joi, 11 martie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Atenţie la ce semnaţi la bancă odată cu actualizarea datelor personale

După cum se ştie, suntem într-o perioadă în care trebuie să ne actualizăm datele personale la băncile comerciale la care avem conturi. Acţiunea se înscrie în eforturile de combatere şi prevenire a spălării banilor şi finanţării activităţilor teroriste. Reglementarea aplicabilă este Regulamentul BNR nr.9 din 3 iulie 2008. Numai că unele bănci comerciale solicită clienţilor ca, odată cu semnarea documentului care actualizează datele personale, să mai semneze şi alte documente, cum ar fi condiţii generale de utilizare a contului curent, pretextând că acestea sunt obligatorii prin deciziile BNR.

În legătură cu această practică, Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale a României, a declarat pentru România liberă: "Regulamentul numărul 9/2008 al BNR face referire strictă doar la datele personale minimale care trebuie completate de client. Este adevărat că băncile au dreptul, în funcţie de propriile norme, să ceară şi alte date, însă în niciun caz nu pot lega cerinţele BNR de alte documente care ţin strict de relaţia contractuală între client şi bancă, aşa cum este şi cazul unui document care conţine condiţii generale de utilizare."

Există semnale că unele bănci comerciale solicită clienţilor să semneze documente de zeci de pagini, care conţin clauze esenţiale privind drepturile şi obligaţiile clientului şi ale băncii, inclusiv date privind dobânzile şi comisioanele. Aceste documente sunt stufoase şi complicate pentru clienţi fără cunoştinţe suficiente în domeniu. Funcţionarii bancari pretind că semnarea acestor documente este cerută de BNR, ceea ce este complet fals.

Documentele privind actualizarea datelor personale au o singură pagină şi solicită date elementare privind identitatea clientului. Atenţie la ce semnaţi!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Eurobondurile româneşti copiază succesul celor greceşti: investitorii internaţionali se năpustesc să ne crediteze

Emisiunea de obligaţiuni (1 miliard de euro) lansată recent de ministerul finanţelor pe piaţa internaţională a fost supra-subscrisă de 4 ori, la un randament de circa 5,2%. Este aparent paradoxal. De ce s-ar năpusti grupurile financiare să crediteze un stat cu deficit bugetar cronic, în criză economică şi în cvasi-imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile financiare curente – rambursarea de TVA, plata salariilor? De ce ar fi cineva încântat să investească într-un stat unde, pentru prima oară în istorie, FMI a făcut rabat de la regula care îl împiedica să crediteze direct guvernul, asigurând bani pentru plata pensiilor?

Cazul României chiar nu mai este atât de strident după ce piaţa financiară s-a repezit să cumpere obligaţiunile emise de Grecia (emisiunea a fost supra-subscrisă de 3 ori în câteva ore) – un stat aproape eşuat, a cărui solvabilitate atârnă în bună măsură de compromisul pe care este dispusă să îl îndure Germania – la un randament de 6,35%? De ce?

Răspunsul? Tocmai din motivele amintite. Nu, investitorii nu sunt nici naivi nici iraţionali; apropos, încă nu am aflat ca vreun expert preocupat de „eşecul pieţei” să se lamenteze în legătură cu euforia cu care bancherii creditează aceste state sub-prime. Investitorii înţeleg perfect situaţia, anume că Grecia este too big to fail, că România probabil va rămâne too big to fail. Având spatele asigurat de acordurile de împrumut cu FMI sau Comisia Europeană, bondurile româneşti sau greceşti sunt practic risk-free. Cu garanţia mai mult sau mai puţin explicită oferită de FMI sau de ţările bogate din UE, bondurile româneşti sunt aproape la fel de sigure ca titlurile de stat americane sau germane. În plus, faţă de SUA sau Germania, Grecia şi România se oferă să plătească o dobândă dublă.

În aceste condiţii cine nu s-ar înfige la o bucăţică din tortul datoriei României? Unde în lume mai poţi cumpăra titluri de stat fără risc şi cu o rată a dobânzii de 5%?

Realitatea este îngrijorătoare. Piaţa financiară mondială este sufocată de lichiditate, datorită politicilor monetare puternic expansioniste implementate de Fed sau ECB. Hazardul moral este în floare şi niciun risc nu pare excesiv. Veşti bune pentru guvernele cu visteria goală, veşti proaste pentru contribuabili.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Links 11.03.2010

- sector privat versus sector de stat – americanii stau mai prost decat noi

- cele mai mari achizitii din istorie – pe locul intai, preluarea Mannesmann de catre Vodafone in anul 2000

- apar primele executari de locuinte in programul Prima Casa – cam repede...

- o banca din top 5 are 20.000 de cereri de executare silita

- bugetarii disponibilizati ar putea fi favorizati in raport cu somerii din privat – no comment

- a inceput vanzarea eurobondurilor romanesti – ne imprumutam la un randament 5.25%. Teoretic, vom lua 1 miliard de euro. Practic, probabil mai mult.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: În scurt timp, ar putea apare primele incapacităţi de plată în programul "Prima casă"

"Avem informaţii neoficiale că ar putea apărea unul sau două cazuri în următoarele săptămâni", a declarat Aurel Şaramet, preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM), pentru Ziarul financiar. El se referă la cazurile de dafault, respectiv imposibilitatea celor creditaţi prin programul "Prima casă" de a mai rambursa creditul. În consecinţă, statul român va fi executat cu valoarea restantă a creditului.

Am evocat de multe ori această realitate în aceste pagini sau în intervenţiile mele în presă. Să nu uităm că perioada de derulare a creditelor prin acest program se întind pe 25-30 de ani. Să ne amintim că primul contract prin acest program a fost semnat pe data de 8 iulie 2009. Iată că au trecut numai 8 luni de la primul contract şi încep să apară problemele. Statul român, prin premierul Emil Boc, a apreciat că rata de deafult va fi sub 10% şi şi-a bugetat sumele în consecinţă. Dar dacă va fi mai mare? Dacă programul "Prima casă" se va dovedi un subprime românesc, desigur, la alte dimensiuni decât în SUA?

Am semnalat în nenumărate rânduri hibele programului şi faptul că a fost lansat pe picior, fără un studiu prealabil al realităţii economice şi un studiu de impact. Totodată, am arătat lipsa de fundament economic şi faptul că un avans de numai 5% deresponsabilizează beneficiarii de credit ipotecar prin acest program. Acum încep să se vadă rezultatele.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Unde s-au dus banii publici în ultimii 4 ani

Intre 2006 si 2008 PIB-ul a crescut cu aproape 50%, de la 342 miliarde la 500 miliarde lei, iar veniturile bugetului general consolidat au crescut de la 107 miliarde la 157 miliarde lei.

In mod normal, atunci cand economia creste, creste si nivelul de trai iar cetatenii unei tari au mai putina nevoie de ajutor din partea statului. Prin urmare, ponderea in buget a cheltuielilor cu asistenta sociala ar trebui sa scada. Ce s-a intamplat la noi?

In 2006, 28.9% din banii incasati la bugetul general consolidat s-au dus pe ajutoare sociale iar 19.7% pe salariile personalului bugetar, restul de 51.4% aflandu-se la dispozitia guvernului pentru diverse alte cheltuieli.

In 2008, 32.6% din banii incasati la buget s-au dus pe ajutoare sociale, alte 26.4 procente s-au dus pe salariile bugetarilor, iar 41.1% din buget a ramas la dispozitia guvernului pentru a acoperi restul cheltuielilor.

Concluzia - in trei ani de crestere semnificativa a economiei, ponderea in buget a cheltuielilor de personal si cele cu asistenta sociala a crescut de la 48.6% la 58.9%. Evolutia este absolut normala pentru un guvern care doreste sa dea cu oistea in gard.

Ce s-a intamplat in 2009? Trendul a continuat in aceeasi directie, numai ca ritmul a fost mai accelerat - 70.7% din venituri s-au dus pe salariile bugetarilor si pe protectia sociala, detalii mai jos.



Cu alte cuvinte, anul trecut, la fiecare 100 de lei incasati din taxe si impozite, statul a platit 71 de lei pe salarii, pensii si ajutoare sociale, cu restul de 29 de lei urmand sa acopere cheltuielile de capital, achizitia de bunuri si servicii, de co-finantare a programelor europene, etc.

Bineinteles, cheltuielile au fost mai mari decat veniturile, insa deficitul bugetar inseamna datorie publica, iar aceasta datorie publica trebuie platita la un moment dat, plus dobanda de rigoare.

Ne mai miram ca guvernul nu are bani de autostrazi?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Cât durează o criză? Studioşii zic că în imobiliare 5 ani iar pe piaţa creditului, 2-3 ani

Doar imbecilii sau magii pot spune cu precizie cat va dura criza economica din Romania. Eu nu sunt nici una, nici alta din fericire. Tot ceea ce se poate face e sa se compare durata crizelor mondiale si sa se faca o medie. O recesiune severa cum e cea prin care a trecut tara noastra ar putea sa se intinda pe 5 trimestre si asta pare doar vestea buna. Cea proasta e ca media revenirii la normal a pietelor imobiliare si a creditului se situeaza la 4-5 ani respectiv 2-3 ani. Ma refer aici strict la cazul Romaniei.

Pana acum masurile luate de Guvern au fost nefericit selectate, cu foarte mici exceptii. Nu e doar vina actualului Guvern, cat mai ales a celui anterior, care in perioada de boom economic a dus deficitele (fiscal si de cont curent) in pozitii extrem de vulnerabile.

Boc este ca un croitor care incearca sa repare o haina rupta peste tot. Meritul lui e ca stie sa bage ata in ac, dar coase prost.
Nu am sa insist asupra cauzelor crizei. Ele se stiu foarte bine, dar nu pot sa nu amintesc foarte pe scurt .
• căderea ratei dobânzii la fondurile federale de la 6,5% la 1,0 %, stimuland exploziv piaţa imobiliara. Preţurile imobiliare au alimentat explozia consumului, iar politica monetară expansionistă continuă a Rezervei Federale a menţinut SUA inundate de lichidităţi.
• orientarea economiilor emergente catre achizitia de active americane. Astfel, SUA li s-a permis finanţarea deficitului lor masiv de cont curent pe o perioadă prelungită fără a schimba radical ratele reale ale dobânzilor sau a cursurilor de schimb reale.
• Wall Street a înregistrat inovaţii financiare profunde, create de încercarea de a obţine randamente mai mari ale profiturilor într-un mediu cu rate scăzute ale dobânzilor. O mare parte a acestor inovaţii a fost făcută de firme cu activităţi ne-reglementate, iar noile instrumente erau prea complicate pentru a putea fi reglementate în mod eficace.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Cum să stimulezi economia vopsind gardul (la propriu)

Dacă încă nu aţi înţeles ce înseamnă politica de stimulare a economiei, primăria unui orăşel din Marea Britanie explică pe înţelesul tuturor: „Trebuie să ne asigurăm că afacerile care încă mai merg vor supravieţui şi aceasta înseamnă că străzile trebuie să fie atractive atât pentru cumpărători cât şi pentru potenţialii investitori.”

Aşa că primăria a decis să aloce circa 1500 de lire pentru redesenarea şi vopsirea faţadei fiecărui magazin falimentat, în speranţa că spiritele animalice ale investitorilor vor deveni optimiste şi vor da buzna în oraş. Mă mir că şefii oraşului nu au adăugat ca motiv pentru această măsură de ieşire din criză şi celebrul efect de multiplicator explicat cu îndârjire de fostul ministru Pogea: 1500 de lire cheltuie pentru vopsirea gardului vor genera venituri pentru vopsitori şi furnizorii de vopsea, care vor folosi banii pentru a cumpăra biciclete şi gogoşi, ceea ce va spori angajarea forţei de muncă în gogoşării şi magazinele de biciclete, ceea ce va spori mai departe… ce doriţi dumneavoastră (cred că e o foarte bună temă de compunere pentru şcolari).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Credite pentru consum – România vs SUA

La sfarsitul saptamanii trecute, Federal Reserve a comunicat faptul ca soldul creditelor pentru consum a crescut in ianuarie cu 0.2% comparativ cu decembrie (evolutie ajustata sezonier), insa fata de aceeasi luna a anului trecut soldul a scazut cu 4.2%, ceea ce arata ca americanii nu se prea inghesuie sa ia credite de la banci.

Desi datele neajustate indica o scadere de 0.15% in ianuarie fata de decembrie, pietele financiare au reactionat pozitiv la aceasta veste, cresterea lunara raportata de FED fiind prima de la inceputul recesiunii.

In Romania, in ianuarie soldul creditelor pentru consum acordate populatiei a scazut cu 1.9% fata de decembrie, scaderea comparativ cu ianuarie 2009 fiind de 5.8%, insa diferenta fata de americani este ca noi ”aterizam” de la o crestere anuala de aproape 80% la inceputul anului 2008, in timp ce in SUA, in perioada de maxim bubble al creditarii (2006), cresterea anuala nu depasea 6%, detalii alaturat, click pe grafic pentru marire.

In cifre absolute, soldul creditelor pentru consum a ajuns in SUA la cifra de 2.48 mii de miliarde de dolari, ceea ce reprezinta 17.4% din PIB, in timp ce in Romania soldul creditelor pentru consum a ajuns la 71.4 miliarde lei, respectiv 14.5% din PIB. Cu alte cuvinte ne apropiem cu pasi repezi de normalitate, iar ritmurile de crestere de 20-30% vor deveni amintire, chiar daca Romania va iesi din criza in acest an.

Cu totul alta este situatia in ceea ce priveste creditele ipotecare: in SUA, soldul creditelor ipotecare este de peste 5 ori mai mare decat cel al creditelor pentru consum, ponderea acestora in PIB fiind de 100%, iar in Romania situatia este inversa – soldul creditelor ipotecare este de trei ori mai mic decat cel al creditelor pentru consum, pondera acestora in PIB fiind de doar 4.8%.

Probabil ca pe aceasta piata se va duce marea batalie intre banci in anii urmatori, loc de crestere pe segmentul creditelor ipotecare fiind berechet.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP