luni, 1 martie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Uniunea Europeană va trece industria auto pe verde

Ziarul belgian Le Soir relatează că, într-o reuniune de astăzi de la Bruxelles a miniştrilor industriei din statele membre UE, s-a dat semnalul unei restructurări dureroase a industriei auto, prin care se va investi masiv în construcţia de maşini verzi. Reuniunea s-a angajat să ofere un plan pentru construcţia de automobile electrice, industria trebuind să se pregătescă acum pentru a nu se trezi ulterior că este prea târziu.

Preşedintele reuniunii, spaniolul Miguel Sebastian, a subliniat: "Suntem la o răscruce de drumuri. UE are o puternică industrie de automobile, dar ea trebuie să reînnoiască în sine şi şansa sa este automobilul electric. Este rezonabil să se stabilească un obiectiv european pentru maşini electrice şi industria trebuie să investească pentru a rămâne lider." El a mai spus că Europa este avantajată în ceea ce priveşte eficienţa energetică şi tehnologia.

De altfel, firmele constructoare de automobile se întrec la Salonul Auto de la Geneva (4-14 martie 2010) în lansarea de automobile electrice şi hibride. Inclusiv modele de lux, ca Porsche Cayenne, vor lansa modele hibride.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Poveşti de după-amiază cu euro, dolar şi lira sterlină, care e posibil să fie atacată

Euro a coborat iar sub 1,36 dolari, dupa ce cresterea neasteptata a consumului din ianuarie al americanilor (ca si nelinistile legate de soarta Greciei) i-au facut pe dealeri sa reactioneze in consecinta. Ideea e ca ajutorul pe care Germania si Franta il vor acorda economiei elene este perceput de piete ca un pansament pe niste rani mult mai grave si care in final s-ar putea dovedi inutil. Pe romaneste, banii pregatiti pentru greci sunt ca o compresa sterila pe o rana provocata de tun. Arata grija fata de ranit, da` ranitul o sa horcaie in continuare.

Moneda europeana s-a dus in jos si fata de yenul japonez, insa cu viteza mai mica, astfel ca dolarul a urcat in fata monedei nipone.
Revenind la americani, SUA este in luna a patra de crestere, iar daca lucrurile merg conform graficului, economia lor ar putea anul acest cu 5,9%. Bine, asta pentru ca la ei chiar s-au luat masuri anticriza, nu ca in Romania.

De fapt, ca sa fiu sincer, singurele masuri anticriza luate de Boc este ca nu au impiedicat celelalte state europene sa iasa din criza si sa ne scoata cumva si pe noi din baltoaca. In rest, vorbe, deliruri si laude debile.

Speculatiiile ca FED va continua sa retraga masurile de sprijin si sa suie iar dobanda, au reinceput, chiar daca americanii sustin ca o sa tina actualul nivel inca multi timp de-acum incolo. Nu cred ca isi permit sa o faca, sincer.

In Marea Britanie, lira sufera si ea din cauze politice. Alegerile pentru Parlament si perspectiva unui guvern cu o sustinere slabita reduc, in opinia pietelor financiare, sansele unei redresari rapide ale finantelor publice. E ca si cum ai suferi de diaree, iar incasa nu ai Imodium, ci doar aspirina. Trebuie sa inghiti cu pumnul, ca sa iti treaca…In plus, pe un asemenea teren, specula pe lira devine propice. Nu m-ar mira sa auzim de atacuri asupra monedei britanice…

Uitati-va la cat a scazut lira. Ce a fost si ce-a ajuns, vorba aia. Acum e sub 1,1 euro, de-ti vine sa si plangi.
Asta a fost azi. Zilele urmatoare, lucrurile se pot schimba. Urmeaza decizii de politica monetara ale bancilor centrale (europene si a Angliei) de joi, care ar putea rasturna actualele cursuri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: BNR continuă politica de consiliu monetar (update)

BNR a anunţat azi că rezerva valutară a crescut la aproape 30 de miliarde euro. Este un lucru bun? Nu. Creşterea rezervei valutare este în general rezultatul intervenţiei BNR pe piaţa a cumpăra valută. Este de neconceput ca rezerva valutară să crească dacă banca centrală ar urma o politică de curs de schimb liber (free floating).

În timpul boom-ului economic rezerva valutară a crescut pe măsură ce BNR a cumpărat valută în încercarea de a frâna ascensiunea cursului de schimb. Achiziţia de valută trebuie însă plătită – şi aşa ajungem la partea a doua a monedei – prin emisiune de lei. Aceasta este politica tipică a unui consiliu monetar (Bulgaria sau Estonia au o astfel de instituţie). Cu alte cuvinte, avem un al doilea efect negativ al creşterii rezervei valutare, anume expansiunea monetară internă.



De la începutul crizei, rezerva BNR a continuat să crească, graţie împrumutului de la FMI care a compensat în întregime fuga capitalului. Această politică permite importul inflaţiei externe, prin translatarea expansiunii monetare de dolari sau euro în creşterea bazei monetare interne. În cursul acestui proces, evoluţia ratei dobânzii la leu este ancorată de evoluţia ratei dobânzii pe plan mondial. Astfel, creşterea rezervei valutare, adică emisiunea de lei, frânează aprecierea leului şi determină reducerea ratei dobânzii.

Intervenţia asupra cursului de schimb şi ratei dobânzii sunt precum încercarea unui chirurg orb de a-şi „stabiliza” pacientul. De fapt, este mai rea, pentru că deschide cutia Pandorei a speculaţiilor valutare şi a carry-trade-ului. Nu ştiţi despre ce vorbesc? Ei bine, ceva îmi spune că veţi afla imediat ce asistenţa FMI îşi va fi epuizat efectele.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Rezervele internaţionale ale României au ajuns la un nou maxim istoric – 32.5 mld euro

BNR: la 28 februarie 2010, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 29 739 milioane euro, faţă de 28 037 milioane euro la 31 ianuarie 2010 (+1.7 mld euro). Comparativ cu februarie 2009, rezervele valutare s-au majorat cu 3.8 mld euro, respectiv 14.7%.

În cursul lunii au avut loc următoarele operaţiuni:

-intrări de 3 002 milioane euro, reprezentând tranşele a 3-a şi a 4-a aferente acordului stand-by (aproximativ 2.3 miliarde euro in total), modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice, venituri din administrarea rezervelor internaţionale şi altele.

-ieşiri de 1 300 milioane euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi din contul Comisiei Europene, plăţi de rate şi dobânzi aferente datoriei publice externe directe şi garantate de stat şi altele.

Rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 2 726 milioane euro.

Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 28 februarie 2010 au fost de 32 465 milioane euro, faţă de 30 623 milioane euro la 31 ianuarie 2010 (+1.84 mld euro). Comparativ cu februarie 2009, rezervele internationale au crescut cu 4 mld euro, respectiv 14.3%.

Evolutia lunara a rezervelor valutare in ultimii 3 ani in graficul de mai jos, click pentru marire.



Avand in vedere nivelul rezervelor, este doar o problema de timp pana cand BNR va decide scaderea rezervelor minime obligatorii la pasivele in valuta.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Cât costă un muncitor chinez? Şi o comparaţie cu muncitorul român

In urma cu un an, companiile cu facilitati de productie in China si-au redus masiv personalul, astfel ca actuala revenire a economiei mondiale i-a prins descoperiti pe chinezi, mana de lucru fiind acum la mare cautare.

In acesta situatie, firmele care se ocupa de plasarea fortei de munca au fost nevoite sa creasca salariile pentru a gasi muncitori, costurile pentru companii majorandu-se cu 20% in 2010 comparativ cu 2009. Conform The New York Times, anul trecut, costurile au crescut tot cu 20% fata de 2008.

Cat costa un muncitor chinez? In 2008, agentiile de plasare a fortei de munca aplicau un tarif de $0.8 pe ora pentru inchirierea de personal (blue collar worker), costul crescand la $0.95 in 2009 si $1.17 in ianuarie 2010. De remarcat ca nu toti acesti bani intra in buzunarele muncitorilor din moment ce agentiile isi retin un procent drept profit (de regula mai mult de jumatate).

Cat costa un muncitor roman? Conform Eurostat, costul pe ora a fost de 3.5 euro in 2007, cifrele pe 2008 si 2009 fiind de aproximativ 3.8 respectiv 3.4 euro daca luam in considerare ritmul de crestere al venitului mediu si evolutia cursului valutar.

Anul trecut, companiile romanesti de plasare a fortei de munca aplicau un tarif de 3-3.5 euro pe ora pentru inchirierea unui muncitor catre o companie de productie, ceea ce inseamna ca incasau 500-600 de euro pe luna, in timp ce muncitorul primea “in mana” maxim 700 de lei plus bonuri de masa.

Mai jos, o comparatie intre costurile cu forta de munca in China si Romania, insa cifrele nu reprezinta salariul mediu, ci costurile pentru companii. Si pentru ca viata este mai ieftina in China, am pus pe grafic si cifrele calculate conform paritatii puterii de cumparare.



Daca am compara cele doua tari din punctul de vedere al costurilor cu forta de munca, ar rezulta ca in Romania costurile sunt de cel putin 4 ori mai mari, de unde deducem ca si salariile sunt de aproximativ patru ori mai mari.

Nu este de mirare ca muncitorii chinezi care vin sa lucreze in Romania sunt multumiti cu un venit de 2-300 de euro lunar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Despre o promisiune neonorată a ING Bank


Captura de mai sus este de astăzi, 1 martie 2010, pagină pe care o puteţi vedea aici, cât o mai rămâne online. La începutul anului trecut, ING Bank promitea că va implementa operaţiunile cu cecuri şi bilete la ordin pentru contul ING Profesional, destinat IMM-urilor, profesiilor liberale, ONG-urilor şi altora.

Faţă de 2009, viitorul a venit şi ING Bank nu şi-a ţinut promisiunile. În momentul de faţă, dacă ai o firmă încadrată ca IMM cu conturile la ING Bank nu poţi încasa cecuri prin intermediul băncii. Trebuie să apelezi la serviciile unei alte bănci. Serviciul este, în schimb, disponibil companiilor mari, ceea ce înseamnă că procedurile sunt puse la punct în interiorul băncii şi s-ar putea folosi şi pentru conturile destinate IMM-urilor.

Am sunat astăzi la serviciul destinat ING Profesional pentru a întreba care este stadiul implementării acestui serviciu. Mi-a răspuns o duducă picată din cer, care, după ce m-a ascultat ce voiam, m-a rugat să aştept ceva vreme, probabil ca să întrebe pe cineva ceea ce nu ştia ea, şi mi-a răspuns că nu îmi poate preciza când va fi disponibilă încasarea cecurilor pentru IMM-uri.

Dacă adresezi o întrebare sau o solicitare prin e-mail departamentului specializat la adresa pe care o puteţi vedea în captura de mai sus, primeşti răspunsul după săptămâni, răspuns care, ştiţi stilul, nu spune nimic. Pe unicul cont de Twitter pe care îl ştiu de la ING Bank, webcard_ro, dacă întrebi ceva, ţi se răspunde când şi când şi eşti asigurat că lucrurile se rezolvă. Banca pare să aibă o problemă serioasă de comunicare.

Să credem că viitorul ING Bank în România s-a oprit în 2009? Să ne înţelegem: faptul că am conturi la această bancă denotă aprecierea mea pentru multe dintre elementele politicii ei bancare, însă aş prefera şi să-şi ţină promisiunile. Căci credibilitatea este foarte importantă pentru orice bancă. În ceea ce priveşte predictibilitatea, se pare că şi băncile cu capital străin au deprins obiceiul locului de la statul român.

Actualizare: Văd că cei de la ING Bank sunt interesaţi de această postare. Sunt curios dacă răspund. Precum se vede în captura de mai jos, nu prea sunt unificaţi la browsere utilizatorii din bancă :) Aveţi grijă, Internet Explorer 6.x are mari probleme de securitate :)



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Olli Rehn vizitează astăzi Atena pentru a analiza măsurile de austeritate ale guvernului grec

Un comunicat de sâmbătă al Comisiei Europene anunţă că "Olli Rehn va vizita luni Atena pentru a discuta despre starea actuală a economiei şi a finanţelor publice în Grecia". Însuşi comisarul pentru economie anunţa joi: "Voi merge în Grecia, săptămâna viitoare, pentru a discuta situaţia economică şi bugetară din Grecia şi stabilitatea financiară viitoare a zonei euro cu guvernul şi autorităţile elene."

Grecia este considerată ca fiind veriga cea mai slabă din zona euro începând cu sfârşitul anului 2009, când a dezvălui amploarea deficitului bugetar şi a datoriei publice, până atunci subestimate. Având în vedere riscurile de contagiune în zona euro, UE a decis să plaseze Grecia sub supraveghere fiscală pentru a se asigura că va pune finanţele sale în ordine.

Comisia Europeană a trimis săptămâna trecută o misiune de experţi în Grecia, din care au făcut parte şi reprezentanţi ai Băncii Centrale Europene şi Fondului Monetar Internaţional, pentru a discuta planul de implementare a economiilor bugetare.

Olli Rehn, comisarul european pentru economie, va călători la Atena înarmat cu raportul experţilor, pentru a analiza cu autorităţile greceşti dacă măsurile convenite sunt suficiente pentru a atinge scopul său în acest an de a aduce deficitul public la 8,7% din PIB. În cazul în care planul de reorganizare va fi considerat insuficient, UE ar putea solicita măsuri de austeritate suplimentare.

Mai mult decât atât, Rehn va discuta şi cu oficialii greci şi situaţia contractelor de achiziţii pentru datoria greacă, care incrimează banca americană Goldman Sachs. Aceste contracte se referă la schimburi valutare şi securitizări ale creanţelor la care autorităţile elene au apelat pentru a obţine lichiditate în 2001, fără adâncirea deficitului bugetar, rostogolind datoriile vreme de mai mulţi ani, tranzacţie din care Goldman Sachs s-a ales cu comisioane consistente, apreciate la 300 mil.$.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Premieră mondială: cartelul taximetriei este acuzat că scade preţurile!

Principiul fundamental al economiei de piaţă este respectarea proprietăţii private, a libertăţii fiecăruia de a face orice doreşte în limitele proprietăţii pe care o deţine. Funcţionarea pieţei nu presupune agitarea bâtelor pentru descurajarea competiţiei, din contră. Din această perspectivă, cartelizarea nu reprezintă doar reprezintă un fenomen benign, ci este o expresie a libertăţii de asociere, ea însăşi reflectare a dreptului de proprietate privată.

Adesea însă cartelizarea este promovată prin mijloace violente şi când se întâmplă acest lucru ea intră în flagrantă contradicţie cu regulile economiei de piaţă. Un exemplu l-a constituit cartelul taximetriştilor. Cartelizarea piaţei taximetriei din Bucureşti nu constituie o noutate. Acum câteva luni taximetriştii bucureşteni demonstrau împotriva concurenţei exercitate de taximetriştii din Ilfov, cerând prohibirea acestora. Această pretenţie este clar un abuz. La fel ca şi violenţele taximetriştilor din Braşov de acum cîţiva ani.

Prin acţiunile lui, cartelul taximetriei a reuşit să devină impopular. Atât de impopular încât, se pare, unii jurnalişti cred că se cuvine să îl critice chiar şi dacă le lipseşte un motiv precis, pe baza simplei prezumţii că asocierea este în principiu ceva rău. Recent, majoritatea companiilor de taxi au decis – atenţie! – reducerea tarifului la 1,39 lei pe kilometru. Directorul Cobălcescu – una din companiile neafiliate la cartel – a protestat:
“Eu n-am vrut să intru în rândul lor. Nu vreau să scot bani din buzunar sau să mă ocup de alte chestii. Să fie clar! Toţi cei care merg cu 1,39 sunt pe pierdere. Poate şi Concurenţa ar trebui să aibă ceva de spus aici. Eu o să merg tot cu 1,60 şi prefer să fac curse mai puţine dar cu mai mulţi bani”.

În ochii unora, această acţiune contravine intereselor consumatorilor! Păi pentru a proba acest lucru, nu pot decât să le recomand “experţilor” să dea o tură cu taximetriştii independenţi plătind cu 0,2 lei mai mult.

În paralel, cartelul este acuzat că ar fi exercitat coerciţia asupra taximetriştilor care practicau un tarif mai mic de 1,39 lei. Şi este citat reprezentatul Meridian care spune:
“Făceau dumping. Nu poţi să mergi cu 1,19 şi să fii profitabil. Să furi e uşor. Aşa că le-am zis: ori scumpiţi ori vă facem plângeri pe la toate autorităţile competente”

În concluzie, cred că asistăm la o premieră mondială: pentru prima dată în lume un cartel este acuzat că complotează la bunăstarea societăţii reducând preţurile şi ameninţând hoţii!

“În principiu, legea taximetriei le dă dreptul să afişeze un tarif minimal. Totuşi, dacă au stabilit între ei care să fie valoarea acestuia, asta sună prost pentru consumatori. Dacă la acest tarif au ajuns în urma unor calcule interne e OK. Dacă, însă, şi-au făcut calculele în comun, atunci nu mai e bine.

P.S. Despre cartel am mai scris:
Poliţia alimentară în acţiune. Trebuie pedepsite cartelurile?
Sistemul monetar internaţional – cartel sau dilema prizonierului?
Nici cartelizare nici simpatia preţurilor

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: Warren Buffett: Credeam că sunt bătrân şi înţelept. Sunt doar bătrân

Cum reuşeşte Warren Buffett să câştige când alţii pierd şi să câştige mult când alţii doar câştigă? Răspunsul de anul acesta:



2009 a fost unul dintre puţinii ani în care randamentul acţiunilor Berkshire Hathaway (19,8%) a fost mai mic decât media S&P500 (26,5%). Totuşi, pe termen lung (45 de ani), randamentul mediu compus al Berkshire este de 20,3% faţă de numai 9,3% în cazul S&P500. În faimoasa sa scrisoare către investitori, preşedintele Warren Buffet (79 de ani, 37 miliarde dolari) îşi repovesteşte reţeta de afaceri şi îşi contabilizează erorile:
O mărturisire dureroasă: Anul trecut, preşedintele vostru a tras obloanele pe un foarte scump fiasco de afaceri pe care l-a construit cu mâna lui. Mulţi ani m-am chinuit să mă gândesc la produse colaterale pe care să le oferim milioanelor de clienţi loiali de la GEICO. Din nefericire, în cele din urmă am reuşit şi am venit cu o idee genială cum că ar trebui să vindem propriul card de credit. Am crezut că deţinătorii de poliţe GEICO ar trebui să aibă un risc de creditare bun şi că dacă le dăm condiţii satisfăcătoare ne vor alege pe noi. Am nimerit afacerea bine, dar cu clienţii greşiţi.

Pierderile noastre brute au ajuns la 6,3 milioane de dolari înainte să mă trezesc, în sfârşit. Apoi, am vândut portofoliul nostru de 98 de milioane de dolari – credite cu probleme – pentru 55 de cenţi pe dolar, pierzând astfel încă 44 de milioane. Managerii GEICO, trebuie spus, n-au fost niciodată încântaţi de ideea mea. M-au avertizat că în loc să ajungem la crema clienţilor GEICO s-ar putea să avem parte de —– să le spunem non-crema. Le-am sugerat subtil că sunt mai bătrân şi mai înţelept.

Eram doar mai bătrân.

Altă greşeală pe care miliardarul şi-o asumă este bilanţul dezastruos al NetJets, o companie de aeronave private în regim de proprietate partajată. NetJets a fost adusă însă pe profit în scurt timp, din august până acum, de Dave Sokol, unul dintre favoriţii lui Buffett la succesiune. Managementul bun este, de altfel, unul dintre principalele active bine-evaluate de Buffett în rapoartele anuale
E treaba mea să ţin Berkshire departe de astfel de probleme. Charlie (Charles Munger, 86, vicepreşedintele Berkshire) şi cu mine credem că un CEO nu trebuie să delege controlul riscurilor. Este pur şi simplu prea important. La Berkshire, eu personal iniţiez şi monitorizez fiecare contract derivativ cu câteva mici excepţii operaţionale. Dacă Berkshire va avea vreodată probleme, va fi vina mea. Nu va fi din cauza erorilor făcute de un Comitet de Risc sau de un Chief Risk Officer.

Cum îşi reformulează Buffett principiile la sfârşitul crizei financiare


1. Nu cumpărăm ce nu putem evalua

2. Nu credem în bunătatea unor străini, aşa că nu ne bazăm pe faptul că am fi prea mari pentru a cădea. Avem întotdeauna mai mult cash decât datorii

3. Lăsăm subsidiarele să ia propriile decizii

4. Nu încercăm să facem furori pe wall-street, vrem investitori care au încredere că le putem oferi valoare pe termen lung.

Berkshire Hathaway are activităţi în asigurări, servicii financiare, utilităţi, transporturi, industrie.

Am fost în zeci de consilii de administraţie în care erau decise achiziţiile, iar directorii sfătuiţi de valoroşi bancheri de investiţii (există şi de alt fel?). Invariabil, bancherii fac o evaluare amănunţită a valorii companiei cumpărate, cu accent pe motivele pentru care ea valorează mult mai mult decât preţul pieţei. Totuşi, în mai mult de 50 de ani, n-am auzit vreodată bancherii de investiţii (sau managementul!) să discute despre valoarea reală a ceea ce este oferit (de cumpărător – n.red.). Dacă era vorba de emisiune de acţiuni din partea cumpărătorului, pur şi simplu foloseau valoarea de piaţă pentru a măsura costul.

Când acţiunile sunt moneda de schimb într-o achiziţie şi când directorii ascultă de un consultant, cred că există o singură cale pentru o discuţie echilibrată şi raţională. Directorii ar trebui să angajeze un al doilea consultant, care să argumenteze împotriva achiziţiei propuse, şi să obţină onorariul doar dacă tranzacţia cade. Fără un astfel de remediu dur, recomandarea noastră privitor la consultanţi rămâne: „Nu întreba frizerul dacă e timpul să te tunzi”.

Nu pot rezista să nu vă spun o poveste de demult. Aveam acţiuni într-o bancă mare, bine condusă, care zeci de ani n-a avut voie să facă achiziţii. În cele din urmă, legea a fost schimbată, iar banca noastră a început să caute imediat posibile ţinte. Managerii ei, oameni faini şi bancheri capabili, au început în mod previzibil să se comporte ca nişte adolescenţi care abia descoperiseră fetele.

În curând, s-au concentrat pe o bancă mult mai mică, la rândul ei bine condusă şi cu caracteristici similare. Banca noastră vândută la un preţ mic (de-asta o cumpărasem), se învârtea în jurul valorii contabile şi avea oferea câştiguri mari pentru un preţ mic. Totuşi, în timpul ăsta, proprietarul băncii mici era curtat de alte bănci mari şi cerea un preţ de trei ori mai mare decât valoarea contabilă. În plus, cerea acţiuni, nu cash.

Normal, băieţii noştri au cedat şi au acceptat acest deal distrugător de valoare. „Trebuie să arătăm că suntem la vânătoare. Plus că e doar o tranzacţie mică”, au spus ei, de parcă doar un rău mare făcut acţionarilor putea fi un motiv pentru a sta deoparte. Reacţia lui Charlie la momentul respectiv: „Ar trebui să aplaudăm când câinele care ne distruge gazonul este un Chiuaua şi nu un Saint Bernard?”

Vânzătorul băncii mici – nu era prost – a avut apoi o ultimă cerere în negocieri. Poate în vorbe ceva mai diplomatice decât acestea: „După fuziune, voi fi un acţionar mare al băncii voastre, iar ea va reprezenta o bucată mare din averea mea. Aşa că trebuie să-mi promiteţi că nu veţi mai face niciodată o afacere atât de prostească cum aţi făcut cu mine”


[Citeşte şi Cine va fi succesorul lui Warren Buffett?]

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Cum a afectat criza economică profiturile băncilor din România

Anul 2009 a fost unul dificil pentru sistemul bancar – economia a scazut cu 7.2%, numarul somerilor a crescut cu 75%, cererea de credite a fost extrem de mica, iar restantele la credite aproape ca s-au triplat. In acest context, sa vedem cum au evoluat profiturile raportate de sase dintre cele mai importante banci din Romania, banci care impreuna detin 57.7% din piata.

BCR – a obtinut in 2009 un profit operational de 3,261.5 milioane lei (772 mil. euro), in crestere cu 32,1% (sau 792.5 mil. lei) fata de sfarsitul anului 2008, in timp ce profitul net calculat conform standardelor internationale de raportare financiara (IFRS) a ajuns la 871.7 mil. lei (206.3 mil. euro), in scadere cu 57% fata de 2008, insa trebuie sa tinem seama de faptul ca profitul din 2008 a fost “umflat” de vanzarea Asiban.

Daca nu am lua in considerare vanzarea Asiban, profitul net a scazut anul trecut cu 43% comparativ cu anul anterior. In 2007, profitul net al BCR a fost de 924.8 milioane lei, iar in 2006 de 756.3 milioane lei.

BRD – a obtinut un profit brut din exploatare de 2,084 mil. lei (492 mil. euro), in crestere cu 13% fata de 31/12/2008, in timp ce profitul net consolidat a ajuns la 812 mil. lei (192 mil. euro), in scadere cu 40% fata de 31 decembrie 2008. Profitul a fost raportat conform standardelor romanesti de contabilitate (RAS).

De remarcat ca si BRD a obtinut in 2008 un profit suplimentar datorita vanzarii Asiban – daca nu am lua in considerare acest profit, scaderea fata de 2008 ar fi de 29%. In 2007, profitul net consolidat al BRD a fost de 932 mil. lei, iar in 2006 de 685 mil. lei.

Profitul net al BRD in 2009 calculat conform IFRS a fost de 230.8 milioane euro, mai mare decat cei inregistrat de BCR.

Banca Transilvania - profitul brut operational inainte de provizionare a fost de 610 milioane lei, cu 96% mai mare fata de aceeasi perioada a anului precedent, in timp ce profitul net a ajuns la 61.9 milioane lei, in scadere cu 84% fata de nivelul din 2008. Daca nu am lua in considerare vanzarea Asiban, scaderea ar fi de 65%.

In 2007, profitul net a fost usor sub 200 milioane lei, iar cel din 2006 a fost de 120 milioane lei (RAS).

Volksbank – in primele noua luni ale anului trecut a inregistrat un profit brut de 41.6 milioane euro (IFRS), in crestere cu 43% fata de primele noua luni din 2008, iar estimarile pentru intreg anul 2009 sunt de 45-48 milioane euro (38-40 mil euro net, respectiv 160-170 mil lei). In 2008, banca a inregistrat un profit brut de 37.8 milioane euro, in crestere cu 54% fata de 2007.

De remarcat faptul ca Volksbank a reusit anul trecut sa obtina un profit mai mare decat cel din 2008.

Unicredit Tiriac – in primele noua luni din 2009, profitul net calculat conform IFRS a fost de 252 milioane lei (225 mil. lei conform RAS), in scadere cu 9% fata de perioada corespunzatoare a anului trecut, in timp ce profitul operational a crescut cu 15%, ajungand la 465 mil. lei.

Pe intregul anul 2008, Unicredit a raportat un profit net de 352.3 mil lei (216 mil lei RAS), iar in 2007 profitul net a fost de 261 mil.lei.

Raiffeisen (RZB) - in primele sase luni ale anului trecut, RZB a inregistrat un profit operational de 450 milioane lei (106 mil euro), egal cu cel din primele sase luni ale anului 2008, in timp ce profitul net a fost de 224 mil lei (52.6 mil euro), cu 28.9% mai mic decat cel inregistrat in aceeasi perioada a anului anterior.

Pentru intreg anul 2009, RZB estima ca va obtine un profit net in jurul a 400 milioane lei, in scadere cu 30-35% comparativ cu profitul net din 2008, care s-a ridicat la 165 mil euro (610 mil lei). In 2007, profitul net a fost de 314.5 mil lei. Datele sunt calculate conform IFRS.

Mai jos evolutia profiturilor celor sase banci intre 2003 si 2009 - in cazul Volksbank, Unicredit si RZB, valorile pe 2009 sunt estimative. A nu se compara bancile intre ele datorita standardelor diferite de raportare. Mai mult, profiturile BCR, BRD si BT exclud vanzarea Asiban.



Concluzie

Dupa un an 2008 absolut spectaculos din punctul de vedere al profiturilor, anul 2009 a fost unul decent pentru banci daca luam in considerare faptul ca cererea de credite pe partea de retail a fost absolut anemica, insa anul trecut statul a fost clientul perfect, asigurand sistemului bancar un profit de aproximativ 185 milioane euro conform unor calcule efectuale de Business Standard.

De remarcat si cresterea profiturilor operationale, ceea ce inseamna ca daca in 2010 provizioanele pe care bancile vor fi nevoite sa le constituie vor fi mai mici decat in 2009, profiturile pot creste semnificativ.

Pentru acest an nu avem inca tinte de profit, insa nu cred ca sistemul bancar va fi mai putin profitabil decat anul trecut, chiar daca statul nu va mai asigura bancilor un profit atat de mare ca cel din 2009.

In acest sens, a se observa cresterea marjelor intre dobanzile active si cele pasive, ceea ce inseamna ca in acest an, bancile vor castiga mai mult din diferentialul de dobanda.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Foarte scurte, de prin presa de azi

Asa cum oamenii isi vand cate un rinichi ca sa supravietuiasca, si Carrefour urma sa renunte la divizia din Belgia. (Corul « Oh, ce durere, uf ce pacat ! »). Cumparatorul, scrie presa locala, un fond de investitii, dupa ce s-a uitat pe rezultatele grupului, n-a mai vrut sa intre in business. Pe urma s-a incercat ca macar o parte dintre active sa le vanda celor de la Delhaize (Mega Image-ul de la noi) sau Mestdagh. Nici aia n-au vrut. Asa ca retailerul a decis reorganizarea. Patronatul zice ca oficial vor inchide 21 de magazine si vor da afara vreo 1600 de oameni. Sindicatele zic ca cifrele sunt la jumatate. 48 de magazine si 3000 de salariati pusi pe liber. In Belgia, Carrefour o duce prost tare ca imagine.

Belgia avea la inceputul lunii februarie, 475.247 someri. De Revelion, erau cu 62.509 de someri mai putin. Sa se calculeze cate pahare de sampanie au baut fericiti, belgienii, in noaptea dintre ani. (hint: un aisberg urias s-a desprins in Antarctica)

Campionul mondial la box thailandez este camerunezul Stéphane Mbida. Propunem ca sportul sa isi schimbe denumirea in box camerunez, cel putin pana la anul, cand vom afla de unde vine urmatorul campion.

In Congo, politistii anunta cu mare tam-tam ca de luni va incepe un aspru control rutier, pentru a-i depista pe cei cu permise auto false. Acum, ori congolezii sunt atat de idioti incat nu au inteles mesajul si vor iesi cu permisele false in maini, ori Politia lor e atat de isteata incat crede ca aia care au permise false n-o sa ia taxiul o zi-doua, cat dureaza controlul.

In Coasta de Fildes, ivorienii ataca autobuzele. Le sparg, le dau fos si pe urma se intorc la casele lor. Nimeni nu stie ce i-a apucat, de au vandalizat 22 de autobuze intr-o luna.

Presa din Togo, beata de fericire. „Ca urmare a intensificarii cooperarii intre Togo si Franta, 25 de broscute testoase, dar si doi perusi, se vor intoarce in Togo, dupa ce au fost confiscate de vamesii francezi”. Bravo, Togo!

Seful Rusiei vrea sa faca un Silicon Valley rus. Pentru inceput, probabil ca va creste importurile de silicon.

A fost descoperit capul urias al bunicului lui Tuthankamon. Are 2,5 metri lungime si o vechime de 3000 de ani.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP