miercuri, 10 martie 2010

Lucian Davidescu: Prima Casă: Cum să construieşti un subprime românesc. E România too big to fail?

Vă amintiţi cum a început toată mizeria de acum? Peste Ocean, politicienii au promis şi au convins că oricine îşi va putea permite o locuinţă. Cum s-a sfârşit la ei şi cum începe la noi:



În 2009, prima ediţie a programului Prima Casă era o încercare aproape naivă de-a stopa prăbuşirea pieţei imobiliare, a construcţiilor şi a creditării bancare. Rezultatele s-au văzut: zero.
În 2010, guvernul insistă. Ce s-ar putea întâmpla dacă chiar va reuşi să obţină rezultate.

Mai întâi, ce s-a întâmplat în SUA:

Pasul 1. Ispita: garanţiile de stat. Cuplul magnific Freddie Mac şi Fannie May – fonduri guvernamentale de garantare – au promis că preiau riscurile băncilor care dau credite ipotecare pentru persoane cu venituri mici. Condiţia: 52% dintre clienţi să aibă venituri SUB medie.

Pasul 2. Schizofrenia. Nu e greu de ghicit ce a urmat. Dacă tu, cumpărător din clasa de mijloc, mergi la bancă să te împrumuţi, banca trebuie să găsească încă un client care în mod normal ar mai fi muncit mulţi ani până să-şi permită o casă.
Adică, să mărească riscul portofoliului ca să obţină dobânzi mai mici din tiparniţa FED. How cool is that? Boschetar? Respiră? E perfect!

Pasul 3. Beţia: bula imobiliară. Bani mai ieftini înseamnă preţuri mai mari. Clienţi mai mulţi înseamnă preţuri şi mai mari.

Pasul 4. Lăcomia: hazardul moral. Preţurile din ce în ce mai mari dau senzaţia că vor creşte la nesfârşit. Mai contează dacă îţi permiţi o casă? Cumperi acum, vinzi mai târziu, păstrezi profitul. Toată lumea e fericită. Sigur?

Pasul 5. Delirul. Se termină boschetarii. Preţurile încep să scadă. Proprietarii încep să vândă. Preţurile scad şi mai mult. Unii se trezesc că locuinţa lor a ajuns să valoreze mai puţin decât suma de plătit la bancă. Nu mai plătesc. Executări silite. Preţurile scad şi mai mult. Spirala continuă.

Pasul 6. Nota de plată. De pe acoperişurile Freddie, Fannie, Bear Sterns, AIG, Citi, încep să se arunce şefi, cu paraşutele de aur. Numără rar. Când trec de zece, înseamnă că băncile lor sunt prea mari pentru a fi lăsate să cadă.

Începe dominoul şi ajunge întâi în Europa, apoi în România. Bursele încep să cadă. Piaţa imobiliară începe să cadă. Împrumuturile încep să cadă. Economia începe să cadă. Guvernele anunţă planuri anti-criză, fiecare cât şi cum poate. România nu se lasă mai prejos. Printre măsuri, “Prima casă 2″:

Pasul 1. Ispita: garanţiile de stat. Dacă dai credite de 60-75 mii euro, cu avans de doar 5% şi dobândă tot 5% (euribor+4), statul îţi promite că tu, bancă, nu vei pierde nimic orice s-ar întâmpla.

Pasul 2. Schizofrenia. Cu 3000 de euro avans, adică un descoperit de cont pe card, şi venituri pe familie de 600 de euro poţi lua un apartament de două camere pentru care să dai în fiecare lună 300 de euro rată. Probabil, tot atât dădeai chirie.

Până aici, lucrurile s-au întâmplat sau se întâmplă. Mai departe, aşteptăm consecinţele. Cel mai rău scenariu:

Pasul 3. Mahmureala. Ştie cineva sigur dacă preţurile chiar s-au oprit din cădere? Care va fi impactul executărilor silite amânate până acum? Dar al proiectelor terminate şi nevândute pe care constructorii le pictează pe dinăuntru cu cai verzi, ca să doarmă băncile liniştite? Care va fi efectul îmbătrânirii şi al migraţiei? Dar al creşterii Euribor de la 1 la 5%, adică a dobânzii finale de la 5 la 9%? Bani scumpi înseamnă preţuri mai mici, ofertă mare înseamnă preţuri şi mai mici. [Citeşte şi când trebuie să tratezi căderea pieţei ca pe o veste bună]

Pasul 4. Depresia. La ultima întrebare, răspunsul e simplu. Dacă dobânda creşte de la 5% la 9%, rata lunară creşte de la 300 de euro la 450 de euro. Adică de la jumătate la trei sferturi din venitul familiei. Adică, venitul disponibil se înjumătăţeşte, de la 300 de euro la 150 de euro. O fluctuaţie de curs valutar sau o reducere de venituri poate să îl ducă chiar spre zero. Ce să faci în aşa situaţie?

Pasul 5. Stranger in bed. Numele adevărat al lui Freddie Mac este FHLMC. Pe Fannie May o cheamă FNMA. În România, garanţiile le dă FNGCIMM, o băncuţă guvernamentală care n-a căpătat până acum niciun nume popular (propuneri?).

Cum cine? Ea garantează miliardele de euro pe care băncile vor să le dea familiilor de la punctul 4. Dacă nu poate singură, îşi face asigurare. Dacă asigurarea nu ajunge, ne căutăm de bani. Deja vu!

Pasul 6. Nota de plată. Este România prea mare pentru a fi lăsată să cadă?

Plafoanele pentru Prima Casă 2, în milioane de euro (sursa: reflectiieconomice.zilisteanu.ro)

TOTAL 700
BCR 215,63
BRD 161,73
B. Românească 53,91
Alpha Bank 45,82
Piraeus Bank 37,74
B. Transilvania 26,95
CEC Bank 21,56
Millenium Bank 18,87
Raiffeisen Bank 16,17
Banc Post 16,17
Unicredit Ţiriac 16,17
Intesa 13,48
Garanti Bank 13,48
Volksbank 10,78
OTP Bank 6,74
Emporiki Bank 6,47
Leumi Bank 5,39
CreditEurope 5,39
Carpatica 4,31
ATE Bank 2,15
RIB 1,08


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Bogdan Glăvan: Conducerea colectivă, AGA, Parlamentul şi Preşedintele Senatului

Pentru că de câteva zile spaţiul public este copleşit de discuţia privind schimbarea preşedintelui Senatului, m-am gândit să elaborez un pic pe acest subiect. Ca de obicei, intenţia mea este de a formula o perspectivă liberală asupra problemei – fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu partidele politice actuale care includ în denumirea lor cuvântul „liberal”. Mă voi axa pe o comparaţie des folosită, aceea că Parlamentul este reprezentantul naţiunii la fel cum consiliul de administraţie al unei firme este reprezentatul acţionarilor. (Comparaţia este, de exemplu, folosită în discutarea problemei principal-agent; sunt conştient de limitele comparaţiei; nici nu cred că este potrivită, dar o prezum de dragul discuţiei.)

Alegerile colective sunt uneori problematice. De exemplu, am explicat aici de ce conducerea prin referendum este inconsistentă. Dar asocierea şi decizia prin vot fac parte din exercitarea dreptului de proprietate privată. În sine, asocierea indivizilor în vederea gestionării comune a unei resurse nu ridică probleme speciale. Indivizii pot să formeze grupuri, alianţe, societăţi, asociaţii, companii, cluburi, carteluri (toate sunt sinonime din perspectiva filozofiei liberale) sau cum vreţi să-i spuneţi pentru a-şi atinge un scop comun. În interiorul unui club deciziile se iau prin vot. Cel mai cunoscut astfel de club este societatea pe acţiuni, unde proprietarii votează persoanele care să conducă zi de zi firma.

Membrii fiecărei asociaţii sunt liberi să se organizeze cum vor. Ei sunt liberi să stabilească un regulament de funcţionare a asociaţiei aşa cum cred adecvat. Nu putem spune a priori cum ar arăta un astfel de regulament. Totuşi, este extrem de improbabil ca indivizii care formează o asociaţie să stabilească un regulament care să le îngrădească dreptul viitor de decizie. Nimeni nu ar fi doritor să intre într-o asemenea asociaţie, la fel cum nimeni nu ar dori să cumpere un teren fără permisiunea de acces la el. Desigur, membrii unui club de golf ar putea conveni restrângerea dreptului de a scuipa pe terenul de joc; iar membrii unui club de dans ar putea restrânge dreptul de a participa îmbrăcat conform liberului arbitru. Nu despre aşa ceva este vorba. Aceste prevederi nu restrâng dreptul de decizie, ci mai degrabă stabilesc regulile jocului. Pe de altă parte, este îndoielnic că o asociaţie ar putea vota ca preşedintele său ales să nu poată fi schimbat din funcţie până la sfârşitul vieţii sau măcar timp de 10 ani. La fel cum este îndoielnic că în interiorul unei firme s-ar putea stabili îngrădirea dreptului acţionarilor de a-şi vinde acţiunile şi de a „trăda” asociaţia ieşind din ea. Aceste acţiuni ar fi contrare dreptului de proprietate privată şi interesului proprietarilor.

Acum ajungem la situaţia politică actuală. Să presupunem că parlamentarii sunt reprezentanţii naţiunii iar ei au la rândul lor dreptul să îşi aleagă organele reprezentative. Să presupunem că sunt precum acţionarii unei societăţi. Întrebarea cheie este: au ei dreptul să schimbe conducerea când vor? Răspunsul este: bineînţeles. A le refuza acest drept echivalează cu a le nega libertatea de alegere. La fel cum majoritatea acţionarilor unei firme poate decide oricând politica firmei, la fel majoritatea parlamentarilor ar trebui să poată decide oricând cine să îi reprezinte. Că majoritatea este schimbătoare este un truism. Bineînţeles că majoritatea este schimbătoare (ori îşi poate schimba ideile); nu este nimic mai firesc decât acest lucru.

Am fost curios să citesc Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 a Curţii Constituţionale în privinţa constituţionalităţii acelor prevederi din regulamentul Senatului care stabilesc modalitatea de schimbare a preşedintelui (un rezumat aici). În opinia mea, decizia este clară. Mircea Geoană nu poate fi schimbat din funcţie aşa cum se încearcă acum şi, de fapt, motivarea deciziei se referă tocmai la un contex politic precum cel actual.

Concluzia? În opinia mea, intenţia unor parlamentari de a schimba preşedintele Senatului este nelegală dar principială. Vă miră? Nu ar trebui. Nu este pentru prima oară când descoperim că legile (Constituţia) sau regulamentul Senatului sunt confuze ori construite pentru a avantaja un anumit grup de interese. Dar asta e altă poveste. Bismark, creatorul statului german modern a spus: Laws are like sausages. It’s better not to see them being made.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Fostul guvernator al Băncii Naţionale a Elveţiei a preluat şefia CA unei bănci regionale

Fostul Guvernator al Bancii Nationale a Elvetiei, Jean-Pierre Roth (64 ani) va fi presedintele consiliului de Administratie al Bancii Cantonale a Genevei (BCGE), specializata pe creditarea IMM si pe segmentul imobiliar. BCGE are si o divizie de private banking, ca orice banca elvetiana care se respecta.
Contractul fostului guvernator incepe la 1 iulie, desi Roth va participa si la intalnirea CA al bancii din 4 mai curent.
Iesit la pensie in decembrie 2009, Roth mai face parte din CA al celebrului grup de orologerie Swatch si al multinationalei alimentare Nestlé.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Inflaţia lunară a coborât în februarie 2010 la 0,20%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna februarie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a stabilit un record, 1,68%, pus de BNR pe seama măririi accizelor la tutun şi alcool, aşa cum scriam aici, iată că inflaţia lunară în februarie 2010 a scăzut considerabil, situându-se la doar 0,20%. Inflaţia anuală a scăzut la 4,50%, faţă de 5,21% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).



În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna februarie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,27%, în scădere de la 5,47%, cât s-a înregistrat în ianuarie 2010.



Inflaţia lunară a fost cauzată, în februarie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nelimentare şi alimentare cu câte 0,24% faţă de luna precedentă şi a menţinerii tarifelor serviciilor.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,50%, se găseşte la limita superioară a ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Guvernatorul Isărescu s-a întâlnit azi cu bancherii

Intalnirea a fost informala, dar cu toate astea, nimeni nu voia sa scoata o vorba. Nu era mare branza sa spui “Da dom`ne, ne-am intalnit, am discutat despre cum sa facem sa reluam creditarea, noi ne-am spus punctul de vedere, Guvernatorul ne-a comunicat punctul de vedere al domnei sale, iar la final pupat toti Piata Endependetii”
Cu toate astea, sefii bancilor se codeau sa spuna ceva. Vreo doi nici macar nu au recunoscut ca au fost acolo.

Abia dupa ce le-am spus ca am un chelner prieten ( ceea ce recunosc ca e o minciuna) care i-a vazut, au confirmat cu jumatate de gura. Unii au zis ca au participat ca invitati si ca sa vorbesc cu gazdele, adica cu BNR. Altii ca de unde am aflat, ca tocmai au iesit de doua minute din intalnire si ca oricum nu a fost interesant. O alta categorie aveau telefoanele inchise sau directionate pe numarul de centrala.
Era o foarte buna ocazie de a zice o vorba buna reprezentantilor media, dar multi au pierdut ocazia asta.
Culmea e ca discutiile au fost mai degraba tehnice, fara nimic emotional. Dar in loc sa dea un semnal ca totul e ok in sistemul bancar (si stiu sigur ca asa e), se prefera jumatatile de semnal. In fine, nu e treaba mea sa judec pe nimeni, dar mai multa transparenta nu dauneaza grav sanatatii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: General Electric intenţionează să se retragă din acţionariatul grupului turc Garanti

Surse din interiorul General Electric au anunţat în urmă cu două săptămâni intenţia GE de a se retrage din acţionariatul grupului turc Garanti. GE are o participaţie de 20,85% la Garanti, cea mai tranzacţionată acţiune la bursa de la Istanbul şi cel mai mare jucător de pe piaţa creditelor bancare în ceea ce priveşte cota de piaţă. GE speră să obţină din această tranzacţie circa 3,3 mld.€, după cum anunţă Reuters.

Investitorii străini preferă această bancă întrucât este în proporţie de circa 50% deţinută de investitori privaţi, pe când alte grupuri bancare din Turcia sunt fie afaceri de familie, fie deţinute de stat. Având în vedere free-float-ul1 ridicat al Garanti Bank, lichiditatea pe această acţiune este considerabilă.

GE participă la acţionariatul Garanti prin divizia sa GE Money, cunsocută şi drept GE Consumer Finance, este divizia de servicii financiare a companiei General Electric, prezentă şi în România, prin GE Money România, care oferă credite de nevoi personale, credite ipotecare, credite de consum, carduri de credite, leasing auto.

Cu toată mutarea preconizată la nivel global, "În România nu se schimba nimic, vom merge în continuare mână în mână cu GE Money. Planurile de viitor pentru România rămân neschimbate", a declarat pentru Ziarul financiar directorul general al Garanti Bank România, Murat Atay.

În prezent, Garanti Bank România este sucursala GarantiBank International N.V., cu sediul la Amsterdam, deţinută, la rândul său, integral de grupul turc. Banca este în proces de autorizare la BNR, pentru a obtine o licenţă bancară locală, acum funcţionând în regim de sucursală. Noua instituţie bancară se va numi GE Garanti Bank şi ar trebui să reunească operaţiunile sucursalei locale a Garanti cu cele ale celor trei instituţii financiare nebancare deţinute de GE Money. Procesul de autorizare a început în urmă cu circa un an, finalizarea fiind aşteptată în perioada care urmează.

______________________
1 Free-float desemnează proporţia din capitalul social al unei societăţi comerciale disponibilă pentru a fi tranzacţionată în mod public în cadrul unei burse de valori. În cazul unui free-float ridicat, lichiditatea potenţială a acţiunii este foarte ridicată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Câteva întrebări şi constatări din ultimele 30 de minute

Indonezia doreşte să colaboreze cu România în proiecte de infrastructură, energie şi agricultură, în efortul de a susţine ţinta propusă de Jakarta de a ajunge la o creştere economică de şapte la sută până în 2014, transmite miercuri The Jakarta Post.
Eu inteleg doua lucruri. Primul, ca avem intr-adevar ce sa ii invatam pe indonezieni pe segmentul constructiei autostrazilor si a manevrelor baietilordestepti din energie.
Doi, e de asteptat ca in urmatoarele luni, regii asfaltului din Romania sa isi deschida firme in Indonezia, cu care sa castige licitatiile pe infrastructura, acolo unde prin firmele romanesti nu pot concura. Basca facilitatile acordate prin tratele bilaterale.

Bancile grecesti nu vor scoate banii din bancile pe care le controleaza in Bulgaria. E chiar de neam prost sa scrii asa ceva in ziua de azi, cand instrumentele financiare sunt atat de sofisticate incat retragerea de cash poate fi mascata in asa fel incat nici Supraveghetorul Supraveghetorilor sa nu isi dea seama. Sau, chiar daca isi da seama, sa planga neputincios.

Cat de penibil sa fii sa declari ca iti iei informatiile pe care iti bazezi modificarile la Codul Fiscal, dupa ce te trag oamenii de maneca prin frizerii sau Sali de sport?

Romania va vinde eurobonduri cu maturitate de 5 ani. Franta vrea sa vanda obligatiuni cu maturitate de 50 de ani. Exact cat ne despart de ei. ..

“Proiectul de lege privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate are în vedere o întărire şi a responsabilităţii părinţilor. Nu ne permitem, la ora actuală, să creştem cheltuielile bugetare consolidate pentru un astfel de proiect, dar şi pentru orice fel de iniţiativă”, a declarat Gheorghe Gherghina., cunoscut si ca Omul Care Face Bugetul. In mod normal, frazele alea din Constitutie in care se spune ca Statul are grija de familie ar trebui scoase naibii…

Un acord de cooperare între Camera de Comerţ şi Industrie din Tokyo şi Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti a fost semnat, miercuri, la Tokyo. Documentul a fost parafat de Sorin Dimitriu, şi omologul său din Tokyo, Tadashi Okamura. Conform documentului, cele două părţi vor încuraja acţiunile menite să contribuie la dezvoltarea schimburilor comerciale şi industriale. Japonezii incurajeaza schimburile comerciale cu bani, in vreme ce incurajarile partii romane vor consta in strigarea de 3 ori a expresiei :”Hai ca poti!”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Avem ceva de învăţat de la suedezi?

Stim cu totii ca tarile nordice se afla pe primele locuri in lume din punctul de vedere al calitatii vietii, al salariilor castigate si al sigurantei cetateanului, insa lucrurile nu au stat intotdeauna asa.

Sa luam exemplul Suediei:

- intre 1870 si 1970, PIB-ul real pe cap de locuitor a crescut de sapte ori, astfel ca la sfarsitul acestei perioade, Suedia a devenit a patra cea mai bogata tara din lume, venitul pe cap de locuitor fiind cu 6% mai mare decat media tarilor OECD. Cum a fost obtinuta aceasta performanta? Taxe relativ mici, libertate economica maxima, domnia legii.

- dupa 1970, guvernul suedez a facut cateva experimente nereusite: a crescut taxele si ajutoarele guvernamentale, a reglementat mai strans piata muncii pentru a proteja angajatii, a devalorizat moneda nationala pentru a creste exporturile. Cu alte cuvinte, statul s-a implicat mai mult in economie. Rezultatul? Suedia a cazut de pe locul 4 in 1970 pe 15 in 1997, venitul mediu fiind cu 14% mai mic decat media OECD.

Ce au invatat suedezii din aceste experiente:

1. un guvern minimal impulsioneaza cresterea economica

2. reducerea gradului de libertate economica prin suprareglementare mai mult dauneaza decat ajuta

3. politicile social-protectioniste implementate de guvern pe piata muncii nu numai ca nu ajuta muncitorii, ci chiar genereaza somaj!

Mai jos un scurt video care ne ajuta sa intelegem cate ceva din ceea ce s-a intamplat cu economia suedeza in ultimii 140 de ani



Domnule Boc, se aude la guvern?

sursa: Carpe Diem

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Pe scurt despre imobiliare, Tarom, fonduri mutuale şi inflaţie

1. Tranzactii imobiliare – in luna ianuarie s-au incheiat un numar de 21.471 tranzactii imobiliare, in scadere cu 31.6% comparativ cu decembrie (-9942 tranzactii), scaderea fata de ianuarie 2009 fiind de 3.2%. Dintre acestea, 4539 au fost finantate prin credit ipotecar.

In ceea ce priveste impozitul retinut de notari pentru tranzactii, in ianuarie valoarea acestui impozit a fost de 30.8 milioane lei, in crestere usoara fata de ianuarie 2009, cand suma a fost de 30.3 mil.lei. La o valoare medie a impozitului de 2%, putem aproxima ca valoarea tranzactiilor a fost de 1.5 miliarde lei sau 370 milioane euro. Sursa: Mediafax via Capital

2. Numarul pasagerilor TAROM – in luna ianuarie compania a transportat 128.400 pasageri, cu 3.9% mai putini decat in decembrie dar cu 22.3% mai multi decat in ianuarie 2009, prima luna din acest an fiind a patra luna consecutiva de crestere anuala a numarului de pasageri transportati de Tarom.

Anul trecut compania a transportat 1.6 milioane pasageri, in scadere cu “doar” 6.6% fata de 2008, insa veniturile au scazut de la 1.4 la 1.1 miliarde lei (-21%), ceea ce inseamna ca preturile au fost reduse masiv pentru a frana scaderea numarului de calatori. Sursa: AEA

3. Fondurile Mutuale – la sfarsitul lunii februarie, activul total al fondurilor mutuale deschise de investitii a ajuns la 3.86 miliarde lei (940 mil euro), in crestere cu 5.6% fata de ianuarie, subscrierile nete inregistrate in luna trecuta fiind de 171.6 milioane lei. De la inceputul anului, activele nete au crescut cu 28% in euro. Sursa: AAF

In acelasi timp, numarul de investitori a ajuns la 175.032, cu aproximativ 16.000 mai multi decat la sfarsitul anului trecut. Desi cresterea din ultimul an si jumatate este semnificativa, ne aflam inca departe de recordul inregistrat pe vremea FNI, cand fondurile deschise cumulau aproape 380.000 de invstitori, dintre care 300.000 doar la FNI.

4. Inflatie – in luna februarie, preturile au crescut in medie cu 0.2% fata de ianuarie, cresterea fata de februarie 2009 fiind de 4.49%. Sursa: INS via Hotnews

Dupa ce luna trecuta inflatia a luat-o razna datorita cresterilor de preturi inregistrate la tigari, combustibili si energie electrica (detalii aici), se pare lucrurile reintra in normal. Pentru 2010, BNR si-a propus o tinta de inflatie de 3.5% +/-1%, iar in primele doua luni s-a consumat deja 54% din aceasta tinta (42% daca luam in considerare plafonul maxim, de 4.5%).

In urmatoarele 10 luni, inflatia lunara nu trebuie sa depaseasca 0.25% pentru ca pragul maxim de 4.5% sa fie respectat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Şelaru: Se apropie scadenţa

O mare "realizare" a primului Guvern Boc a fost atingerea parametrilor impuşi de FMI. Dar rămâne întrebarea, au fost atinşi aceşti parametri? Iar răspunsul este negativ.

Nereturnări de TVA şi neplata serviciilor prestate de mediul privat. Estimate la 8 miliarde lei. Statul are de recuperat 4,2 miliarde de lei. Adică, încă un procent la deficit. Ne apropiem de blocajul financiar. Nu se mai fac privatizări. Suntem ca în epoca Guvernului Văcăroiu.

Şomajul a atins 8,3 procente. Grevele au început.

PIB-ul estimat pe 2010 prevede o creştere de 1,3 procente iar deficitul prognozat este de 5,9 din PIB. Să ne aducem aminte că în 2009 au estimat o creştere de 2,5 şi un deficit de 2 procente din PIB. A ieşit o scădere de 7,1 şi un deficit bugetar de 7,2. Un fleac. Ne-au ciuruit. Şi au crescut şi cheltuielile faţă de 2008.

Am încredere în estimările lor aşa cum am avut şi anul trecut. Deloc. Ne mai spun cei de la BERD că Guvernul nu a făcut nimic anul trecut. Şi că în scenariul pesimist o să avem o creştere a PIB-ului de 0,2 procente. Eu cred că sunt optimişti. Andrei Gheorghe ne descrie atmosfera de la Finanţe.

O să fie mult mai rău ca anul trecut. Avem de plătit şi datoriile. Cu banii de la FMI am câştigat timp, pentru alegerile prezidenţiale din decembrie 2009. Cu banii de la FMI cei doi candidaţi au cumpărat 1 an de linişte. Ţara a pierdut un an. Pe care o să-l plătim toţi.

Se apropie scadenţa. La Geoană ea se apropie de sfârşit. La Băsescu acum începe. De ce a dispărut? Nu pentru că-i bolnav, prostii. Pentru că ştie că scadenţa se apropie şi de el. Şi dacă mai luăm un împrumut ne apropiem încă un pas de Grecia şi mai amână Preşedintele scadenţa. Dar nu-l salvează.

Circul arestărilor spectaculoase, modificările constituţionale, eliminarea lui Geoană, dosarele Revoluţiei, reuşitele externe sunt doar circ (toate măsurile sunt corecte dar inutile în contextul economic). Băsescu e acum leul care se învârte în cuşcă. Nu mai există pâine.

Perdeaua de fum e groasă dar o să ne usture întâi buzunarele. Nici măcar de răbdare n-avem nevoie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Dan Popa: De ce se fac pariuri pe scăderea euro? Cât e speculaţie şi cât calcul matematic?

Problema euro nu e legata de cina secreta a unor speculatori care s-au inteles sa il atace, ci de performantele sau de contraperformantele sale. UE va reduce probabil dezechilibrele fiscale din statele membre, dar va trebui sa tina seama de specificul fiecarei tari, scrie Wolfgang Münchau in Financial Times. Grecia a rezolvat problema deficitului cu pretul unei crize a sectorului privat. O asemenea solutie la nivelul UE ar conduce la o recesiune si apoi, la finalul monedei unice. Daca incearca ajustarea balantei, solutia este tot o depreciere a euro. In ambele cazuri, euro scade. Pe termen lung, Uniunea Monetara nu poate exista fara o Uniune Politica.
Hedge fondurile pariaza doar ca acest termen lung este mai aproape decat credem.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Guvernul belgian va plăti şedinţe de coaching patronilor care au falimentat şi îi va ajuta să îşi deschidă un nou business

Programul chiar asa se cheama:"A doua sansa"si consta in „sprijinirea sefilor de IMM-uri care au dat faliment (sunt circa 9.400 in 2009- nm-DP) sa isi schimbe mentalitatea si sa porneasca o noua afacere”. Bine, asta cu schimbatul mentalitatii e tradusa prost (admit), expresia avand mai degraba sensul de a nu se lasa deprimati, de a avea puterea sa o ia voiosi de la capat.

Sabine Laruelle, ministresa belgiana a micilor intreprinzatori a prezentat marti seara proiectul ei, Guvernul urmand sa scoata 100.000 de euro doar pentru diagnoza businessului si pentru lectiile de coaching pe care intreprinzatorii belgieni care au dat faliment, le vor urma.

In rest, programul se bazeaza pe parteneriate cu Camera de Comert, birouri economice regionale samd care au pus mana de la mana si au infiintat un Fond de Participare . Pasul urmator va fi finantarea acelor businessuri care vor fi viabile, oferindu-li-se astfel o a doua sansa.
Nici nu stiu cum sa ii spun mai exact programului „consiliere psihologica corporate” sau „finantarea celei de-a doua sanse”?

Nu are rost sa spun care sunt avantajele unui asemenea program. As jigni economistii vorbindu-le de faptul ca e mai bine pentru Stat sa incaseze taxe de la firme decat sa plateasca contributii de somaj. In fine…
Una peste alta, iata ca se poate. Programul va demara in aprilie, a mai spus Laruelle.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Franţa a unificat autorităţile de control din piaţa bancară şi de asigurări

Noua institutie se cheama „Autoritatea de Control Prudential” si este o premiera europeana, a explicat ministrul Economiei, Christine Lagarde. Presedintele noii institutii a fost numit Christian Noyer, guvernatorul Bancii Frantei. Potrivit statutului, ACP se va ocupa si de protectia consumatorilor de produse si servicii financiare, urmand sa controleze practicile de comercializare a produselor financiare, in principal credite si asigurari.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP