miercuri, 24 februarie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Deschiderea Sun Plaza - VIP Party



În această seară, am fost invitat să particip la aşa-numitul VIP Party ocazionat de deschiderea noului mall din Bucureşti: Sun Plaza. Mă rog, petrecerea nu a fost atât de VIP, lumea prezentă fiind foarte amestecată, aşa cum se poate vedea din imaginile alăturate.

Înainte de a intra în parcarea subterană, am trecut printre muncitori robotind, cabluri de diverse feluri şi noroaie cât vedeai cu ochii. Pentru cine a venit pe jos a fost o adevărată aventură să ajungă înăuntru.

Prima impresie din interior a fost legată de parcarea subterană pe două nivele, dintre care doar unul funcţionează. Executată foarte îngrijit, cu spaţii generoase de parcare, spre deosebire de parcările înghesuite ale altor mall-uri.

A doua impresie nu a mai fost la fel de favorabilă. Se pare că arhitectul este unul britanic şi a conceput un spaţiu destul de auster, care nu a beneficiat de cele mai bune materiale. Înăuntru, aceeaşi roboteală perpetuă, cu muncitori cărând materiale, cabluri lipite cu bandă adezivă şi, în general, o atmosferă de şantier.

La fel ca la ultimele deschideri de mall-uri, în ciuda afirmaţiilor deţinătorilor că spaţiile ar fi închiriate în proporţie de 95%, multe dintre magazinele din galeria comercială se vor deschide după o lună de la deschiderea de mâine a Sun Plaza.

Pisele de bază ale mall-ului sunt magazinele Cora, Flanco, Mobexpert şi Baumax. În exterior, lucruile sunt jalnic: noroi, lucrări neterminate şi încurcarea traficului pe Calea Văcăreşti şi Şoseaua Olteniţei.

Dintre persoanele cunoscute, i-am remarcat pe: oamenii de afaceri Dinu Patriciu, Puiu Popoviciu şi Camelia Şucu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Graţian Gheţea, şi directorul general al Metrorex, Gheorghe Udrişte. Panglica a fost tăiată de primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, şi ambasadorul Austriei la Bucureşti, Martin Eichtinger.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Unde sunt oamenii normali?

1. Nu mai e dom`ne, oameni normali. Intrebi un bancher cum de i-a venit ideea lansarii unui anume card si fiti atenti ce raspuns primesc : ”Cautam permanent sa oferim acele produse care se pliaza cat mai bine pe nevoile clientilor. Segmentul tanar este caracterizat de nevoia de libertate – de aici ideea de a crea pachetul XXX- cardul de debit oferit gratuit legat la un cont curent in lei, cu serviciile de operatiuni la distanta pentru efectuarea de operatiuni prin telefon si YYY pentru tranzactii prin Internet Banking. Pe scurt – Mobilitate, Flexibilitate, Inovatie”
Asa decurgeau toate raspunsurile la cele 10 intrebari. Nimic concret, nimic mai de Doamne-ajuta, numai fraze corporatiste.

2. O alta banca, intrebata fiind ce cota estimata de piata are pe un anumit segment, zice:” …Bank este aliniata la cele mai bune practici in materie de creditare si incearca sa avanseze pe masura avansului tehnologiei” . Ce sa mai zici la atata rigoare? M-am udat tot. Noroc cu centura, ca m-as fi imprastiat de ras.

Banca 3. Intrebare:” Daca toate tarile in care opereaza banci grecesti impun majorarea capitalului acestora, nu va rezulta o slabire a bancii mama, obligata sa trimita bani la toate subsidiarele si ca urmare, sa ramana ea insasi fara bani?”
Raspunsul:” Banca noastra respecta obligatiile pe care BNR le impune prin normele si regulamentele pe care le publica cu regularitate in vederea mentinerii sanatoase a sistemului bancar”
Astea sunt 3 tipuri de raspunsuri primite in ultimele 14 zile. Fieste, asa ceva nu poti publica.
Ce e de facut cu oamenii astia? Cum sa ii intrebi ceva normal si mai ales, cum sa scoti ceva normal de la ei? Ce PR au? Cine le scrie raspunsurile astea?
Oare daca ii intreb cum li se pare vremea afara, ce raspuns voi primi? O sa-mi dea sau o sa-mi ceara umbrela?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Avem un mare faliment în Bucureşti?

Conform datelor BNR publicate astazi, restantele la credite au explodat in ianuarie, astfel ca soldul total al creditelor a ajuns la 8.77 miliarde lei, in crestere cu 953.5 milioane lei comparativ cu decembrie. In decembrie, restantele la credite au scazut cu 190.8 milioane lei fata de noiembrie, iar in noiembrie au crescut cu 811 milioane fata de septembrie, insa in ultimele doua luni ale anului trecut a avut loc o miscare “suspecta” in Bihor, mai multe detalii aici.

Daca analizam situatia pe judete observam ca in ianuarie, jumatate din cresterea totala a soldului restantelor se datoreaza Bucurestiului, aici restantele majorandu-se cu 457 milioane lei fata de decembrie, ceea ce inseamna o crestere de 18% (!!).

Mai departe, 90% din cresterea restantelor in Bucuresti se datoreaza majorarii restantelor la creditele in valuta, ceea ce ma face sa ma gandesc ca cel mai probabil, o companie mare inregistrata in capitala are probleme cu plata creditelor catre banci. Ma intreb daca nu cumva in ianuarie si februarie vom asista din nou la o miscare de tip yo-yo, la fel cum s-a intamplat in Bihor in noiembrie si decembrie anul trecut.

Altfel, din cele 41 de judete (cu tot cu Bucuresti) in 30 restantele au crescut iar in 11 au scazut, iar daca luam in considerare top 5 judete din punctul de vedere al cresterii restantelor (Bucuresti, Galati, Cluj, Timis, Bihor), observam ca acesta sunt responsabile pentru 75% din cresterea soldului restantelor.

Mai jos doua grafice - cel din stanga arata evolutia ponderii soldului creditelor restante in total sold credite (separat pentru creditele in lei, valuta si total), iar cel din dreapta arata variatia lunara in sume absolute a soldului creditelor restante, click pe grafice pentru marire.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Ce s-a întâmplat cu viteza de circulaţie a banilor în 2009?

Multă lume vorbeşte despre scăderea vitezei de circulaţie a banilor, un fenomen asociat de obicei cu crizele – moment în care toată lumea vrea să fie cât mai lichidă. Despre ce este vorba?

Viteza de circulaţie a banilor este o modalitate matematică de a reprezenta cererea de bani. Cererea de bani exprimă preferinţa oamenilor pentru lichiditate (cât din venit îl păstrează cash şi cât îl cheltuie) În moment de criză, când incertitudinea creşte, este normal ca cererea de bani să crească. Creşterea cererii de bani arată că indivizii îşi încetinesc ritmul tranzacţiilor, adică viteza banilor scade.

Fenomenul invers se întâmplă în timp de inflaţie puternică. Atunci cererea de bani scade – dacă păstrezi banii ca atare comiţi o eroare, fiindcă ei îşi pierd valoarea. Astfel, e bine ca după ce îţi primeşti salariul să-l cheltuieşti cât mai repede. Practic, viteza banilor creşte.

Dacă dorim să ne referim la viteza banilor, trebuie să vorbim despre ecuaţia schimburilor. Nu sunt un expert în “cantitativismul” economiei contemporane, dar încerc să vă supun atenţiei următoarele: viteza banilor nu poate fi determinată independent, ci doar din ecuaţia schimburilor:

M x V = P x Q,
unde M e masa monetară, V e viteza banilor, P e nivelul preturilor iar Q nivelul producţiei.

Exprimată în dinamică, ecuaţia cantitativă a banilor ne spune urmatoarele:
variatia M + variatia V = variatia P + variatia Q

Hai să punem cifrele la treabă şi să vedem ce iese. M1 a scăzut cu 13%; Preţurile (deflatorul PIB) au crescut cu 4% – aproximare personală pe baza datelor statistice oferite de BNR; PIB a scăzut cu 7%. Deci:

-13 + V = 4 – 7

De unde rezultă că V este 10, atenţie PLUS 10!

Deci, aparent viteza banilor în România a crescut în 2009, nu a scăzut! Conform statisticilor. Ceea ce este oarecum plauzibil fiindcă, să nu uităm, avem inflaţie în timp de recesiune! Când M1 scade trebuie să avem deflaţie toată ziua, nu inflaţie. Dar noi avem inflaţie. Asta arată că de fapt oamenii nu tezaurizeaza lei.

Dacă vi se pare anormal, am identificat rapid trei explicaţii posibile:
• arieratele (cu rol de pseudo-monedă) au crescut masiv, iar băncile închid ochii în faţa datoriilor neplatite; de arieratele asociate cu bugetul de stat nu mai vorbesc
• PIB real a scăzut mai mult decât în statistici
• Populaţia tezaurizează într-adevăr, însă nu lei ci valută! O parte din economie (mai ales cea subterană) este de facto euroizată. Astfel, viteza banilor scade într-adevăr, dar nu despre moneda naţională este vorba!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Control intern al unei bănci. Spicuiri amuzante din notele de control întocmite

Nu am adaugat si nu am sters niciun cuvant. Fara alte comentarii.
Vezi aici prima parte.

*Ca şi problemă deosebita pe care am reţinut-o este faptul că se confrunta cu mari greutăţi în legătură cu modul în care funcţionează programul informatic şi conexiunea la sistemul de carduri. Apar mari erori în conturile clienţilor, ajungându-se la sume si de 1000 lei lipsă. Pentru rezolvarea unor asemenea neconcordanţe sunt necesare întocmirea unor contestaţii la care se obţine răspuns după foarte mult timp. Această situaţie se răsfrânge asupra relaţiilor lor cu clienţii şi, oricât de mult ar aplica elementele învăţate la seminarii, tot nu pot să-i facă pe aceştia să înţeleagă unele situaţii. Au existat nişte situaţii deosebite, chiar disperate în care, salariaţii le-au dat din banii personali unor clienţi foarte cunoscuţi, până se vor rezolva contestaţiile şi li se vor debloca conturile.

* Chiar daca imbracamintea era adecvata, am observat ca nimeni nu purta ecusonul bancii. Un client a plecat de la noi la Banca Transilvania pentru ca la retragere de numerar banca noastra ia un comision mai mare. Nimeni nu l-a oprit.
In aceasta echipa daca nu stii cum sa ii iei pe salariati risti sa nu ai cu cine lucra pentru ca in marea lor majoritate au o personalitate foarte puternica. Trebuie sa ai mare grija cum spui lucrurile pentru ca altfel risti sa nu faca decat cum vor ele.Mi-am dat seama din comentariile facute la adresa altor persoane

*Dar sa va relatez de aceasta data despre colega ce o inlocuieste pe Maria, care se numeste tot Maria, dar pentru a le deosebi noi ii spunem Marika. Vineri a avut doua carduri retinute in ATM si cum ea nu are ATM la agentia de unde vine, s-a bucurat tare mult cand m-a vazut fiindca stia c-o voi scoate din impas . Am ajutat-o sa efectueze pasii in ATM pentru ,,card retinut “ dupa care s-a notat acesti pasi tocmai pentru a se descurca alta data. Nu are parola in aplicatia de carduri si ori de cate ori vine cate un client ce face depunere in numerar pentru alimentarea unui card, trebuie sa sune alta colega sau la serviciul carduri de la sucursala pentru a obtine codul IBAN al clientului.
Marika face naveta 5 km pentru a ajunge la agentia de aici si 15 pentru a ajunge la agentia la care este titulara.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Ce fac alte guverne ca să ajute mediul de afaceri?

Sa n-o mai lungim. Unele state infiinteaza institutii publice de credit prin care iriga economia.
Creditarea companiilor e la pamant. Bancile nu dau credite pentru ca nu cred in viitorul unor afaceri si in plus, isi pot plasa banii la Stat cu riscuri infinit mai mici.
Companiile nu reusesc sa ii convinga pe bancheri ca sunt viabile, asa incat matza pare moarta. Cine are dreptate, numai viiutorul ne-o va putea spune.

Iata ce fac belgienii, de pilda:
Au constituit mai multe fonduri. Unul dintre ele e Fondul de Participare, o institutie publica de credit. Fondul asta da imprumuturi zuper-interesante. De pilda, somerilor. Prin creditul “Lancement”, somerii care vin cu idei de afaceri bune si viabile, primesc pana la 30.000 de euro, cu dobanda de 4%.
* “Starteo”. Are o dobanda de 3,1 % si o maturitate de pana la 10 ani. Se adreseaza micilor intreprinzatori care vor sa isi infiinteze o firma sau sa preia o alta.
* “Initio”. Seamana cu anteriorul, dar se intinde la sume mult mai mari. Poate fi folosit pentru a garanta un credit bancar initial refuzat.
Mai sunt de amintit creditul “Solidaire”, “Business Angels” s.a.
Inafara acestor credite valabile la nivel federal ( in intreaga Belgie), mai sunt si ajutoare regionale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: O idee deşteaptă – programul 10 case pentru specialişti

Guvernul Romaniei a aprobat ieri Programul “Renasterea satului romanesc-10 case pentru specialisti“, scopul fiind acela de a atrage specialisti in mediul rural.

Prin intermediul acestui program, autoritatile intentioneaza sa construiasca aproximativ 25.000 de case destinate inchirierii lor catre profesorii, politistii sau medicii care vor alege sa profeseze la tara, suma totala aflata in joc putand ajunge la 700 de milioane de euro daca luam in calcul faptul ca o astfel de casa va costa intre 30 si 35.000 de euro, respectiv ~300 de euro pe metrul patrat.

Dupa cum spuneam, ideea in sine este una foarte buna iar punerea ei in aplicare poate determina macar o mica parte dintre tinerii care au terminat o postliceala sau o facultate sa se stabileasca la tara, mediul rural confruntandu-se cu o acuta lipsa de personal calificat - acum, multi dintre profesori sunt de fapt suplinitori, iar medicii cu greu pot fi convinsi sa vina la sat pentru a profesa.

Desi este clar ca doar statul poate sustine un astfel de program, nu pot sa nu ma intreb catre ce companii vor fi directionate cele 6-700 de milioane de euro si la ce standard vor fi construite casele respective, insa cel putin pe hartie, guvernul a gandit bine.

Acum, pe langa case, ar mai fi nevoie si de un pachet salarial atractiv pentru cei care se decid sa profeseze macar temporar in mediul rural.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Datoria şi statul

Statul ca și noțiune poate fi descris în teorie în multe feluri, însă în realitate avem o putere simbolică al cărei prestigiu este încă respectat. Respectul se traduce prin supunere, iar supunerea prin plata taxelor. Această formă de organizare s-a menținut și se menține încă datorită încrederii maselor și acțiunii statului prin educație și prin propagarea în media a unui mod de gândire care să fie favorabil continuității funcționării și existenței 'statului'.


Dpdv sociologic s-a demonstrat că firea oamenilor este programată să facă ceea ce numim bine. Însă reperul ales pentru a cataloga poate fi influențat și manipulat, această flexibilitate fiind uimitoare dar în anumite limite. Cu cât se desfășoară într-un timp mai scurt, cu atât schimbările riscă să fie acceptate mai greu sau să nu fie acceptate de mase. Criza economică vădește faptul că 'statul' a întins prea repede coarda fraudei - ca principal obiect de activitate și izvor de existență - riscul fiind ca mulțimile să aibă mai multe premise care să le poată trezi.

Ce este statul?
Privită ca o persoană juridică statul are conducători, interese, patrimoniu și surse de venit. Mai mult decât o persoană juridică, statul are posibilitatea să-și fraudeze 'legal' angajații/ partenerii.

Noțiunea de stat conține două componente: pe de o parte supușii plătitori de taxe (posesori ai încrederii), iar pe de altă parte cei care administrează banii, sau statul. Ceea ce încă unește cele două baricade este încrederea în puterea simbolică a statului, care este și principalul furnizor de monedă.

Evaluând activele de care dispune un stat - bunuri imobiliare, părți sociale în diferite afaceri, lichidități, surse de energie și materii prime, venituri viitoare din taxe - putem să avem o idee privitoare la bonitatea financiară. Aici mă refer la încrederea terților de a împrumuta statul și de a-l considera un partener cu risc minim. Însă ce se va întâmpla când mai multe state își vor declara incapacitatea de plată? Se va destrăma iluzia care fundamentează valoarea banilor? Sau această schimbare se va produce controlat, tot de către stat?

Personal, cred că datoriile se vor acumula în continuare, la fel și emiterea de monedă și direcționarea ei către anumite interese. Până acum am văzut rezultatele acumulării unor datorii imense, concretizate în dezvoltarea statelor respective și creșterea nivelului de trai. Pe termen scurt, cât o mai ține iluzia valorii banilor, statele vor continua să se îndatoreze sub diferite forme.

Startul în devoalarea iluziei îl vor da cu siguranță acele state cu nivelele cele mai ridicate ale datoriei, interesul fiind de partea lor. Rezultatul ar putea fi scăderea încrederii în monedă, iar aceasta să se devalorizeze aruncând astfel în derizoriu datoriile exprimate în acea monedă.

Probabil că soluția nu va întârzia să apară în momentul în care deruta a cuprins eșantionul critic din masa utilizatorilor de monedă. Sau poate bulgărele o dată pornit, nimeni nu va putea să previzioneze evoluția piețelor, totul făcându-se din mers prin adaptarea la situație. În orice sens va evolua situația, moneda ca mijloc de schimb nu va dispărea, ci doar va suferi schimbări substanțiale.

Continuând scenariul pe acestă direcție, ceea ce numim stat astăzi se poate modifica - elementele aleatoare fiind foarte multe.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Bogdan Glăvan: Deflaţia monetară a continuat în ianuarie

În ianuarie masa monetară M1 (agregatul care exprimă cel mai bine lichiditatea de pe piaţă) a scăzut cu 3,5% faţă de luna precedentă. Avem acum în economie cu aproape 13% mai puţini lei decât aveam cu un an în urmă. Este greu de spus în ce măsură această situaţie se datorează mai degrabă intenţiei decât neputinţei BNR.



Pe de o parte, BNR a fost şi rămâne conştientă că presiunile inflaţioniste pe care le-a creat prin triplarea masei monetare chinese style din ultimii ani au devenit evidente. Din acest motiv continuăm să ratăm ţintele de inflaţie una după cealaltă, chiar şi în timp de recesiune – ceea ce, să recunoaştem, îţi trebuie ceva talent să o faci! Pe de altă parte, BNR a încercat să relaxeze politica monetară şi, în absenţa reducerii rezervelor minime obligatorii şi a ratei dobânzii, deflaţia era cu siguranţă mai aspră.

Deflaţia este bună. Activele speculate intens în timpul boom-ului şi-ar fi văzut valoarea redusă drastic, o clasă întreagă de falşi întreprinzători ar fi fost decimată, iar oamenii precauţi şi cu simţul economisirii ar fi putut să-şi cumpere o garsonieră doar cu 10000 de euro. Judecaţi voi dacă ar fi fost rău sau bine. Există şi temerea că o politică laissez-faire ar fi afectat mai mult forţa de muncă. Este adevărat. Cât timp pentru a produce/vinde orice este nevoie de forţă de muncă, retezarea industriilor cancerigene (dezvoltate exclusiv pe baza creditului ieftin şi a speculaţiilor întreţinute cu acesta) ar fi disponibilizat forţă de muncă. Însă o companie cu 10 salariaţi nu poate concedia niciodată mai mult de… 10 salariaţi! Activele sale însă se pot deprecia nelimitat, adică până la zero! În prezent, sectorul privat a concediat lucrători în încercarea disperată de a-şi conserva profitul sau de a ţine sub control pierderile. La limită, unii patroni şi-au închis afacerile – disponibilizând întreaga forţă de muncă – cu scopul de a-şi conserva capitalul pentru zile mai bune Dacă criza ar fi fost liberă să-şi urmeze cursul, afacerile susţinute artificial ar fi fost scoase la mezat, am fi avut „lichidări” şi “solduri” de 75% nu doar la pantofi şi cămăşi, ci şi la apartamente, ba chiar mai mult în acest din urmă caz (pentru că piaţa imobiliară a fost mai „umflată” decât piaţa hainelor). Nu am fi văzut firme de leasing care mai mult se fac că-şi vând stocul de maşini recuperate, ci antreprenori dispuşi cu adevărat să facă rost de bani.

BNR s-a pus singură cu spatele la perete prin politica inflaţionistă care a alimentat boom-ul economic. Acum, e cam „incorect politic” să reduci oferta de bani, cu un guvern mai înglodat în datorii ca niciodată şi cu o foame enormă de bani; la fel cum este greu să împiedici scăderea masei monetare, doar dacă nu cumva vrei să rămâi definitiv paria Europei, să dai de pământ cu perspectivele adoptării euro şi să intri în istorie ca cel mai longeviv guvernator de bancă centrală şi atât.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Topul primelor 10 bănci în 2009 după activele nete

În primul rând, trebuie remarcat faptul că totalul activelor nete din sistemul bancar românesc a scăzut cu 0,5 mld.lei, de la 79 mld.lei în 2008 la 78,5 mld.lei în 2009. Deşi ordinea pe podium nu s-a schimbat, BCR, BRD şi Volksbank menţinându-şi primele trei locuri din clasament, criza a determinat alte schimbări spectaculoase. Iată clasamentul:

1. BCR - 19% (-1,3 pp);
2. BRD - 14,1% (-1,5 pp);
3. Volksbank - 6,6% (-0,1 pp);
4. Alpha Bank - 6,4% (+0,9 pp);
5. CEC Bank - 6,3% (+2 pp);
6. UniCredit Ţiriac Bank - 6,1% (+0,6 pp);
7. Raiffeisen Bank - 6% (+0,1 pp);
8. Banca Transilvania - 5,9% (+0,5 pp);
9. Bancpost - 4,4% (-0,3 pp);
10. ING Bank - 3,3% (-0,2 pp).

Băncile prezente în acest clasament sunt aceleaşi din clasamentulul anului 2008. Cota de piaţă a ocupantelor primelor trei locuri a scăzut.

Cel mai mare jucător din sistem, BCR, a scăzut pentru prima oară sub 20% din total active, după ce, nu cu foarte mulţi ani în urmă avea o treime din sistemul bancar. Raiffeisen Bank a căzut de pe locul 4 pe locul 7, iar Banca Transilvania a coborât de pe poziţia 7 pe poziţia 8, în ciuda unei uşoare creşteri a cotei de piaţă.

Cea mai spectaculoasă creştere în top a avut-o CEC Bank, care a urcat de pe locul 9 pe locul 5, activele nete crescând cu 2 puncte procentuale, ceea ce înseamnă o creştere de 46,5% a cotei de piaţă. Această evoluţie se datorează politicii băncii de a achiziţiona titluri de stat, dar şi de intensificare a acordării de credit, însă costul a fost deteriorarea portofoliului, prin creşterea creditelor îndoielnice şi pierderilor a depăşit 20%.

UniCredit Ţiriac Bank şi-a păstrat locul 6, în ciuda creşterii cotei de piaţă cu 0,6 puncte procentuale, ceea ce înseamnă o creştere 10,9%.

Cea mai spectaculoasă coborâre în top a înregistrat-o Raiffeisen Bank, care, deşi şi-a mărit cota de piaţă cu 0,1 puncte procentuale, a coborît trei poziţii în top, din cauza redistribuirii cotelor de piaţă. În 2007, banca era pe locul 3, iar în 2008 pe locul 4.

Una dintre primele bănci înfiinţate după 1990, Bancpost, şi-a continuat declinul, în ciuda unor măsuri ferme de restructurare. În 2009, banca a concediat 400 de salariaţi.

ING Bank şi-a păstrat locul 10, pe care îl ocupă de mai mulţi ani, în ciuda scăderii cotei de piaţă cu 0,2 puncte procentuale, ceea ce aduce banca la nivelul din 2007 ca pondere în activele nete ale sistemului bancar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Răzvan Pascu: RCA-ul se modifică, în sfarsit, în favoarea şoferilor

Va spuneam (aici) acum cateva luni de zile ca sunt, dupa parerea mea, cateva institutii ale statului care functioneaza foarte bine (CSA-ul si CSSPP-ul). Acum iata ca CSA-ul (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) a modificat Normele privind asigurarea obligatorie de raspundere civila auto (RCA) in favoarea soferilor, companiile de asigurari trebuind sa le accepte si respecte.

Principalele modificari aduse acestor norme sunt:

  • Soferul (partea pagubita) are dreptul de a solicita despagubiri pentru daunele automobilului inainte de efectuarea reparatiei acestuia. Practic, intai vor fi solicitati banii si apoi va fi facuta reparatia. Suma pe care o vor primi se va calcula pe baza preturilor din service-urile auto sau din cataloage si nu va mai fi la latitudinea companiilor de asigurari. Astfel, in caz de accident nu se va mai intampla ca acum, cand exista posibilitatea sa stai cu masina in service chiar si mai multe luni, pana cand compania de asigurari plateste catre service-ul auto suma datorata.
  • Despagubirea va fi achitata in termen de maximum 10 zile de la depunerea ultimului document necesar stabilirii raspunderii si cuantificarii daunei, fata de 15 zile, cat era pana acum.
  • O alta schimbare reprezinta faptul ca asiguratorii care au suspiciuni de frauda in cazul unei daune RCA pot face investigatii, dar trebuie sa comunice in scris asiguratului si pagubitului, in termen de zece zile de la data avizarii daunei. Investigatiile nu pot dura mai mult de trei luni de la data avizarii, potrivit legislatiei in vigoare.


In plus, incepand cu 1 ianuarie societatile de asigurare aplica sistemul bonus-malus pentru stabilirea tarifelor la RCA, adica tarifele sunt mai mari sau mai mici, in functie de cat de bun sofer esti si cate accidente ai avut, iar politele se emit electronic.

Pana acum nu am avut accidente cu masina si nu a trebuit sa umblu pe la service-uri, insa cunosc multe persoane care nu au cuvinte de lauda la adresa asiguratorilor RCA, din cauza ca acestia din urma amana platile pentru repararea masinilor avariate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP