marți, 9 martie 2010

Bogdan Glăvan: Câţi restanţieri vor mai avea instituţiile de credit?

Din ultimele date publicate de BNR reiese că procentul celor care nu îşi plătesc ratele la creditele contractate continuă să crească. Într-o singură lună restanţierii băncilor au crescut cu 2 puncte procentuale, de la 20% la sfărşitul lui 2009 la 22% la sfârşitul lunii ianuarie. Dar cel mai „bine” stau IFN-urile, ai căror clienţi sunt restanţieri în proporţie de 35%; din aceştia, 4% au ajuns restanţieri doar în luna ianuarie. Conform unei ştiri publicate astăzi, volumul creditelor neperformante ale IFN-urilor era de doar 7% la sfârşitul lui 2008, ajungând la 33% la sârşitul anului 2009. Fulminant.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Piaţa auto în februarie – un autoturism nou înmatriculat la fiecare 4 second-hand

Daca scaderea de aproape 60% a pietei auto anul trecut a putut fi perceputa drept o corectie mai serioasa dupa cresterile extrem de mari din anii anteriori, acum situatia devine de-a dreptul ridicola – conform statisticilor DRPCIV, numarul autoturismelor noi inmatriculate in luna februarie a fost de 2,658, in crestere cu 24.6% comparativ cu ianuarie, insa in scadere cu 63% fata de februarie 2009 si cu 87.6% mai putine decat in februarie 2008.

In primele doua luni ale acestui an au fost inmatriculate 4,792 masini noi, in scadere cu 77% fata de primele doua luni din 2009 si cu 90.6% mai putine decat in aceeasi perioada a anului 2008. Cu alte cuvinte prin showroom-uri bate vantul, iar in aceste conditii ma intreb cati angajati isi vor pierde locurile de munca in lunile urmatoare.

In februarie 2010, cele mai multe autoturisme inmatriculate au fost Dacia, respectiv 534 bucati (Dacia produce aproximativ 1000 de masini pe zi, ceea ce inseamna ca toata cererea din februarie a fost acoperita de un schimb si jumatate, respectiv 12 ore de munca!!!), pe locul doi s-a situat Ford cu 348 autoturisme inmatriculate, iar pe locul trei s-a situat Volkswagen cu 323.

Ce urmeaza? Sperantele puse in programul Rabla se vor risipi probabil in curand – desi numarul de rable casate se apropie de limita de 50.000, numarul masinilor vandute prin acest program nu ajunge nici macar la 1000, ceea ce inseamna ca romanii si-au casat rablele mai ales pentru a vinde voucherul.

Iar pentru ca imaginea sa fie completa, sa spunem si faptul ca scaderea preturilor cu care se vand aceste vouchere (de la 2000 de lei initial la 1200 lei acum) arata ca oferta este net peste cerere. Anul trecut, prin programul rabla s-au vandut 32,327 autoturisme, iar in acest an, dupa cum arata lucrurile, va fi mare lucru daca se vor vinde mai mult de 20.000.

Daca discutam despre inmatricularile second hand, numarul inmatricularilor in primele doua luni a fost de 22,324, in scadere cu doar 6.4% fata de primele doua luni din 2009 si cu 20.2% mai putine decat in aceeasi perioada a anului 2008.

Practic, in februarie s-au inmatriculat de patru ori mai multe masini second-hand decat noi, asta dupa ce in ianuarie raportul a fost de 5.6/1. Este si asta un progres…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Dormiţi liniştiţi. Guvernul proiectează un FNI

Se pare că guvernul va lansa ofensiva de primăvară împotriva crizei, trimiţând în prima linie o găselniţă de ultimă oră: Fondul Naţional de Investiţii. Acest fond va valorifica participaţiile minoritare ale statului în diverse companii folosind banii pentru a subvenţiona diferite proiecte de “investiţii”.

Bună treabă. Se pare că guvernul păşeşte tot mai încrezător pe drumul scoaterii unor cheltuieli în afara bilanţului (bugetului); la prima încercare a scos subvenţiile din domeniul energiei, prin constituirea celor doi mamuţi energetici, Electra şi Energetica; la a doua încercare se pare că vrea să scoată cheltuielile pentru autostrăzi. Teoretic, bugetul de stat va fi mai curat şi mai uscat, numai bun pentru a îndeplini condiţionalităţile FMI. Dacă autorităţile vor găsi o metodă de a externaliza şi cheltuielile cu pensiile atunci va fi minunat, probabil că vom fi mai disciplinaţi bugetar decât Germania.

Dincolo de ingineriile contabile mai mult sau mai puţin evidente realitatea rămâne cum am stabilit. Oricât de mult s-ar strădui şi ar lansa artificii financiare cu mândria descoperirii unei nemaipomenite politici, guvernul nu poate reinventa economia. Cu cât guvernul controlează mai multe resurse cu atât mediul privat controlează mai puţine. Nu este niciun puzzle aici, doar un principiu simplu şi clar.

Acum, este bine ca guvernul să controleze alocarea resurselor? Răspunsul este negativ. Guvernul nu dispune de mijloacele pentru a orienta resursele în conformitate cu preferinţele indivizilor. El poate decide să construiască 40 de km de autostradă la Gilău dar nu poate spune dacă această investiţie este mai rentabilă decât construcţia a 10 km de autostradă la Ploieşti sau decât repararea a 1000 de km de drumuri în judeţul Olt ori fragmentat prin ţară. Nu poate spune dacă este mai rentabil să folosească un tip de bitum sau altul. Nici nu poate spune dacă este mai eficient să uite de autostrăzi şi să construiască locuinţe pentru doctorii şi profesorii din mediul rural. Nu poate compara veniturile cu cheltuielile şi randamentele aferente diverselor proiecte aşa cum face um investitor particular, pentru simplul motiv că acestea ori nu există ori sunt profund viciate de proprietatea publică. De fapt, guvernul nu poate „investi” nimic. El poate cheltui bani, poate angaja forţă de muncă şi poate spori vânzările industriei cimentului. Dar nu poate spune dacă aceste cheltuieli reflectă preferinţele publicului, pentru simplul motiv că preferinţele publicului nu pot fi descoperite decât prin tranzacţii pe piaţă. Restul constă doar în speculaţii, păreri, impresii.

Avem în schimb toate motivele să ne temem că banii gestionaţi de noul FNI vor fi irosiţi cu talent. Grupurile de interese sunt atrase de mirajul fondurilor publice la fel ca muştele de miere. Din moment ce un organism de gestiune colectivă (îmi place cum sună) va dicta alocarea banilor, este deosebit de rentabil să preiei controlul asupra acestuia sau măcar să capeţi posibilitatea de a influenţa deciziile acestuia (rent-seeking). Ei bine, măcar aici avem de-a face cu o investiţie – baronii asfaltului pot compara cheltuielile cu veniturile – însă este vorba de o investiţie în căpuşarea proprietăţii publice. Nu este cu nimic diferită de investiţia în echipament de spargere a locuinţelor pe care o efectuează un hoţ. Nu trebuie să vă mai spun că acest gen de investiţie dăunează progresului economic.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Istorie bancară recentă (I). Cum se băteau băncile pentru a da credite angajaţilor Vodafone

Nu se intampla asta doar in Romania. In toate tarile, de cand e banca, banca, incearca sa isi aduca in portofoliu firme mari pe care apoi sa le fidelizeze. Aparent, toti au de castigat. Bancile castiga clienti, iar acestia beneficiaza de reduceri pe care individual, nu le-ar fi obtinut. Ideea e sa obtii conturile acelor clienti care se dovedesc cei mai solvabili (si fireste, bancarizabili). De pilda, Vodafone.

Bancherii romani isi ajustau pretul produselor si incercau sa isi seduca viitorii clienti.

De pilda, iata oferta Bancpost. Ea poate fi comparata cu cea a BRD, cu cea a Raiffeisen sau cu cea a Unicredit.
Nu prea am vreme sa urc acum si alte oferte similare, ca am de raspuns unor mailuri urgente.

Care oferta credeti ca a fost aleasa in final?

P.S. Dupa ce obtin acordul BCR, am sa public si documentul privind provizioanele pe tari, valoarea si ponderea neperformantelor la finalul lui 2009.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Links 09.03.2010

- 15 grafice pe care trebuie sa le vezi pentru a intelege in ce situatie se afla economia globala

- evolutia bursei in ultimul an – suntem pe locul doi in lume

- cele mai mari esecuri din imobiliarele romanesti

- Sun Plaza s-a deschis de doua saptamani, iar presa raporteaza aproape in fiecare zi numarul persoanelor care au intrat in acest mall. Pe mine m-ar interesa mai mult sa stiu cum au evoluat incasarile comerciantilor, dar despre asta nu se sufla un cuvant.

- impreuna cu bulgarii, suntem campioni in UE in ceea ce priveste cresterea costurilor cu forta de munca. In schimb, salariatii din Lituania se afla intr-o situatie de neinvidiat.

- tot mai multi americani nu isi mai platesc ratele la credite ipotecare, desi si-ar permite

- 10 lucruri pe care fondurile de pensii private nu ti le-au spus niciodata (de citit si comentariile la articolul respectiv)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Scădere dramatică a pieţei de leasing din România în 2009 cu 72%

Piaţa de leasing din România a scăzut cu 72% în 2009 faţă de 2008, la un nivel de 1,33 mld.€, revenire la nivelul înregistrat în 2004, a anunţat astăzi într-o conferinţă de presă Jean-Claude Boloux (în fotografie), preşedintele Asociaţiei Societăţilor Financiare - ALB, care deţine 98% din piaţa de leasing din România, prin cei 42 de membri. El a menţionat că dinamica pieţei de leasing este strâns legată de evoluţia economiei naţionale, care, în 2009, a înregistrat un regres de peste 7% faţă de 2008. Sintagma ALB vine de la Asociaţia de Leasing Bancar, vechea denumire a asociaţiei. Această asociaţie coexistă cu Asociaţia Societăţilor de Leasing din România (ASLR), constituită, în general, din societăţi de leasing care nu sunt afiliate băncilor comerciale.

"Finanţările pentru achiziţia de vehicule au înregistrat anul trecut o scădere mai mare decât media pe întreaga piaţă de profil, respectiv 75,2%, la 839,6 mil.€. De asemenea, segmentul echipamentelor a avut o cădere de 75,9%, la 261,16 mil.€", a declarat Boloux, citat de Mediafax. În 2008, piaţa de leasing auto a totalizat 3,38 mld.€, iar piaţa leasingului de echipamente, 1,082 mld.€.

La rândul său, leasingul imobiliar s-a redus cu 33,9% anul trecut, ajungând la 232,65 mil.€, faţă de nivelul de 351,84 mil.€ din 2008. Finanţarea sectorului imobiliar este dominată de categoria clădirilor industriale şi comerciale, cu un total de 36%, şi de cea a spaţiilor de birouri clasa A, B şi C, cu 26%. În schimb, finanţarea terenurilor reprezintă 4%, în timp ce restul de 34% revine hotelurilor, sectorului rezidenţial şi al blocurilor de locuinţe.

"Clienţii corporativi au atras cea mai mare parte, respectiv 91%, din totalul finanţărilor, urmaţi de retail - 8% şi de sectorul public - 1%. Din punct de vedere al duratei contractului de leasing, perioada cel mai des întâlnită este de peste cinci ani - 26%, urmată de cea de 4-5 ani - 24%, 3-4 ani - 23%, 2-3 ani - 18%, 1-2 ani - 5% şi de 1 an - 4%", a mai spus Jean-Claude Boloux.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Ştiri pe scurt

China va incuraja investitiile in strainatate ale sectorului sau privat dupa ce a constatat ca majoritatea investitiilor facute pana acum sunt facute de Stat, a declarat aseara viceguvernatorul bancii centrale Yi Gang intr-o conferinta de presa. Pentru asta, Statul intentioneaza sa demereze o serie de programe de sprijin ale caror detalii nu au fost facute publice.

Belgienii au economisit 4,8 miliarde de euro in luna ianuarie (fata de cele 5,3 miliarde in ianuarie 2009) in conturile lor de economii, arata un raport al Bancii centrale, citat de presa locala. Potrivit aceleiasi surse, cei care au primit al 13-lea salariu sau diverse bonusuri la finalul anului trecut au preferat sa depuna banii in banca decat sa ii joace la bursa sau sa ii plaseze in alte instrumente financiare.

Rezervele valutare ale Chinei au atins 2.399, 2 miliarde de dolari (1.714 mld euro), inregistrand o crestere anuala de 453,1 miliarde de dolari. Cu banii astia ar putea cumpara toate bunurile si serv iciile pe care Romania le produce in viitorii 10 ani si le-ar mai ramane si ceva mariuntis. Potrivit unor surse, acest lucru nu se va intampla.

Banca Reglementelor Internaţionale (BRI), instituţie denumită şi banca centrală a băncilor centrale, a anunţat luni că guvernatorul Băncii Centrale a Franţei, Christian Noyer, a fost nominalizat în funcţia de preşedinte al BRI. Fondată în anul 1930, Banca Reglementelor Internaţionale este cea mai veche instituţie financiară internaţională. servinbd şi ca forum pentru facilitarea schimburilor de opinii între instituţiile de emisiune monetară şi drept centru de cercetare economică şi monetara

Diseara va avea premiera un nou film cu tenta anti-bancara. Se numeste “Minciunile” si povesteste viata unei femei care duce o viata dubla. Sotie si mama model, dar si specialista in deturnarea conturilor bancare. 2010 va fi anul in care vor aparea cele mai multe filme din aceasta categorie, spun membri ai echipei de filmare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Şelaru: Continuă dialogul despre sistemul de pensii de Stat

Văd că subiectul pensiilor e pasionant. A început aici şi a continuat cu intervenţia Casandrei aici.

Cristi Pârvan continuă dialogul.

Abordarea asta cu “noaptea celor 100 de ani” de la Bismarck la Boc ignora unele repere pe care “sociologii si economistii” le-au tot pus de-a lungul vremii:

1. varianta finantarilor publice din razboaie publice s-a dovedit nefunctionala pe termen mediu.

2. ameliorarea conditiilor de viata si dezvoltarea sistemului sanitar a prelungit durata de viata deci si a duratei de “beneficii” de la sistemul de pensii

3. prelungirea perioadei de scolarizare a scurtat perioada de “contributie”

4. dezvoltarea securitatii muncii a micsorat numarul de “accidente” micsorand astfel numarul de persoane care erau contributori neti

5. natalitatea variaza clar cu gradul de dezvoltare sociala si generatiile tinere (contributoare)au inceput sa fie mai mici decat generatiile in varsta (beneficiare)

6. politicile de imigratii prin care se importa populatii active (contributoare) are in lumea globala si efectul invers ca de undeva emigreaza populatie activa si mareste decalajul. In momentul in care sursa de imigranti nu este o tara cu natalitate mare si speranta de viata mica … lucrurile devin dramatice pentru acea tara.

7. materialele de constructii, modurile de a construi, improvementurile pe microclimat au favorizat atomizarea locuirii micsorand numarul de membrii de familie si implicit si “ajutorul social” din familie.

8. subdezvoltarea infrastructurii mari contribuie si ea la aglomerari urbane si la imposibilitatea perpetuarii familiilor mari (cu mai multe generatii)

9. Exista guverne inconstiente care desi stiu toate astea actioneaza in sensul agravarii problemei de dragul unor voturi punctuale:

9.1 sprijinina achizitia de case de catre tineri si separarea de familia extinsa.

9.2 egalizeaza pensiile fara sa tina cont ca asta are efect si in aplatizarea contributiilor (la ce bun sa contribui mai mult decat minim daca oricum risc ca peste X ani sa vina un Boc sa micsoreze diferentele.

9.3 ii condamna public pe cei care “tin firme” doar pentru a plati contributii la pensii

9.4 ii condamna public pe cei care pe langa pensie incearca sa aiba si salarii obligandu-i sa se transforme in beneficiari neti ai pensiilor si refuzandu-le contributia suplimentara

9.5 vantura iminenta colapsului sistemului de pensii si nevoia de hotarare administrativa a cuantumului beneficiilor fara sa realizeze ca aceste informatii au efect mai ales asupra celor ce au puterea de a decide daca mai platesc pentru pensia pe care unii ca Boc o sa le-o returneze peste zeci de ani.

9.6 pentru ca voturile sunt egale si nevoia de voturi e uneori mai actuala decat agravarea problemei pensiilor … se introduc pensii minime, sau asistenta sociala minima independente de contributii … eliminand astfel unul din principaleleargumente pentru contributorii care aleg daca sa plateasca sau nu.

9.7 incertitudinea data de lipsa de decizie creeaza fenomene punctuale aparent nesemnificative la nivel de populatie intreaga dar foarte importanta pe grupuri tinta care avand acelasi sens prin insumare devin semnificative.

9.7.1 cand zici ca s-ar putea sa maresti varsta de pensionare fara s-o maresti efectiv toti cei aflati in intervalele vizate se vor intreba daca nu cumva e mai bine sa se pensioneze inainte sa apara masura

9.7.2. cand zici ca modifici conditiile de pensionare fara sa le modifici efectiv toti cei care pot se vor intreba daca nu cumva e bine sa prinda oferta veche

9.7.3 cand zici ca vei inaspri conditiile de pensionare medicala fara sa le faci efectiv, toti cei care nu stiu daca o sa se mai poata incadra in noile conditii vor incerca sa profite de cele actuale.

9.8 populatia e entuziastmata de “masurile” explicate frumos si continua sa crediteze “rationalitatea” guvernelor irationale.

Istoria cu angajatorul dornic sa-si asigure angajatii de beneficii la pensie are ca si conditie necesara aprecierea angajatului ca acea contributie este importanta pentru el.

Cat timp angajutul e convins ca pensia depinde mai mult de boci decat de contributia sa … e posibil sa aleaga alte mecanisme prin care sa-si “asigure batranetile”. Iar asta se vede in cifre din ce in ce mai limpede.

Flavian mai aduce argumente.

Natalitatea sustenabila desi scade baza de colectare, vine cu avantajul scaderii necesarului de resurse. De exemplu cei 1-2 copii ai unui cuplu actual nu vor trebui sa isi construiasca fiecare casa lui ca pe vremea cand erau 5-6 frati intr-o familie.

In plus, constientizand populatia de avantajul productiei bunurilor cu utilizare indelungata in loc de cele cu inlocuire rapida, se poate beneficia per total la intreg nivelul societatii. Prin redistribuirea fortei de munca sau chiar reducerea acesteia in multe cazuri.

Casandra răspunde.

"Nimeni nu stie cat va trai si, mai ales, cat va trai batran fiind. Media statistica a perioadei de plata a pensiei este importanta doar pentru calculul economic, dar pentru fiecare om in parte nu are nicio relevanta.Unii dintre asiguratii activi merg la Cer inainte de a incasa o singura pensie. Altii triesc si au nevoie de venituri si 4 decenii dupa pensionare. De aceea este nevoie de sistemul PAYG, pentru ca asigura un venit pana in ultima clipa a vietii, un venit previzibil (in tarile civilizate, unde statul nu face legi cu efect retroactiv niciodata, nu in Romania lui Boc!).

Acumularea privata, dincolo de riscurile mult mai mari legate de investire, mai are cateva aspecte mai putin cunoscute:

1. Din suma acumulata, la pensionare, se poate stabili plata unei rente lunare penru o anumita perioada de tim. Daca pensionarul decedeaza, familia primeste restul sumei. Daca pensionarul traieste mai mult, ramane fara venit!

2. Din suma acumulata se stabileste o pensie lunara (mai mica decat renta de la pct. anterior) care se plateste pana la sfarsitul vietii. Suma se stabileste prin calcul actuarial si depinde esential de genul pensionarului. In Chile, acum, o femeie medic primeste o pensie cu 45% mai mica decat un barbat medic pensionar, pentru aceeasi perioada de contributie si aceeasi contributie platita. Doar pentru ca speranta medie statistica de viata este mai mare la femei. Dar nu neaparat la femeia-medic respectiva, ea poate trai 2 ani din pensie si apoi....

Tot in Chile, s-a constatat dupa primii ani de plata a pensiilor din pilonul II ca societatile de administrare au cam luat multi bani, prea multi!, din sumele asiguratilor. E un intreg scandal!

Sa-ti amintesc ca FMI (ca avocat al societatilro de administrare a fondurilor de la noi) insista ca guvernul sa nu impuna garantarea unui randament cel putin egal cu inflatia?

Pai, daca nici inflatia nu este luata in calcul - nu mai vorbim de ceva participare la profit pentru asigurati! -, in conditiile in care legea obliga pe cetatenii de anumite varste sa se asigure, despre ce poveste capitalista minunata mai vorbim? Cu ce sunt obligati salariatii sa constituie fonduri, care sa participe in piata, si sa-si asume o parte din riscurile investitionale - ce desteapta metoda de gestiune a riscului au inventat marii detinatori de capitaluri!- daca nu-si recupereaza nici macar banii cu care contribuie, la valoarea reala a lor?

Pentru fondurile private de pensii private optionale, alta este situatia, acolo nimeni nu-i obliga pe oameni sa-si asume riscul."

Până una, alta situaţia pensiilor viitoare e sumbră. Iar asta trebuie să ne facă mai atenţi la ce face Statul cu banii noştri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Lucian Davidescu: 10 lucruri pe care fondurile de pensii private nu ţi le-au spus niciodată

Mai puţin de o zecime din contribuţia ta pentru pensie este administrată privat, dar totuşi este singura ta speranţă pentru un venit decent mai târziu. Ce ar trebui să ştii:


* Fostul AIG
** Fostul Interamerican, include fostul Bancpost
*** Include fostele fonduri Omniasig, OTP şi Prima pensie


1. Pentru noi, poate că este o afacere, dar pentru tine este deocamdată doar un experiment. La nivelul de acum al contribuţiei – 2,5%, la bătrâneţe va trebui să te bazezi tot pe pensia de la stat. Varianta: pensie facultativă cu o contribuţie consistentă.

2. La pensiile private lucrurile sunt foarte simple. Ştii exact câţi bani dai. Câţi bani vei lua? Asta nu ştim nici noi, aşteptăm statul să ne dea nişte formule de calcul.

3. Nu ne mai batem pentru clienţi noi. 90% dintre cei care se angajează acum nu-şi aleg fondul de pensii, aşa că sunt repartizaţi aleator. Competiţia s-a mutat pe holurile legiuitorilor. Câţiva dintre noi tocmai am obţinut ca ING şi Allianz să nu mai primească clienţi proporţional cu cota de piaţă, pentru că sunt deja prea mari. Decizia se judecă. Nu suntem siguri că lucrurile vor rămâne aşa: ei ar putea avea mai mulţi bani pentru lobby.

4. Investiţia ta nu este garantată cu inflaţia. Au încercat nişte sindicalişti să obţină asta, dar n-au reuşit. Pe medie, e mai bine pentru randamente. Garantarea are costuri pe care le-ai fi suportat tot tu.

Ne-am bucurat însă că s-a pus problema în termeni de „totul sau nimic”. Au căpătat ce meritau: „nimic”. Dacă cereau ca garantarea să fie introdusă doar ca opţiune, pentru fondurile şi participanţii care chiar vor asta, poate aveau şanse să o obţină. Atunci, ar fi devenit complicat. Ajungeam să concurăm între noi!

5. Cum funcţionează mecanismul nostru? Mai întâi, îţi oprim comisionul: 2,5% din ce-ai virat. Apoi, din ce rămâne, începem să producem bani pentru tine. La sfârşit, mai luăm 0,05% pe lună din toată suma. Costul total pentru tine ajunge, în felul ăsta, la 3,7% 3,1% pe primul an.

6. Titluri de stat, depozite la bancă, titluri de stat, depozite la bancă. Uneori, ne ia toată ziua ca să decidem unde investim.

7. Ne-am înfiinţat când bursa ştia doar să crească. Unii, nu ne prea pricepeam la investiţii. Criza ne-a prins pe picior greşit. Am spulberat atunci nişte bani, poate chiar pe ai tăi. Noroc că nu apucasei să contribui prea mult.

8. Guvernul nu şi-a ţinut promisiunile, iar calendarul de contribuţii a rămas în urmă. De luna asta, vor ajunge la noi 2,5% din veniturile tale brute. Trebuia să fie 3%. Asta înseamnă că, la 1000 de euro brut, 5 euro care ţi se cuveneau sunt păstraţi de stat pentru vechiul fond de pensii.

9. Ne-a costat jumătate de miliard de euro să intrăm pe piaţă şi avem doar 3,3 milioane de participanţi plătitori (4,97 milioane înscrişi). Asta înseamnă că avem de scos de la tine 150 de euro. Suntem deja în urmă cu recuperarea investiţiei.

10. Dacă ai ajuns la un fond mai mic, pe care l-am înghiţit, tot cam 150 de euro am plătit ca să te cumpărăm pe tine. La muncă!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Cât câştigă un profesor universitar în SUA?

Am o cunostinta care lucreaza ca asistent universitar la o universitate particulara din Timisoara pe un salariu de incadrare de 1200 de lei brut, respectiv salariul salariul minim pe economie pentru angajatii cu studii superioare. Din plata cu ora mai castiga ~200 de lei lunar.

In sectorul de stat salariile sunt ceva mai mari, plafonul maxim fiind de 5-6000 de lei brut in cazul unui profesor universitar cu vechime. Pe scurt, in Romania un asistent universitar castiga undeva in jurul a 3500-4000 de euro net anual, iar un profesor universitar cam de trei-patru ori mai mult, respectiv 12-13.000. Nu luam in considerare veniturile din plata cu ora sau din diverse alte colaborari.

Cat castiga un profesor universitar in SUA? Ceva mai mult decat in Romania!

Cel mai prost platit profesor universitar ”plin” preda teologie si religie, castigul sau anual aferent anului universitar 2009-2010 fiind de $71.473 dolari. Cel mai mult castiga un profesor de drept, respectiv $134.146.

Mai departe, un profesor care preda economie (management, marketing etc) incaseaza $109.919, iar in domeniul medicinei se castiga $94.610, media in sistem fiind undeva in jurul a $85-90.000, detalii alaturat, click pe tabel pentru marire. Sursa: The Chronicle of Higher Education via Carpe Diem

Aceste salarii par mari, insa reprezinta de fapt dublul salariului mediu din SUA, situatia fiind practic aceeasi si in cazul unui profesor universitar care preda in Romania.

Ce salarii se castiga in invatamant si sanatate in SUA? Salariul mediu in aceste doua domenii este aproximativ egal cu cel mediu pe economie, in timp ce in Romania, salariul mediu in invatamant este cu 17.5% mai mare decat salariul mediu pe economie, in timp ce in sanatate se castiga cu 2% mai mult.

Pe de alta parte, ii inteleg si pe cei care sustin ca in Romania salariul mediu nu poate reprezenta un standard pentru profesori si medici, termenul corect de comparatie trebuind sa fie salariile medii din UE.

In acest caz insa, ar trebui sa comparam si performantele…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP