernamentale trebuie finanţate cumva, adică cineva trebuie deposedat de respectivele fonduri, bani care s-ar fi dus fie în consum fie în economii/investiţii. Deci, mai multe „investiţii” operate prin deficit bugetar, mai puţini bani alocaţi de către indivizi.

Apoi, ar mai trebui să punem la socoteală şi faptul că toată această activitate a guvernului diminuează stimulentele indivizilor de a munci, de a produce şi de a inova, reducând PIB faţă de PIB potenţial – adică faţă de câtă producţie s-ar fi realizat dacă povara impozitării ar fi fost mai redusă iar creditul ar fi fost disponibil pentru sectorul privat. Mai adăugaţi câteva miliarde, după gust.

Patru la mână, să nu uităm de banii cheltuiţi de indivizi pentru a atenua povara impozitării şi a birocraţiei – economia subterană pe care se tranzacţionează cu adevărat „bunurile publice”: am în vedere, de exemplu, adevăratul cost al tratamentului medical, al educaţiei, al justiţiei… al înmatriculării unui automobil etc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Creditul guvernamental – ianuarie 2010

În luna ianuarie creditul guvernamental a crescut cu aproape 6% faţă de decembrie. “Pauza” luată în decembrie a fost datorată reducerii activităţii bugetare, aşa cum am scris la timpul potrivit.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Depozitele populatiei la banci cresc, soldul creditelor scade

BNR a anuntat astazi indicatorii monetari aferenti lunii ianuarie, iar cifrele sunt urmatoarele:

1. Soldul creditului neguvernamental acordat de instituţiile de credit a scăzut în luna ianuarie 2010 cu 0,3% (-1,9% în termeni reali) faţă de luna decembrie 2009, până la nivelul de 199 280,9 milioane lei. Creditul în lei a crescut cu 0,7% (-1,0% în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei a scăzut cu 1,0 la sută (exprimat în euro, creditul în valută a crescut cu 1,6%). La 31 ianuarie 2010, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 3,5% (-8,2% in termeni reali) faţă de 31 ianuarie 2009, pe seama diminuării cu 4,2% a componentei în lei (-8,9% în termeni reali) şi a scăderii cu 3,0% a componentei în valută exprimată în lei (exprimat în euro, creditul în valută s-a majorat cu 0,7%). Detaliile alaturat, click pe grafic pentru marire.

De remarcat ca se observa o usoara crestere a soldului creditelor acordate persoanelor juridice (companiilor), in timp ce soldul creditelor pentru populatie a scazut comparativ cu sfarsitul lunii decembrie.

2. Depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au crescut cu 1,2% până la 59 924,6 milioane lei, cresterea fata de ianuarie 2009 fiind de 9,9% (4,5% in termeni reali). Depozitele in valuta exprimate in lei au scazut cu 1.5%, insa daca luam in considerare devalorizarea euro fata de leu (2.5%) observam ca depozitele in valuta au crescut usor.

In cazul persoanelor juridice insa lucrurile stau mai prost, astfel ca fata de decembrie 2009, depozitele in lei s-au diminuat cu 6,6% până la 40 619,0 milioane lei, iar cele in valuta au scazut cu 2.6%, ajungand la 26.3 miliarde lei, evolutia in graficul alaturat.

Pentru a concluziona – in ianuarie, populatia a economisit mai mult si a luat mai putine credite, iar companiile au folosit o parte din depozite pentru a isi finanta activitatea, inregistrandu-se totusi si un usor reviriment al creditarii, datorat probabil si reducerii de catre BNR a dobanzii de referinta.

In urmatoarele 3-6 luni efectele reducerilor de dobanda ar trebui sa fie mai vizibile, fiind foarte probabil ca bancile sa inceapa sa crediteze in primul rand companiile, si doar ceva mai tarziu persoanele fizice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Vladescu: coruptia din guvern nu ii costa pe contribuabili mai mult de 1 miliard de euro anual

Intr-un interviu acordat revistei Capital, domnul Sebastian Vladescu a facut urmatoarea declaratie:

Se discută de corupţie şi de cât fură Guvernul. Proporţia asupra căreia Guvernul se poate gândi că ar putea fura este foarte limitată în buget, pentru că nu poţi să furi din pensii, salarii, dobânzi şi, la sfârşit, constaţi că zona din care se poate fura dintr-un total de 30% venituri în PIB este de 4%-5%. Să spunem că se fură 20% din aceşti bani, ceea ce înseamnă 1% din PIB. Nu într-un procent stă România, ci în 6%-7% din PIB, venituri care nu se fac, stă în milioane de oameni care nu plătesc nicio taxă, dar care beneficiază şi care, fiind săraci, au cele mai mari aşteptări…

Cu alte cuvinte, ministrul de finante sustine ca cei care dreneaza banii publici prin coruptie, spaga si trafic de influenta, nu pot fura mai mult de 1% din PIB, ceea ce inseamna putin peste 1 miliard de euro anual. Aceasta declaratie imi aminteste de cea facuta de dl Radu Vasile, care la un moment dat a sustinut ca “nu a mai ramas nimic de furat in Romania”.

In principiu dl Vladescu are dreptate, nu poti fura de la bugetul de pensii sau de la salarii, insa dansul uita sa mentioneze ca guvernul nu cheltuie 30% din PIB atat cat reprezinta veniturile, ci 37-38% din PIB, deficitul bugetar fiind de peste 8 miliarde euro anul trecut, iar in 2010 va fi de 6-7 miliarde. Unde s-au dus banii? O parte din ei s-au dus pe salarii si pensii, dar o alta parte s-au dus pe lucrari publice, ajungand in final in buzunarele celor care au finantat campaniile electorale ale tuturor partidelor.

Mai departe, dl Vladescu uita de jumatatea de miliard de euro pe care romanii o varsa anual in buzunarele medicilor sub forma de “plati informale”, de suma probabil asemanatoare platita de elevi profesorilor care dau meditatii acasa si care au dezvoltat practic un sistem de invatamant paralel cu cel ofcial, uita de mita pe care multe dintre companii o dau comisarilor garzii financiare pentru a fi lasate in pace, uita de platile mici dar dese facute de catre contribuabili pentru a obtine diverse acte de la diferitele departamente ale administratiei locale si mai mult decat atat, uita de uriasa evaziune fiscala pe care o genereaza economia subterana.

Se indoieste cineva de faptul ca economia subterana nu este sustinuta intr-o proportie mai mica sau mai mare de catre autoritati, aceasta fiind o sursa sigura de venit pentru functionarii mai putin corecti?

Cand discutam despre costul pe care il genereaza o administratie ineficienta si corupta, nu trebuie sa ne uitam doar la banii care se incaseaza din taxe si impozite, ci si la miliardele de euro care nu se incaseaza pentru ca angajatii statului nu isi fac treaba fie pentru ca sunt incompetenti, fie pentru ca sunt corupti.

Daca am lua in considerare toate cele de mai sus si multe altele, atunci ne-am da seama ca spaga, coruptia si incompetenta autoritatilor romane ne costa mult mai mult de acel miliard de euro despre care pomeneste dl Vladescu.

La urma urmei, as fi foarte fericit daca administratia centrala si locala nu ar putea fura mai mult de 1% din PIB.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Guvernul a introdus prin uşa din spate o nouă prevedere pentru programul "Prima casă"

Deşi niciun oficial al guvernului nu a suflat o vorbuliţă despre eficienţa energetică a imobilelor ce pot fi cumpărate cu credite ipotecare garantate prin programul "Prima casă", iată că, după apariţia hotărârii de guvern în Monitorul Oficial, aflăm lucruri noi. Iată ce scrie în art.1, pct.15 din hotărâre:

15. La anexa nr.2, la articolul 1, după litera b), se introduce o nouă literă, b1), cu următorul cuprins:
"b1) locuinţa care se achiziţionează în cadrul programului se încadrează în una dintre clasele A, B sau C de eficienţă energetică. Criteriul este aplicabil începând cu data intrării în vigoarea prevederilor art.23 din Legea nr.372/2005 privind eficienţa energetică a clădirilor."

În fine, guvernul îşi dă arama pe faţă şi a introdus această modificare în principiile de acordare a garanţiilor de către FNGCIMM, dorind astfel să contribuie la dezvoltarea locuinţelor noi, luate de la zero. Consecinţa acestei măsuri va fi ponderea extrem de redusă a locuinţelor vechi finanţate prin credite ipotecare garantate prin acest program. Pe de altă parte, asocierea a cel puţin 7 persoane care să construiască un imobil pentru a primi garanţii pentru creditul ipotecar de 95% din 75.000 euro este iluzorie, iar dezvoltări imobiliare noi sunt puţin probabile în acest an, în care dezvoltatorii imobiliari traversează o perioadă foarte dificilă, având pe stoc multe unităţi locative nevândute.

"Majoritatea blocurilor vechi din România se clasifică în acest moment între C şi D şi sunt aduse prin reabilitare termică în zona B sau A" , a spus recent Emilia Cerna Mladin, preşedintele Asociatiei Auditorilor Energetici pentru Cladiri (AAEC), citată de Money.ro.

În concluzie, programul prima casă, varianta 2, este atât de greu de aplicat încât ai putea spune că guvernul nici măcar nu mai vrea să garanteze credite ipotecare prin acest program. Se pregăteşte oare o canalizare aproape exclusivă a celor 700 mil.euro către finanţarea cumpărării celor 20.000 locuinţe ANL, despre care vorbea Elena Udrea?

Actualizare: Money.ro relatează în articolul Gafă monumentală: Boc a semnat legea Prima casă 2 fără să o citească că Emil Boc habar n-are de faptul că în hotărârea de guvern există o prevedere legată de certificatul de eficienţă energetică. Halal...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Cine s-a născut azi?(9) – Carl Menger

În ziua de 23 februarie 1840 s-a născut economistul Carl Menger. Alături de William Jevons şi Leon Walras, dar lucrând independent de aceştia, este considerat întemeietorul curentului „marginalist” în economie. Adică părintele ştiinţei economice moderne. Contribuţiile sale sunt fundamentale:
• A distrus teoria valorii-muncă, arătând că valoarea se datorează capacităţii bunurilor de a satisface anumite nevoi umane. Astfel, munca este valoroasă tocmai fiindcă participă la realizarea bunurilor dorite de consumatori – contraopinenţii afirmau teza inversă, că bunurile sunt valoroase fiindcă sunt produse prin muncă!
• Cu acest prilej a impus principiul imputaţiei – valoarea resurselor este determinată de cererea pentru ele care, la rândul său, este determinată de cererea pentru bunurile de rang inferior; de exemplu, preţul lemnului depinde de cererea pentru lemn, care se bazează pe cererea pentru bărci şi, în ultimă instanţă, pe cererea pentru peşte. Reformulând, valoarea factorilor de producţie derivă din valoarea produselor finale, adică din cererea pentru bunurile de consum – de aceea principiul mai este cunoscut şi ca cel al „cererii derivate”. Astfel, Menger a eliberat ştiinţa economică de una din cele mai grave deficienţe, care a afectat munca economiştilor clasici (Adam Smith, David Ricardo plus marxiştii)
• A descoperit legea utilităţii marginale (de aici numele curentului de gândire), rezolvând celebrul paradox „apă-diamante” (de ce sunt diamantele mai valoroase ca apa, când de fapt nu sunt atât de utile omului?) Menger a arătat că întrebarea este prost formulată, pentru că nu bunul în sine (apa) are valoare, ci cantităţi determinate din acesta. În plus, spre deosebire de Jevons, şi-a bazat demonstraţia pe teoria subiectivă a valorii, arătând că este lipsit de sens să calculăm utilitatea agregată a „ceva”. Nu putem spune câtă utilitate „totală” are cantitatea de cărbune existentă, nici nu putem spune dacă sporirea ei altfel decât prin schimburi voluntare duce la creşterea utilităţii „agregate” a societăţii.
• Pe baza teoriei subiective a demonstrat că piaţa este întotdeauna benefică participanţilor, pentru că într-o tranzacţie fiecare renunţă la ce crede că este mai puţin important decât ce primeşte în schimb.
• A furnizat pentru prima oară o explicaţie logică pentru originea şi evoluţia banilor. Banii apar spontan, din iniţiativa privată, adică din dorinţa oamenilor de a evita dificultăţile barterului. Mai întâi anumite bunuri încep să fie utilizate ca mijloace de schimb; în timp, printr-un proces de selecţie, din toate aceste bunuri se impun doar câteva, deosebit de potrivite pentru funcţia de intermediere; mijlocul de schimb care se generalizează devine „monedă”. Explicaţia lui Menger a pulverizat astfel principala explicaţie concurentă, conform căreia moneda a fost introdusă printr-un „contract social”, eventual de către stat – explicaţie falsă empiric şi ilogică.

Principii de economie” este o carte superbă, iar contribuţiile lui Menger sunt atât de vaste şi numeroase încât un rezumat nu poate decât să dilueze importanţa operei. Must reading.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: 3 greşeli care au compromis 3 generaţii

Pensii anticipate, pensii medicale, pensii speciale. Mai munceşte cineva? Sau mai punem un impozit, ca să trăiască toată lumea bine-mersi? Istoria tristă a 20 de ani de prostie:



Anii ‘90. Când a devenit clar (cuvânt al cărui sens se va desluşi mai târziu) că economia produce pentru nu-se-ştie-cine iar fabricile sunt echipate cu trei angajaţi per coadă de lopată, statul a decis primele restructurări. Şomaj? Blasfemie!!!

Prima supapă, bugetul de pensii. La început, opt milioane de salariaţi susţineau două milioane de pensionari, aşa că… se putea. Cu foarte puţină bunăvoinţă, bărbaţii de peste 57 de ani şi femeile de peste 52 au putut trece într-un şomaj prelungit, dulceag botezat pensie anticipată.

Ei au fost prima generaţie sacrificată, dar aveau să afle asta mult mai târziu, când din pensiile lor mari inflaţia a mai lăsat doar nişte mărunţiş.

Au fost, în schimb, păstrate în producţie braţele tinere, în jurul a 30 de ani. Încă tinere şi încă bucuroase de ce li se întâmplă. Însă peticeala n-a ţinut decât 7-8 ani

Anii ‘97-’99. Economia a ajuns într-o criză şi mai gravă. Între timp, “braţele tinere” mergeau spre 40, făcuseră copii şi nu mai aveau aproape nicio şansă să înceapă ceva nou. Ce s-a ales din “privilegiul” care le fusese oferit altă dată? Un şomaj urât. Ei au fost a doua generaţie sacrificată.

Iar sacul se apropia de fund. Devenise limpede (clar a fost mai devreme şi, vezi bine, asta n-a ajutat la nimic) că vârsta de pensionare este mică şi trebuie mărită la loc.

Însă era deja prea târziu pentru cei care rataseră startul tranziţiei şi sperau într-un singur lucru: să-şi încheie cariera cât mai repede. Presiunea socială s-a scurs printr-o altă supapă, la fel de nocivă ca prima, dar de data asta semiclandestină: pensia medicală.

Anii 2000. Deja, cu un raport pensionari/salariaţi care depăşise 1 la 1, a devenit din nou clar (că nici ”limpede” n-a ajutat la nimic) că viaţa de pensionar e nasoală. Şi că trebuie să existe o cale de scăpare măcar pentru câţiva, adică exact pentru generaţia de politruci (şi pentru zonele din administraţie care le-au apărat autoritatea) care se pregătea să îşi încheie cariera triumfală de tranziţie. Premizele: muncă grea, răspundere mare. Concluziile: pensii care să fie calculate prin altă metodă decât a prostimii, numai să iasă mari: Pensia Specială.

De data asta, influenţa în sistem n-a mai fost decisivă. După două catastrofe, a treia n-a mai avut ce dărâma. Însă a fost semnul că totul e pierdut, că doar câţiva aleşi încearcă să se pună la adăpost şi că tu, cel care plăteşti un leu pentru pensiile lor enorme şi încă 100 de lei pentru prostia lor epică, eşti a treia generaţie sacrificată.

E limpede ce au în cap Specialii pentru copiii tăi?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP