joi, 25 februarie 2010

Cristian Orgonaş: Industria va fi semnificativ pe plus şi în T1.10

BNR a publicat astazi buletinul de conjunctura aferent lunii februarie, iar printre informatiile care mi-au retinut atentia a fost si aceea legata de gradul de utilizare a capacitatilor de productie in industrie. Astfel, in februarie companiile prognozeaza un grad de utilizare de 72%, egal cu cel din ianuarie insa cu 5% mai mare decat procentul de 67% inregistrat in februarie 2009.

Evolutia acestui indicator economic este strans corelata cu evolutia indicelui productiei industriale, ceea ce inseamna ca si in ianuarie si februarie, industria va fi semnificativ pe plus fata de perioada corespunzatoare a anului trecut.

Mai departe, avand in vedere faptul ca industria contribuie cu aproape 25% la formarea PIB, o crestere a acestui sector cu 4% inseamna un plus de 1% la PIB. Nu stiu daca in acest an industria va putea de una singura scoate Romania din recesiune, insa va fi in mod sigur sectorul care va creste cel mai mult.

Mai jos, evolutia gradului de utilizare a capacitatilor de productie si a indicelui productiei industriale. Spre comparatie, in SUA, gradul de utilizare a fost de 72.6% in ianuarie.


La urma urmei, nu este dificil pentru sectorul industrial sa creasca semnificativ in T1.10, in conditiile in care in T1.09 a scazut cu 11.1%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Ce plan B avem? Premiu:1000 de euro

Teoretic, adoptam euro in 2015. Practic, ne-am putea intinde pana in vara lui 2016. Realist discutand, habar nu avem ce se va intampla. Maine am putea afla ca o alta tara europeana e in prag de faliment, ceea ce ar schimba radical ipotezele problemei.

Adoptarea asta e ca un credit dat de o banca. In cazul nostru, BCE. Credit nu neaparat in sens financiar-contabil, ci ca semn de incredere.

Angelina Jolie si Brad Pitt au adoptat tot felul de copii. Pentru ca au oferit garantia ca au cu ce sa le asigure viitorul. Romania vrea sa adopte si ea o moneda. Are cu ce sa ii ofere o buna crestere? Sau face la fel ca si Grecia?

Cine se duce la o banca sa ceara un credit, stie despre ce vorbesc. Bancherul te intreaba ce garantii poti sa ii oferi. Te mai intreaba daca ai un plan B, in situatia in care businessul desenat de tine pe hartie, nu se pupa cu piata.

Daca voi ati fi BCE, ati da voie Romaniei sa „poarte” euro? Oare salariile unor bancheri ale bancilor de stat nu sunt prea mari in raport cu performantele institutiei? Oare pretul repararii drumurilor nu sunt prea mari in raport cu normalitatea? Oare un bancher ( nu vreau sa dau nume acum) care ar lua 32.000 de euro lunar nu ar fi prea mult platit in raport cu munca pe care o depune?

Poate Romania sta doar in politica fiscala?

Care sunt avantajele si care dezavantajele, in opinia voastra?
Cel mai bun raspuns va fi premiat cu 1000 de euro. Sau nu trebuia sa spun asta? Ce solutii avem?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Ce a fost şi (mai ales) ce va fi euro?

Investitorul Dorin Ghidiu – un fel de Marc Faber sau Peter Schiff autohton, din câte am putut să-mi dau seama urmărindu-l 5 minute la Money Channel – susţine că euro va dispărea în 2015 şi se va reveni la monedele naţionale. O opinie similară şi argumentată aici. Opinii total opuse predicţiilor convenţionale, care vorbesc despre amânarea cu un an a extinderii zonei euro. Astfel, unii zic că România va adera la euro în 2015, exact când alţii spun că zona euro se va destrăma!

Bun moment pentru a reflecta asupra acestei probleme. Am analizat unificarea monetară europeană aici. Astăzi vreau să vă îndrept atenţia asupra ultimului număr din Econ Journal Watch, o revistă ştiinţifică prestigioasă care publică de obicei dissenting views. Mai ales asupra articolului lui Roland Vaubel – uber-economist german, susţinător al producţiei concurenţiale de monedă şi încadrat, în general, în tabăra Public Choice School.

Vaubel spune exact ce am spus şi eu în lucrarea indicată mai sus, dar foarte succint (7 pagini), cu mai mult talent şi cu multe referinţe. Pe scurt, naşterea euro este rezultatul unui proces politic care nu a avut nimic, dar absolut nimic, de-a face cu importanţa economică a unificării monetare: în esenţă, este concesia făcută de Germania în faţa reticenţei Franţei de a accepta reunificarea acesteia.

Vaubel arată cât se poate de concret că criteriile de aderare stabilite în Tratatul de la Maastricht au fost mai mult praf în ochii „analiştilor” şi că performanţa zonei euro în materie de stabilitate a preţurilor a fost relativ scăzută, ceea ce nu trebuie să mire pe nimeni dat fiind că politica monetară a Băncii Centrale Europene se votează, iar la vot participă nu doar Germania, ci şi Grecia.

Vaubel ne lasă în suspans în ceea ce priveşte perspectivele euro. Cred că două variante sunt deschise:
1. fie zona euro va practica o politică din ce în ce mai „iresponsabilă” (vorba lui Krugman), pentru a socializa prin inflaţie povara datoriilor din diverse state membre
2. fie această povară a datoriilor va fi atât de mare şi suficient de asimetrică pentru a justifica spargerea zonei euro – ceea ce nu înseamnă automat dispariţia euro, aşa cum zice Dorin Ghidiu. Mă gândesc că, la urma-urmei, nu e complet neverosimil ca la viitoarele alegeri din Grecia să câştige suportul poporului un populist care să arate neamului calea salvării prin naţionalism monetar!



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Cum stă treaba cu sistemul actual de pensii – câteva cifre şi câteva soluţii

Noua lege a pensiilor a declansat un scandal de proportii, opozitia amenintand chiar cu depunerea unei motiuni de cenzura daca aceasta lege va trece prin Parlament in forma actuala. Din nefericire, dezbaterea publica pe marginea acestui subiect contine pe langa pareri pertinente si o uriasa doza de populism, multi dintre politicienii care acum arunca cu pietre in guvern fiind responsabili – macar in parte – de actuala stare in care se afla sistemul national de pensii.

Dupa 1996, cu exceptia perioadei 2005-2007, bugetul asigurarilor sociale a fost mereu pe deficit, situatia fiind acum cu adevarat dramatica din moment ce anul trecut deficitul a fost de 1.6 miliarde euro, anul acesta va fi de 1.7 mld, iar intre 2009 si 2013, bugetul asigurarilor sociale va cumula un deficit de 7.5 miliarde euro, respectiv mai mult decat suma ce va ajunge la buget din imprumutul de 20 de miliarde euro primit de la FMI, detalii alaturat, click pe grafic pentru marire.

Mai mult, in 2009 cheltuielile cu pensiile au depasit cu 16.9% veniturile incasate din plata CAS, iar in 2010 procentul va fi similar. Ce inseamna asta? Inseamna ca pensiile sunt cu 16.9% mai mari decat isi permite Romania sa plateasca. Acum un pensionar primeste de la stat in medie 675 de lei lunar, dar guvernul nu are in buzunar decat 561 de lei, astfel ca diferenta de 114 lei se “fura” din alta parte.

De unde? De la investitii, de la agricultura sau de oriunde altundeva se poate.

De ce s-a ajuns aici? Pentru ca atunci cand am avut crestere economica partidele au crescut pensiile intr-o veselie iar acum, cand numarul salariatilor a scazut semnificativ, incasarile la bugetul asigurarilor sociale sunt net mai mici decat cheltuielile.

Daca discutam despre raportul salariati/pensionari, observam ca in 1990 acest raport era de 2.3/1, iar in 2009 raportul a ajuns la 1/1.3, ceea ce inseamna ca fiecare angajat sustine 1.3 pensionari.

Privind aceste cifre, ne dam seama ca bugetul asigurarilor sociale se afla de fapt in faliment, iar a propune acum cresterea pensiilor si/sau corelarea punctului de pensie cu evolutia salariului mediu pe economie reprezinta ori inconstienta, ori populism ieftin.

Bun, ce solutii exista pentru a echilibra cat de cat situatia in urmatorii 10-15 ani:

1. In anii trecuti, in Romania sa iesea prea usor la pensie, ceea ce a facut ca numarul celor pensionati pe caz de boala sa ajunga la aproape 20% din numarul total al pensionarilor (detalii aici). Din acest motiv, un prim pas ar fi inasprirea conditiilor care trebuie indeplinite pentru a iesi la pensie, ceea ce guvernul incearca sa si faca de altfel.

2. Autoritatile trebuie sa sprijine mult mai activ mediul privat in sensul de a stimula angajarile – cu cat exista mai multi salariati care platesc contributii, cu atat mai mic va fi deficitul sistemului de pensii (nu putem reduce numarul pensionarilor, putem doar creste numarul contributorilor). In plus, sa nu uitam ca gradul de ocupare in Romania este unul dintre cele mai mici din UE, ceea ce inseamna ca multi dintre romani “freaca menta”.

3. Sistemul actual de pensii bazat pe principiul “pay as you go” este condamnat la prabusire, singura solutie pentru ca statul sa asigure o pensie cat de cat decenta fiind Pilonul II de pensii. Din aceasta perspectiva, este necesar ca guvernul sa se tina de cuvant si sa creasca anual cu 0.5% procentul din CAS virat la Pilonul II, astfel incat pana in 2016 sa fie atins procentul de 6% stabilit initial.

Trebuie sa intelegem cu totii ca avem o problema cu sistemul actual de pensii, iar discutiile privitoare la cresterea pensiilor sunt de-a dreptul hilare din moment ce nici macar actualul nivel al punctului de pensie nu este sustenabil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Harta turismului în Europa. Există România?

Cu mai puţin de un milion de turişti străini care s-au şi cazat, România aproape că nu se vede pe harta Europei.



Totuşi unii spun că turismul ar trebui să fie “prioritate naţională“. De ce? Probabil, fără vreun motiv valid. 3 motive pentru care România ar trebui să-şi vadă de treburi la care se pricepe mai bine.

1. Potenţialul turistic local este mult exagerat. Străinii nu vin doar pentru mânăstiri şi peisaje ci, mai ales pentru calitatea serviciilor. A văzut-o cineva? Cu excepţia zonelor de tradiţie multiculturală – Dobrogea, Bucovina, Banat, Tinutul Secuiesc – unde serviciile sunt mediocre, în rest ele sunt catastrofale.

2. Valoarea adăugată adusă de turism este mult supraestimată. Sigur, e mai mare decât în agricultură, dar cam atât. Turismul poate fi o soluţie bună doar în zone cu şomaj mare, întins pe mulţi ani.

3. Ponderea în PIB este mică, dar poate aşa ar trebui să rămână. Altfel, doar de dragul cifrelor, o putem duce uşor la 100%. Inchidem orice altceva.

Vezi aici care destinatii s-au ieftinit.

Numarul de turisti anul trecut (la 9-12 luni sau date din 2008)
sursa: Eurostat

Spania 23922008
Italia 20487776
Franţa 20004319
Germania 13192553
Austria 12518276
M. Britanie 10357748
Grecia 6201183
Portugalia 5212418
Olanda 4597900
Cehia 4287385
Belgia 3295975
Polonia 2192519
Ungaria 2068008
Suedia 1541637
Cipru 1392561
Bulgaria 1213491
Finlanda 1047418
Irlanda 1000000
Estonia 961809
Slovenia 856706
România 855536
Malta 798032
Slovacia 764154
Danemarca 701415
Luxemburg 568757
Letonia 444101
Lituania 441326


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP