joi, 18 martie 2010

Cristian Orgonaş: Unde au dispărut 175.000 de salariaţi?

In perioada februarie-decembrie 2009, numarul total al salariatilor din economie a scazut cu aproximativ 440.000 de persoane, in timp ce numarul somerilor a crescut cu doar 265.000, astfel ca exista o diferenta foarte mare intre evolutia numarului de angajati si cel al numarului de someri.



Cu alte cuvinte, in acest moment 175.000 de persoane nici salariati nu mai sunt, dar nici ajutor de somaj nu primesc. Ce s-a intamplat cu ei?

Cred ca exista doua explicatii:

1. O parte dintre fostii salariati sunt acum PFA, insa numarul celor care si-au schimbat incadrarea este limitat, fiind specific mai mult celor cu salarii mari. Prin schimbarea statutului angajatilor de la salariati la PFA, compania plateste taxe mai mici catre stat. Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul unor microintreprinderi, care pentru a nu plati impozitul forfetar, s-au transformat in PFA.

2. Munca la negru. Cel mai probabil, multi dintre cei 175.000 de salariati lucreaza acum la negru, aceasta fiind de fapt alternativa oferita de angajator angajatului pentru a nu il concedia.

Daca judecam in acesti termeni, intelegem cum este posibil ca in industrie spre exemplu, productia sa creasca in timp ce numarul de salariati continua sa scada semnificativ.

Partea cu adevarat proasta este ca si in acest an tendinta de scadere a numarului de salariati va continua, ceea ce inseamna ca la buget se vor incasa mai putini bani, situatie care va determina o crestere a deficitului sistemului public de pensii.

Mai mult, locurile de munca pierdute pe timpul crizei nu vor fi recuperate prea repede. Spre exemplu, intre 2004 si 2008, respectiv in perioada de maxima crestere economica, numarul de salariati a crescut cu 270.000, iar in 2009 si 2010 vom pierde cel putin 700.000 de salariati.

Munca la negru si PFA-urile ii ajuta pe unii dintre romani sa supravietuiasca pe timpul crizei, insa bugetul public pierde foarte mult din neincasarea contributiilor.

Nu cumva ar fi fost mai simplu pentru guvern sa scada gradul de impozitare pentru actualii contribuabili si in acelasi timp, sa largeasca baza de impozitare? In acest moment, prea putini contribuabili platesc prea mult, iar prea multi platesc prea putin sau deloc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: 'Măsuri anticriză'

Aberațiile intervenționiste - care pot fi considerate de unii chiar magice - debitate de polititc se pliază foarte bine pe așteptările și gusturile majorității. De fapt target-ul anesteziilor momentane îl reprezintă votanții.

Evidența:
- insolvența și falimentul sunt cancerul sectorului privat, nemaifiind mult timp până la deces
- sectorul public este încă supradimensionat comparativ cu ce a mai rămas de administrat
- îndatorarea babană votacilor pentru a menține acest sector public și pentru a plăti pe cei care au sprijinit moral alegerile
- fiscalitatea este excesivă
- neputința politicului de a gândi pe termen mediu și lung în privința politicilor economice
- incapacitatea de a absorbi banii din fonduri europene

Despre urmări am mai scris (1,2,3,), nu are rost să mai insist.

'Măsuri etatiste anticriză':
- prima (2) casă - o subvenție prea mare în comparație cu economia reală. Scopurile au fost două: în primul rând acela de a menține prețurile de ofertă pe o piață înghețată la nivelul plafoanelor acordate. De ce? Vezi aici. În al doilea rând - o portiță de a transfera băncilor din banii de la fmi. Demonstrația este simplă: cei care s-au îndatorat la acele prețuri încep să îngroașe rândurile restanțierilor.
- proiectul pompos de facilități pentru tineri, despre care se tot discută în ultima perioadă. Asemenea proiecte arată că politicul trăiește într-un alt plan, într-o altă dimensiune diferită de cea reală. Rezultatele sunt previzibile de pe acum - transferarea scriptică a afacerilor care mai mișcă pe numele celor mai tineri. Este posibil să vedem start-up-uri care din prima lună de funcționare au câștigat licitații la lucrări publice și rulează milioane de euro, în timp ce activitatea firmelor vechi este suspendată, la fel ca și plata datoriilor fiscale acumulate.
- investiții ale guvernului în infrastructură - au rămas și vor rămâne doar la stadiu de intenție, menită să excite doar auzul celor care mai cred în așa ceva.

Sugestii (fără nici o speranță că vor fi aplicate vreodată):
- subvenționarea produselor românești prin scăderea fiscalității asupra acestora.
- fiscalitate zero în agricultură pentru producători.
- ratificarea falimentului persoanelor fizice.
- adecvarea numărului de funcționari publici la economie.
- fiscalitate zero sau foarte mică pe forța de muncă nou angajată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Bogdan Glăvan: Cine este cel mai influent laureat Nobel?

David Skarbek de la George Mason University a calculat de câte ori se citează între ei câştigătorii Premiului Nobel. Este vorba de referinţele menţionate în prelegerile ţinute cu ocazia decernării premiului.

După cum se poate observa Friedrich Hayek pare să fie unul dintre cei mai influenţi gânditori în economie, fiind citat de 13 laureaţi Nobel.



De asemenea, dacă luăm numărul citărilor ca pe un indicator al valorii economistului respectiv vedem că această valoarea nu este distribuită conform curbei lui Gauss. Majoritatea laureaţilor Nobel (40) nu au decât maxim 4 citări. Ceilalţi 21 au citări care variază de la 5 la 15.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: Mitteleuropa redux: Germania și Franța se încaieră pe euro

Suveica nemțească: Marele învins al marilor războaie le vinde noilor parteneri marfă pe datorie. Prețul îl încasează acum, dobânzile mai târziu.



Până acum, zona euro avea puține șanse de supraviețuire pentru că impunea Germaniei prea multe constrângeri. După scandalul deficitelor bugetare, lucrurile par să se fi răsturnat. Acum, zona euro este în pericol tocmai pentru că Germania a căpătat prea multă putere, este concluzia unei analize a think-tank-ului american Stratfor citată de România Liberă.

Poziționarea central-europeană, între Rusia și Franța, a făcut Germania vulnerabilă, de-a lunngul istoriei, la un atac simultan al celor două puteri. Asta a determinat Germania să încerce trei “lovituri preventive”, scrie Stratfor. În 1871, 1914 și 1939. Doar în primul caz, Războiul franco-prusac, strategia a avut succes.
După al doilea război mondial, câștigătorii au înțeles nevoile Germaniei și i-au croit o haină pe măsură: nici prea strâmtă dar nici prea largă. Comanda militară s-a mutat la NATO, comanda economică s-a mutat la UE, însă piețele s-au deschis pentru surplusul tehnologic al Germaniei.
Înființarea zonei euro trebuia să închidă cercul și să tempereze tendințele de apreciere a mărcii în favoarea nevoii de credite ieftine a statelor mai sărace sau mai risipitoare, în special din așa-numitul “Club Med”: Grecia, Portugalia, Spania și Italia (în ordinea gravității).
Țările super-tehnologizate, de talia Germaniei, au nevoie de dobânzi mari pentru a atrage investiții dar pot suporta și o apreciere a monedei. În vârful lanțului trofic al economiei poți rămâne competitiv chiar și cu prețuri mai mari.
În schimb, țările cu o productivitate redusă au nevoie de credit ieftin pentru a compensa calitatea slabă prin volume mari. Un timp, lucrurile au funcționat bine. Până când, în doar zece ani de euro, statele s-au înecat în creditul ieftin și s-au transformat din “Club-Med” în “PIGS”.
În aceiași zece ani, germanii au muncit în tăcere pentru a acoperi găurile altora. Au câștigat în productivitate încă 25% peste media Club-Med. Acum, este vremea scadenței.
(continuarea, aici)


Iar Germania vrea nici mai mult nici mai puțin decât să rescrie regulile euro în favoarea sa. Un prim semnal, cererea de excludere a Greciei din uniunea monetară. Franța, partenerul tradițional al Germaniei, a priceput că e pe cale să treacă pe o poziție secundară în construcția zonei euro. Două femei de stat trag primele salve de tun monetar.

Christine Lagarde, ministrul economiei din Franța: “Categoric, Germania a făcut o treabă foarte bună în ultimii zece ani pentru îmbunătăţirea competitivităţii , punând presiuni foarte mari pe costurile cu mâna de lucru. Însă nu sunt sigură că este un model sustenabil pe termen lung şi pentru întregul grup. Avem, cu siguranţă, nevoie de o convergenţă mai bună”

Angela Merkel, cancelarul Germaniei: “O manifestare a unei solidarităţi rapide nu este un răspuns potrivit. Problemele trebuie atacate de la rădăcină (…) Dacă nu există reguli de expulzare din zona euro, e timpul să le facem (…) Germania nu va renunța la forța exporturilor sale”.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Topul celor mai ieftine credite ipotecare, plus o comparaţie cu Prima Casă

In ultima jumatate de an BNR a redus dobanda de politica monetara de la 8% la 7%, iar ROBOR la trei luni, respectiv echivalentul euribor pentru creditele in lei, s-a redus de la peste 10% in octombrie 2009 la aproape 6% in acest moment, astfel ca dobanzile practicate de banci la creditele ipotecare in lei ar fi trebuit sa scada masiv.

Ce s-a intamplat insa?

Cele mai ieftine credite ipotecare in lei

La inceputul lunii octombrie, cel mai ieftin credit ipotecar in lei era acordat de catre Banca Transilvania, DAE ajungand la 11.79%. Practic, pentru un credit in valoare de 200.000 de lei contractat pe o perioada de 25 de ani, banca incasa la scadenta o suma totala de 586,620 lei, adica de 2.9 ori mai mult decat suma imprumutata.

La 30 decembrie 2009, cel mai ieftin credit ipotecar era tot cel oferit de BT, insa DAE crescuse la 12.8%, iar suma totala de returnat s-a majorat la 627,031 lei.

In acest moment, conform conso.ro, cel mai ieftin credit ipotecar in lei este cel oferit de Emporiki Bank la o DAE de 9.72%, iar suma totala ce trebuie returnata in 25 de ani pentru un credit de 200.000 de lei este de 507,597 lei, deci de 2.5 ori mai mult decat suma imprumutata.

Cu alte cuvinte, in 5 luni DAE la cel mai ieftin credit ipotecar in lei a scazut cu 2%, de la 11.79% la 9.72%, desi in acelasi timp ROBOR scazut cu 4%.

Mai mult, costul creditului ipotecar in lei oferit de Emporiki este mai mic decat orice alt credit de pe piata inclusiv Prima Casa, situatie complet anormala daca luam in considerare faptul ca in cazul programului guvernamental, bancile nu au riscuri. Spre comparatie, cel mai ieftin credit prin Prima Casa este oferit de Volksbank la o DAE de 9.75%.

Pe locul doi in topul celor mai ieftine credite ipotecare in lei este Habitat de la BRD cu o DAE de 10.62% si o suma totala de returnat de 533,566 lei, iar pe locul trei se afla Rezidential de la BCR, DAE ajungand la 10.81% iar suma ce trebuie returnata fiind de 547.103.

In octombrie 2009, pe locurile doi si trei se aflau BCR si CEC cu o DAE de 13.28%, respectiv 13.4%.

Creditele ipotecare in euro

In cazul creditelor ipotecare in euro, DAE nu a fluctuat semnificativ in ultimele cinci luni. Astfel, in octombrie, pe primul loc era creditul de Casa Noua de la ING cu o DAE de 6.4% (50.000 euro pe 25 de ani) iar in decembrie, pe locul intai aproximativ la egalitate s-au situat BRD si Volksbank cu o DAE de 7.06% respectiv 6.96%. In acest moment lucrurile sunt practic neschimbate fata de decembrie.

Daca vom compara ofertele normale ale BRD si Volksbank cu ofertele lor din programul Prima Casa, observam ca in ceea ce priveste suma totala de returnat diferenta este 12-13%, rata lunara fiind cu 50-60 de euro mai mica in cazul primei case.

Cu alte cuvinte, garantia statului costa intre 10% si 15% din valoarea creditului.

Conluzie

Chiar daca DAE la creditele in lei a scazut in ultimele luni, acestea raman neatractive pentru cei care doresc sa isi cumpere o locuinta.

Pe de alta parte, creditele ipotecare in euro raman scumpe daca ne gandim ca DAE medie este de aproximativ 7-8% (exceptand prima casa), iar Euribor la sase luni este sub 1%. Ce vor face clientii in momentul in care euribor ajunge la 3-4%, iar rata li se va mari cu 20-30%?

In 2007, bancile ofereau credite ipotecare in euro la dobanzi de 6-8% desi Euribor 6M depasea 4%, deci marja bancii era atunci mult mai mica decat acum. Mai mult, in 2007, marja bancilor era mai mica chiar decat cea pe care statul o accepta pentru Prima Casa, respectiv 4%.

Personal, nu as lua acum un credit ipotecar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Vecinul, chibriturile şi incendiul amânat

Am sa incep cu o constatare de bun simt. Cand vecinul meu din stanga (cum stai cu fata spre usa) m-a rugat sa ii imprumut aspiratorul, ca al lui i se stricase brusc in mijlocul curateniei, i l-am dat imediat. Cand – dupa doua saptamani- am avut nevoie de niste chibrituri ca nu aveam la ce praji un snitzel, mi-a zis ca n-are. Cam asta e relatia dintre banci si stat acum. Mentionez, nu in Romania. Tot shitul asta de criza a pornit de la investitiile foarte riscante facute de banci. Unde suntem acum? Bancile au fost ajutate de state. Statele au ajuns in prag de faliment. S-au dus la banci sa le ceara niste chibrituri. Bancile au zis ca o sa mai caute prin casa si ca o sa il anunte pe Stat daca gasesc. Si ca oricum, daca le gasesc, o sa i le vanda cam scump, ca e criza, watta hell.

Statele au inceput sa planga rand pe rand si sa caute chibrituri prin alte parti. Da uite domne ca nu se mai gasesc chibrituri pe piata. Sunt doar cativa care au monopol parca pe chibriturile alea si ca sa ti le dea, iti pun tot felul de conditii. Ba ca o sa treaca regulat (plural, regulati) sa iti verifice bucataria, ba te acuza de tot felul de jocuri…

Ia sa ne fabricam noi chibrituri, daca`i pe-asa, si-au zis unele tari. Dar nu prea au cum. Chibrituri din alea de care au ele nevoie, le fabrica numai BCE.

Publicitate

Ca sa se ajute singure, tarile pot sa se imprumute. O pot face in moneda lor sau intr-o alta valuta. Daca se imprumuta in moneda proprie (e cazul economiilor europene care nu au trecut la euro), platesc un pret mai mare din cauza neincrederii in moneda respectiva. Daca vine la tine un nenea din Botswana sa iti ceara un imprumut in moneda lui ( nu spui care), nu stiu cati ar fi dispusi sa ii dea ieftin banii. O sa-i zica cel mult „Uite frate o suta de euro. O suta iti dau, o suta imi restitui”. In aproape aceeasi situatie se afla si statele care au moneda puternica, pe care insa nu o pot tipari in mod autonom (Eurolandul, ca sa fiu mai exact). Cel mai bine o duc tarile care pot isi pot provoca inflatie (cele care isi bat moneda cand si cata vrea muschii lor).

Publicitatea s-a terminat

O sa radeti poate, dar imbatranirea populatiei joaca si ea un rol tampit in privinta viitorului deficitului bugetar. Ca intr-o familie. Cu cat ai mai multe guri de hranit iar tot mai multe guri sunt “pasive” si nu iti aduc in casa un venit, cu atat mai repede te termina financiar.

Sistemele actuale de securitate sociala si de sanatate sunt „intinse” la maxim de o populatie ne-muncitoare (ne-platitoare la stat de impozite) tot mai numeroasa.

Economistii sefi ai bancilor centrale se uita tot mai atent la datele privind evolutia demografica. „Doamne, de s-ar naste cat mai multi copii, ce bine ar fi. S-ar juca ei cat s-ar juca, dar de la o varsta ar plati statului impozite! Da-i Doamne romanului, impozitul cel de pe urma!”, se roaga ei seara inainte de culcare.

Numai ca mama ma-sii, cum sa te bagi in pat cu nevasta si sa faci copii cata vreme tocmai ti s-a restructurat postul, iar banca te suna si te ameninta ca te scoate din casa?

La nivel de stat, poti avea o problema cu banii, ca se intampla oricui. Daca e doar o chestie de lipsa de cash, te imprumuti si gata. Daca insa e o problema de solvabilitate, poate sa iti dea FMI toti banii pusi la ciorap ca tot nu te mai scoti din rahat.

Si atunci, incep amenintarile. „Zi doamna Grecie, iti achiti datoriile sau iti tragem una in bot si te scoatem din locuinta Euroland? Zi doamna Grecie, cam ce preferi Mneata?”

In aceasta situatie, guvernele si bancile nationale ar putea inetrveni prin stimularea inteligenta a economisirii. Nu, scuze. Prin stimularea economisirii inteligente. Pen-ca trebuie stimulata atat de inteligent incat sa nu adanceasca recesiunea. Ca daca economisesti prea mult omori consumul, iar cu un consum mort, parastasul economiei e la doi pasi.
Mai devreme sau mai tarziu nu cred ca ai cum sa scapi de cresterea fiscalitatii, chiar daca asta va duce la inchiderea unor companii sau la inflatie.

Na, ca deja am scris de prea multe ori cuvantul „inflatie”. Puschea pe limba…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Un economist încântat de guvernul Boc

Ştiu că nu ar trebui să fac reclamă nimănui, dar uneori pur şi simplu nu mă pot abţine. Cristian Socol, conferenţiar universitar la ASE, vice-preşedintele Asociaţiei Generale a Economiştilor din România şi fost consilier la Comisia Economica si Privatizare din cadrul Camerei Deputatilor (unde?), a descoperit 10 lucruri bune pe care le-a făcut guvernul Boc. Redau aproape integral cele scrise de autor aici:

1. Programul Prima Casă 2. Un mod eficient de a folosi instrumentul garanţiilor guvernamentale pentru a spori încrederea investiţiilor private. Un program bun şi din punct de vedere social. Creează efecte de multiplicare în economie.
2. Programul Rabla. Stimularea industriei auto. Efecte de multiplicare pe orizontală…
3. Programul de Reabilitare Termică a Locuinţelor. Efecte de multiplicare în economie… Estetică mai bună a blocurilor comuniste.
4. Neimpozitarea profitului reinvestit. Stimularea de noi investiţii. Diversificarea ofertei…
5. Racordarea României la reţelele Nabucco şi South Stream… Ministrul Economiei are şansa să îndeplinească o ţintă pe care o auzim de 20 de ani – România, lider regional în domeniul energiei.
6. Legea responsabilităţii fiscale. Creşterea sustenabilităţii finanţelor publice. Dispariţia promisiunilor electorale fără acoperire şi a pomenilor din utimele luni de guvernare. Eliminarea exceselor în ceea ce priveşte angajarea de funcţionari publici şi a creşterilor salariale exagerate in domeniul bugetar. Se introduce programarea bugetara multianuală. Se limitează numărul de rectificări bugetare la maximum două.
7. Implementarea standardelor de cost în domeniul cheltuielilor publice ale autorităţilor locale, a normativelor de personal şi de calitate pentru serviciile publice. Disciplină la nivelul administraţiilor publice locale. Consistenţă privind strategia de cheltuieli cu personalul la acest nivel.
8. Legea salarizării unitare în sectorul public. Chiar dacă este nevoie de ajustări ale coeficienţilor pentru profesori şi medici, legea impune disciplină în salarizarea bugetarilor. Impact pozitiv asupra cheltuielilor bugetare şi asupra deficitului bugetar.
9. Adoptarea legii pensiilor şi implementarea reformei în sistemul de pensii. Compatibilitate cu sistemele europene de calcul a creşterii pensiilor în funcţie de creşterea salariului mediu şi rata inflaţiei şi nu ca procent fix din salariul mediu pe economie. Înlăturarea parţială a riscului de nesustenabilitate a sistemului public de pensii. Echitate în modul de calcul a pensiilor. Reducerea pensionărilor anticipate prin fraudă.
10. Restructurarea unor agenţii de stat, prin desfiinţare, comasare sau integrare în ministerele de resort. Economii la buget. Eliminarea exceselor salariale în sectorul bugetar. Reducerea birocraţiei.

Am încheiat citatul. Eu cred că această analiză a stat la baza discursului premierului din Parlament. Părerea mea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Telegrafice, din presa străină de azi

- Incepe iar scandalul puilor contaminati? Autoritatea europeana de securitate a alimentelor a dat ieri un comunicat in care zice ca 75,8% din puii iesiti din abatoarele europene, sunt contaminati cu Campylobacters tandis, iar 15,7% au si salmonella. Probabil ca atunci cand vanzarile de pui vor scadea iar cele de porc si vita vor sui suficient, aceeasi Autoritate va descoperi ca si carnea de porc e infestata infernal de tare si ca ar fi mai bine sa reluam consumul de pui, cat inca suntem in viata. Pfuai….

- Aseara, ditamai premierul Gordon Brown a recunoscut ca a mintit comisia de ancheta privind evenimentele din Irak, cu privire la cifrele din bugetul Apararii britanice. Probabil ca in urmatoarele luni va admite si restul „pacalelilor”…

- Seful FED, Ben Bernanke, s-a declarat ingrijorat cu privire la faptul ca potrivit noii legi de reglementare a sectorului bancar, banca centrala va supraveghea doar bancile mari, cu active de peste 50 de miliarde de dolari. “Asta ne face supraveghetorii bancilor prea mari pentru a fi lasate sa cada. Nu dorim asa ceva. Vrem sa ne pastram legaturile si cu bancile mici », a mai spus BB.

- Un judecator din Milano a decis sa trimita in justitie 4 mari banci pentru frauda. E vorba de JPMorgan, Depfa, Deutsche Bank si UBS, care ar fi ascuns municipalitatii milaneze pericolele produselor derivate pe care le-a vandut primariei, cu ocazia restructurarii datoriilor acesteia. Evident, Milano va trebui de acum sa isi „netezeasca” bilanturile cu alte banci. Dar cine va mai lucra cu ei, gandindu-se ca dupa ce le cumpara produsele, ii „traduc” in instanta?

- Ministrul francez al Economiei vrea lumina in privinta comisioanelor practicate de banci. Cum sunt ele alcatuite, din ce sunt formate samd. Pariem ca nu va afla, apoi ca va ameninta bancile si intr-un final, va pupa Piata Endependentii?

- Am mai scris despre scandalul Libia-Elvetia. Ei, statul cantonal a admis ieri pentru prima data ca a gresit si s-a oferit sa ii achite o indemnizatie morala baiatului lui Gaddhafi. 10.000 de franci elvetieni, cam cat apreciaza ei ca ar valora demnitatea stirbita a fiului fiorosului lider libian. Libienii nu stiu daca e la mista sau pe bune suma asta ridicola.

- V-am zis ca s-a mai descoperit o planeta, cam de 11 ori mai mare decat Terra?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: SUA vrea o lege care să aprecieze moneda Chinei

16 membri ai Congresului SUA au propus un proiect de lege prin care intentioneaza sa oblige China sa lase liber cursul yuanului. Proiectul se vrea a fi smecher, spunand ca tarile a caror moneda are un curs “decalat” fata de piata mondiala intre septembrie si martie, vor fi taxate de SUA prin aplicarea unor taxe vamale. E clar vorba de China aici, americanii dorind din suflet un curs mai apreciat al yuanului. Luni, 130 de senatori americani au cerut oficial Departamentului de Stat sa faca presiuni asupra Chinei. Ei si-ar dori un curs al valutei chineze cu 20-30% mai apreciat in fata dolarului SUA. De ce asta? O sa revin mai dupa amiaza asupra subiectului, ca merita.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP