duminică, 21 martie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Timon, o şuşă imobiliară cu pretenţii de târg naţional

În aceste zile, a avut loc la Bucureşti, în Piaţa Constituţiei, cea de-a XIV-a ediţie a Timon, prescurtare de la Târgul Imobiliar Naţional. Marele târg a fost amenajat într-un cort mai mare, ca de nuntă la ţară. De altminteri, locul ales a fost acelaşi în care au loc festivalurile berii sau Revelionul organizat de Primăria Capitalei. Şi, ca să justifice amestecătura cu organizarea în acelaşi loc a unui târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi a unuia de plante ornamentale, ni se oferă următoarea explicaţie: „Toate acestea pentru că procesul de căutare a unei locuinţe trebuie să fie unul plăcut, pentru că pe lângă locuinţă oamenii mai au şi alte nevoi adiacente, precum amenajarea grădinii sau achiziţia unei maşini, dar şi pentru că bucureştenii merită mai mult decât clasicele expoziţii cu standuri şi pliante sau pentru că este timpul ca Bucureştiul să se alinieze la conceptele europene de târguri şi expoziţii, al căror cuvânt de ordine nu trebuie să fie niciodată plictiseala”, afirmă Vlad Vlăsceanu, director Timon, pe site-ul târgului.

Nu este de mirare că succesul târgului este de menţionat în Cartea Recordurilor: 6 contracte de vânzare-cumpărare pentru locuinţe promovate de dezvoltatorii imobiliari prin intermediul Timon, adică 0,075% dintre cele 8.000 de unităţi locative care au fost promovate de 60 de dezvoltatori şi 3 agenţii imobiliare, după cum informează Imopedia.ro. De altminteri, anul trecut, în septembrie 2009, la o altă ediţie a aceluiaşi târg, în disperare că nu se realiza niciun contract, s-a purces la o licitaţie olandeză, despre care am scris pe larg aici, la care s-a vândut o singură garsonieră.

În mod vădit, multe dintre târgurile imobiliare din România sunt maşini de făcut bani, pe baza interesului crescut faţă de piaţa imobiliară din anii 2003-2008. Acum, în perioadă de criză, aceşti bani sunt mai greu de făcut. Însă nostalgia banilor mulţi nu dispare cu una, cu două. Money.ro îi citează pe organizatorii acestui târg cum că expoziţia din cort i-ar fi costat 500.000 €, iar aranjamentul cu arbuşti decorativi, conifere şi foioase de mari dimensiuni, arbuşti mediteraneeni, plante decorative şi flori de sezon, dar şi cu fântâni arteziene sau mobilier pentru gradină, a fost realizat în colaborare cu City Garden.

În disperare de cauză, Vlad Vlăsceanu s-a asociat cu Ion Cătuţoiu, director la RealTime, agenţie imobiliară care se laudă că deţine 85% din oferta de clădiri de birouri din Bucureşti şi emite studii de piaţă, despre a căror metodologie nu se suflă un cuvinţel. Ambele personaje au pornit un război furibund faţă de toţi cei care fac afirmaţii despre piaţa imobiliară care nu le convin făcătorilor de târguri imobiliare naţionale în corturi de nuntă. Adică, pentru a le fi pe plac şi pentru a le merge afacerea, toată lumea care vorbeşte despre piaţa imobiliară ar trebui să spună că preţurile nu mai pot scădea în perioada următoare.

„Nu este de ajuns să fii purtător de cuvânt al ARAI, al UNAI sau al unui por­tal imobiliar pentru a te erija în formator de opinie. De cele mai multe ori, aceşti trans­mi­ţători de mesaje s-au contrazis de la o vreme la alta. Au trans­mis mesaje dăunătoare pieţei şi au dezinformat publicul interesat de imo­biliar”, afirmă Vlad Vlăsceanu în Financiarul.

„Sunt personaje care ar face şi ar spune orice pentru a câştiga o brumă de notorietate. Acesta este motivul hao­sului informaţiei imobiliare cu privire la nivelul şi evolutia preţurilor. (...) Presa, care este principalul canal de in­for­mare, doreşte senzaţional şi audienţă. Cei care pot oferi senzaţionalul sunt ne­profesioniştii pieţei imobiliare, persoane care nu au reuşit în profesie, dar reuşesc să vorbească despre ea. (...) Repre­zen­tativitatea asociaţiilor şi uniunilor imobiliare este la nivelul subsolului pie­ţei, fără a avea printre membri oameni sau companii cu excelenţă în activitatea imobiliară”, zice Ion Cătuţoiu în acelaşi articol din Financiarul, intitulat „Analiştii“ imobiliari manipulează piaţa după propriile interese.

Rog televiziunile şi presa să dea curs urletului domnilor Vlăsceanu şi Cătuţoiu, să nu mai dea glas decât opiniilor celor doi specialişti, pentru ca opinia publică românească să pună umărul la susţinerea eforturilor lor de cort şi la umflarea conturilor lor bancare slăbite de criză.

Mai mult decât atât, îi sugerez d-lui Vlăsceanu ca, după legalizarea bordelurilor, să alăture viitoarelor ediţii ale Timon şi un astfel de stabiliment, tocmai pentru a realiza alinierea Bucureştiului „la conceptele europene de târguri şi expoziţii, al căror cuvânt de ordine nu trebuie să fie niciodată plictiseala”. I-ar servi şi cauzei nobile de a-i mai convinge pe dezvoltatorii imobiliari să-i plătească taxa de stand.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Stiglitz: Băncile au luat decizii foarte proaste în materie de credite, dar foarte bune în privinţa politicii

Joseph E. Stiglitz este unul dintre economistii cei mai influenti si ascultati din lume, indiferent de ceea ce vor spune unii sau altii. Omul are bun simt, stie sa explice pe intelesul tuturor de ce am ajuns aici si cum se poate evita o noua criza. Un interviu cu el, acordat in aceste zile, aici..

«La doi ani dupa criza, nu am facut nimic pentru a preintampina o viitoare criza », scrieti in cartea „Triumful lacomiei”. Cu ce amenintari ne confruntam acum?
-Intr-un anume fel, amenintarile sunt deja aici. Atacurile impotriva economiilor din Grecia, Spania, Portugalia sunt exemple in acest sens. De regula, datoriile tarilor cresc dupa cate o criza din cauza ca au cheltuieli mari de facut pentru a iesi din recesiune (injectii de capital in sistemul bancare samd) si atunci se imprumuta. Ei, pietele financiare pe care guvernele le-au salvat, se intorc acum si ataca aceleasi guverne, plangandu-se de deficitele pe care ei insisi le-au cauzat.

Aceste tip de reactie nu e noua si de data aceasta o observam foarte bine in Europa. Revenind, pot spune ca din cauza acestor deficite, un risc ridicat este ca Guvernele sa isi retraga pachetele de stimuli, astfel incat economiile sa revina la crestere zero, in cel mai bun caz. Un alt risc vine ca efect al ne-efectuarii unei reforme in sensul reglementarii sistemului bancar si care ar putea produce o noua bula care ar antrena o noua criza.

Cine impiedica reforma reglementarii bancilor?
Problema fundamentala e ca bancile nu si-au investit capitalul intr-o maniera corecta. Au luat decizii extrem de proaste cu privire la creditele acordate si asta s-a vazut de la subprime incoace. Ei bine, daca in materie de finante au facut investitii proaste, in materie de politica, si-au investit extrem de bine capitalul. Pana intr-acolo incat discutiile despre reforma sistemului bancar sunt aduse intr-un punct mort. Pana acum, nu s-a produs nimic concret in privinta reglementarii, nu?

In lumea de dupa criza, ce rol ar putea juca Europa, care pare fragilizata de propriile crize interne?
-Criza a avut un efect pozitiv in privinta rolului Europei. Modelul social european pare a fi considerat mai bun decat cel american, de care multi nu mai vor sa auda. Capitalismul american are o alternativa mai putin dura, mai democratica, cu mai multa stabilitate si echitate sociala.
Pe de alta parte, crizele din Grecia, Spania, Portugalia au demonstrat ca nici modelul european nu e perfect si in orice caz nu a gestionat acest gen de crize asa cum ar fi trbuit. Veste buna e ca a inceput sa se inteleaga ca trebuie pornit de la o guvernanta economica. Sigur ca nu poti rezolva simultan toate problemele Europei. Acum de pilda trebuie ca Europa sa se ocupe de problemele legate de solidaritate si stabilitate.

In fata enormelor deficite ale tarilor, exista tentatia de a reveni la o politica axate pe stapanirea acestor deficite, lupta impotriva inflatiei si de a limita investitiile. E o cale corecta sau una gresita?
Gresita. Daca ne supunem doctrinei fetisismului deficitelor, economiile se vor contracta, ceea ce va duce la scaderea veniturilor din impozite si taxe si va re-incepe spirala vicioasa. Este exact modelul de spirala pe care FMI l-a impus Argentinei, cand cei de la FMI le spuneau argentinienilor sa taie din cheltuielile bugetare ca sa isi reduca deficitele. Ce s-a intamplat de fapt? Economia lor s-a dus si mai in jos si totul s-a transformat intr-o catastrofa economica

Ce model de banca va rezulta in urma crizei?
Ceea ce incerc eu sa explic este ca sectorul financiar trebuie sa revina la ceea ce e de fapt menirea lui. Sa dea credite firmelor, pentru ca acestea sa poata investi si sa se dezvolte. Marile companii pot emite obligatiuni ca sa se finanteze, in vreme ce micile firme nu pot. Economia are nevoie de capital pentru firmele mici, pentru jucatorii nou intrati in piata si asta nu are micio legatura cu actualul sistem bancar, care a capatat imaginea unui cazino financiar. Bancherii de azi fac trading, se joaca cu banii, ataca economiile unor tari, speculeaza…nu acesta e rolul unei banci. Sistemul bancar trebuie reformat. Dar daca ne uitam la cum s-a procedat anul trecut, vedem ca lucrurile au mers intr-o directie gresita. Am dat bani unor banci de tip cazino si am lasat sa falimenteze 140 de banci mici, mult mai „curate”.

Vointa lui Barack Obama de a reduce talia bancilor mari e credibila?
Aici sunt doua intrebari. Una, strict tehnica. E posibil sa faci aceasta operatiune fara sa pui in pericol intreg sistemul bancar. Raspunsul e clar da, fara indoiala. Ba mai mult, cred ca o asemenea reforma ar ajuta si economia in ansamblu. Si sunt perfect de acord cu Paul Volcker cand spune ca bancile considerate prea mari ca sa fie lasate sa falimenteze sunt la fel de „prea mari” ca sa le poti gestiona la dimensiunea lor.
A doua intrebare e una politica. Au bancile mari puterea de a impiedica reforma? Cu cat opozitia lor in fata reformei e mai mare, cu atat reformele sunt mai de dorit. E o chestiune de concentarre a intereselor economice, ca si a celor politice.

Unii economisti vorbesc despre o viitoare bula speculativa in China. Ar putea sa se intample asta si ce efecte ar avea?
China insasi se teme de o posibila bula speculativa. Dar nu numai China. In multe tari emergente exista ingrijorari ca programele guvernamentale nu au dus la cresterea creditarii sau a investitiiilor. Unele state au trecut la masuri: Brazilia a impus restrictii cu privire la intrarile de capitaluri. Eu cred ca in cazul Chinei , se vor controla aparitiile unor eventuale bule, pentru a evita o criza ca cea prin care a trecut America. Diferentele de mentalitate sunt uriase. Americanii se imprumuta masiv si isi cumpara orice aproape pe credit. Chinezul economiseste masiv si pana si casele sunt cumparate in proportie de peste 50% cu bani economisiti.
Sunt SUA pregatite sa imparta leadershipul detinut pana acum, cu China?
Ei, nimanui nu-i place sa isi imparta cu cineva primul lor. Si pe urma, traim intr-o lume multipolara si ar fi gresit sa credem ca pe primul lor e doar China si SUA. Mai e si Europa importanta. SUA trebuie sa inevte sa negocieze. A trecut timpul in care americanii puteau spune :”Ascultati-ne pe noi, faceti cum spunem noi, ca e cel mai bine”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Rămâne cum am stabilit: UE va da bani Greciei

Pana la urma, exact asa cum banuiam, UE va da bani Greciei. Intr-un interviu din Welt am Sonntag, Olli Rehn spune ca UE “este gata de o intervenţie rapidă pentru a ajuta Grecia. Uniunea Europeană are mijloacele pentru un ajutor rapid şi coordonat”. Ce-i fi acum in mintea nemtilor, care s-au opus si inca se opun achitarii facturilor Greciei, nu-i greu de priceput.

Comisia Europeană este gata să facă o propunere concretă în acest sens. Ajutoarele financiare ar putea avea efect rapid, dar ele sunt legate de obligaţiile drastice ale Greciei faţă de partenerii săi, a adăugat el.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP