luni, 22 martie 2010

Dan Popa: Un scurt respiro

Nu pot sa scriu despre banci iar, despre neperformante si despre riscul de credit fara sa notez o observatie care ma roade de vineri incoace. Nu stiu daca ati trait senzatia ca fizic n-o poti lua din loc daca nu rostesti ceea ce ai de rostit. Daca ati trait-o, intelegeti. Daca insa nu, faceti rogu-va un efort. Despre ce e vorba?

Pe acest colt de net si-au gasit gazduire aproape 24.000 de comentarii. Mai precis, 23.869. De cand am inceput sa scriu, am sters (“am moderat”, in termeni de blog) cel mult 10 comentarii. Erau fie cele extrem de injurioase fie cele care nu aveau legatura cu postarea. Eu scriam de pilda ca un director dintr-o banca a fost dat afara pentru hartuire sexuala (am dat un exemplu, chiar daca e real) si comentatorul imi spunea “Ia mai du-te-n p…a mea de penelist (cu variantele pedelist, pesedist samd). E dreptul lui sa nu fie de acord cu mine si inteleg foarte bine exercitiul democratic al celui care nu “compatimeste” alaturi de mine.

De la o vreme incoace, iau nota de faptul ca numarul celor agresivi verbal creste. Daca scriu de cineva care a reusit, comentariile sunt “Ia mai lasa-ne ca ala a avut pile” sau “ce faci, nea Dane, ii faci reclama lui X? Cat ai primit????” .

Ca sa incerc sa rezum. Daca scrii de bine, se cheama ca faci reclama pe bani si nu se cade, ma`ntelegi? Adica monser, noi vedem ca lucrurile merg prost. Cum sa vii Mneata sa ne spui ca sunt si oameni care repurteaza succesuri?

Daca scrii de rau se cheama ca pici in butoiul celor care nu vad decat negru in fata ochilor. Hai dom-ne mai lasa-ne, ca ne-am saturat sa ne tot spui ca o sa crapam.

Prim urmare, nicium nu e bine.

Ultimul caz chiar m-a pus pe ganduri. E vorba de un june de vreo 24 de ani, fost trezorier care a preferat o viata lina, stresului. Mi-a fost recomandat de seful unui departament dintr-o banca comerciala, in mail. “Dom`ne, despre baiatul asta merita scris. Uite cate a facut la 24 de ani!” M-am uitat si m-am convins. Am discutat pe mail cateva ceasuri si am scris. Imediat, vocea Patriotului Nationale a rabufnit. Da-l in ma-sa ca nu avea cum sa faca atatea la varsta lui. Ce faci acum, ne minti pe fata?” Citeam si nu-mi venea sa cred.

Una peste alta, am introdus intr-un soft comentariile de bine si pe cele de rau. Mi-a iesit asa. 72% sunt de bine si restul de pana la 100%, de rau. Cele fara dimensiune nu le-am luat in calcul.

Ei, din cele 38% de rau, jumatate au venit in ultimele 5 luni.

Cand creditarea a crescut in dinamica, BNR a marit rezervele minime. Eu ce sa fac? Sa cer cititorilor putin ragaz inainte de a-si da drumul rafuielilor? Sa le moderez comentariile? Sau pur si simplu sa recomand mai putina inflamare?

Exista lucruri pozitive si exista excese negative. Haideti sa le privim cu detasare si pe unele si pe celelalte.

Asta ma rodea de vineri incoace si nu stiam cum sa formulez. Sincer, nici acum nu stiu daca am formulat inteligibil….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Economia a pierdut 33.900 de salariaţi în ianuarie

Conform Institutului National de Statistica, in luna ianuarie numarul total al salariatilor din economie a scazut cu 33,900 comparativ cu decembrie, ajungand acum la 4,333.8 mii. De la inceputul crizei, respectiv din octombrie 2008, numarul salariatilor a scazut cu jumatate de milion, respectiv 10% din total.

Daca analizam variatia pe sectoare economice, observam ca:

- in ianuarie, numarul salariatilor din sectorul bugetar a crescut cu 400, pe fondul cresterii numarului de posturi in invatamant si sanatate si scaderii cu 900 a numarului de posturi in administratie si armata.

Din ianuarie 2009 si pana in ianuarie 2010 numarul de salariati din sistemul public a scazut cu aproximativ 34,000, respectiv 3.3% din total. Cifra este extrem de mica daca luam in considerare faptul ca aparatul de stat este umflat cu pompa;

- scaderi masive au inregistrat industria (-17.2 mii salariati in ianuarie), constructiile (-12.8 mii) si comertul (-7.2 mii);

- exista si sectoare in care numarul de salariati a crescut in prima luna din 2010: tranzactii imobiliare (+400 salariati), intermedieri financiare (+1400) sau hoteluri si restaurante (+1700);

Variatia lunara a numarului de salariati o gasiti mai jos, click pe grafic pentru detalii.



Nu pot sa nu observ ca guvernul a inceput anul “cu dreptul”…

PS: imi amintesc ca prin noiembrie, primul ministru spunea ca a desfiintat nu stiu cate agentii de stat si ca aproape 10.000 de persoane vor pleca din sistem in ianuarie. Unde sunt, ca nu ii vad in statistici?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Statul american nu mai este cel mai sigur debitor

Bloomberg ne informează că firme precum Berkshire Hathaway, Procter & Gamble şi Johnson & Johnson sunt considerate de investitori drept debitori mai siguri decât guvernul. Randamentele aferente obligaţiunilor emise de aceste companii au ajuns mai mici decât cele ale titlurilor de trezorerie, o situaţie rar întâlnită.

Randamentul titlurilor emise de aceste companii sunt, în ordine, mai mici cu 0,035%, 0,060%, respectiv 0,030% decât randamentul bondurilor similare emise de SUA. Acum mai trebuie ca şi agenţiile de rating să admită că nu pot să mai acorde SUA nota maximă. Probabil încă aşteaptă OK-ul de la secretarul trezoreriei. Sau îşi imaginează cineva că agenţii acreditate de guvern vor da vreodată guvernului o altă notă decât cea pe care guvernul însuşi crede că o merită?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Producţia de oţel a României a crescut în februarie cu un ritm anual de 11%

Evolutia productiei de otel este un indicator foarte bun al activitatii economice dintr-o tara – in anii 2004-2007, Romania producea peste sase milioane de tone anual insa in 2009, criza economica a determinat scaderea productiei cu 51% fata de 2008 si cu 61% comparativ cu 2007. Spre comparatie, pe vremea lui Ceausescu se produceau anual peste 12 milioane de tone de otel.

Incepand cu luna noiembrie a anului trecut, dupa doi ani de scadere, productia de otel si-a reluat trendul ascendent, astfel ca in februarie 2010 combinatele romanesti au produs 225.000 de tone, cu 11% mai mult decat in februarie 2009, detalii mai jos.



In primele doua luni ale anului 2010, productia a crescut cu 35.6% fata de perioada corespunzatoare a anului trecut.

Pe de alta parte, in Romania productia de otel este dominata copios de un singur jucator (combinatul de la Galati) care exporta cea mai mare parte a productiei, astfel incat cresterea inregistrata in ultimele luni nu inseamna neaparat ca cererea venita din partea economiei romaneasti a explodat.

La nivel mondial, in februarie 2010 productia a crescut cu 24.2% fata de februarie 2009, respectiv de la 86.6 la 107.5 milioane tone, detalii pe situl Asociatiei Mondiale a Otelului.

Pe scurt, este bine ca productia creste.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Un ex-trezorier român al Citi a fondat o Loterie “verde”

Alexandru Ragalie are 25 de ani. A lucrat ca analist financiar la Citi, in departamentul de Trezorerie al bancii. Acum vreo doi ani a decis sa plece pentru un an in Republica Dominicana, de unde a urmat calea Vienei. Nu despre pasiunea pentru calatorii a lui Al vreau sa povestesc, ci despre o initiativa care mi s-a parut numai buna de a scrie despre ea.

Al a fondat o „Loterie verde”. O loterie online non profit dedicată proiectelor de sustenabilitate! Practic, banii generati din businessul asta sunt direcţionaţi către proiecte şi iniţiative din sustenabilitate! Biletele loto se pot cumpăra online. Sistemul genereaza automat un număr RNG (random number generator) influenţat de zgomotul atmosferic! Ca sa-l citez pe Al, planeta decide numărul câştigător!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cât de mult se poate aprecia leul în 2010?

De la inceputul anului leul a castigat 3.4% in fata euro, cursul ajungand acum la nivelul inregistrat in primele zile din 2009. Ce se va intampla insa in urmatoarele trimestre?

Am sa incerc sa raspund la aceasta intrebare printr-o analiza mai detaliata a situatiei in care se afla acum moneda nationala.

I. Evolutia principalelor 4 monede din zona CEE in fara euro

Pentru a analiza variatia principalelor patru monede din zona in fata euro, voi lua in considerare doua date de referinta - ianuarie 2008 si februarie 2009, motivul fiind acela de a observa cum stau acum aceste monede in comparatie cu nivelurile de dinainte si din momentul de maxim al crizei.

Comparativ cu ianuarie 2008, in acest moment leul este cu 10.3% mai slab, zlotul polonez s-a devalorizat cu 7.3% iar forintul maghiar cu 1.1%. Coroana ceha este cu 2.7% mai puternica. In aceeasi perioada, dolarul a castigat 8.7% in fata euro.

Lucrurile stau insa complet diferit daca baza de comparatie este luna februarie 2009. Astfel, leul este acum cu 4.9% mai puternic, coroana ceha a castigat 9.8%, forintul maghiar 11.5% iar zlotul 16.5% in fata euro, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.



Ce observam?

1.Indiferent de baza de comparatie, leul este moneda cea mai depreciata comparativ cu euro, toate celelalte trei monede avand performante mai bune decat leul.

2.In ultimii doi ani, cele patru monede din zona CEE au avut o evolutie relativ similara in fata euro insa amplitudinea a fost diferita, aceasta diferenta fiind generata de performantele economice diferite.

Daca ar fi sa judecam lucrurile strict prin prisma decalajelor acumulate in ultimii doi ani intre leu si celelalte trei monede, pe termen scurt leul are un potential de apreciere de cel putin 2-3%.

Argumentul contra ar fi acela ca Romania are si cea mai slaba performanta economica dintre cele patru tari, astfel ca nu este obligatoriu ca leul sa recupereze acest decalaj.

II. Deficitele interne si externe

Care sunt factorii ce influenteaza evolutie unei monede? Cererea si oferta de valuta. Cererea vine din partea importatorilor si investitorilor care doresc sa scoata bani din tara, iar oferta vine din partea exportatorilor si investitorilor care aduc bani in Romania, aici incluzand si transferurile muncitorilor romani din strainatate.

La acestea se mai adauga cererea de valuta din partea populatiei, ”jocul” speculatorilor si nevoia guvernului de finantare, nevoie care poate fi satisfacuta atat prin imprumuturi (interne si externe), cat si prin emitere de moneda de catre BNR. Sa analizam pe rand deficitele interne si externe.

Deficitul intern: anul trecut, Romania a inregistrat un deficit bugetar de 7.4%, relativ similar cu inregistrat de Cehia (7.2%) si Polonia (7.2%), insa sensibil mai mare decat al Ungariei (3.9%).

Ce se va intampla in 2010? Romania si-a propus un deficit bugetar de 5.9%, Cehia are o tinta de 5%, Polonia si-a propus 6.9% iar Ungaria a convenit cu FMI o tinta de deficit de 3.8%.

In comparatie cu anul 2009, in 2010 guvernului romn ii va fi mult mai usor sa isi acopere deficitul public din moment ce acum putem conta atat pe banii de la FMI si UE cat si pe imprumuturile externe, Romania imprumutand in aceasta luna 1 miliard de euro la un randament de 5.2%, oferta fiind suprasubscrisa de cinci ori.

In plus, dobanzile platite de ministerul de finante pentru imprumuturile interne au scazut aproape la jumatate fata de anul trecut, ceea ce inseamna ca in piata sunt mai multi bani decat are statul nevoie. In 2010, nu vom avea nicio problema cu finantarea deficitului bugetar, iar despre emiterea de moneda din partea BNR nici nu poate fi vorba.

Daca discutam despre cererea de valuta care vine din partea populatiei, aceasta este mult mai mica decat in 2009 (nu mai exista panica deprecierii leului) si mai mult decat atat, este foarte probabil ca in acest an multi romani isi vor schimba depozitele din euro in lei pentru a beneficia de diferentialul de dobanda.

In ceea ce ii priveste pe speculatori, acestia au inteles ca nu pot forta mana BNR astfel ca cel putin in acest moment, pe piata valutara este liniste, detalii aici.

Deficitul extern – in anii trecuti, deficitul de cont extern (iesiri-intrari de valuta) era un puternic factor de presiune asupra cursului valutar, insa lucrurile stau acum complet diferit.

Astfel, in 2009 investitiile straine au acoperit in proportie de aproape 100% deficitul de cont curent, iar in ianuarie 2010 investitiile straine au fost de 2.5 ori mai mari, ceea ce inseamna ca in tara intra mai multa valuta decat iese. In decembrie si ianuarie, excedentul a fost de aproape 900 milioane euro.

O alta veste buna pentru leu este aceea ca exporturile cresc mai rapid decat importurile, fiind de asteptat ca trendul sa continue si in lunile urmatoare pe fondul stagnarii sau chiar restrangerii consumului intern (deci scad importurile) si cresterii cererii externe pentru produsele romanesti.

Mai jos evolutia deficitelor externe ale Romaniei, Cehiei, Ungariei si Poloniei.



III. Rezervele BNR si dobanzile la leu

Pe fondul intrarilor de valuta de la FMI si al scaderii importurilor, BNR a ajuns acum sa aiba o rezerva valutara disproportionata in comparatie cu deficitele externe, gradul de acoperire calculat in luni de importuri ajungand in ianuarie la 10.3.

Daca ne uitam la situatia in care se afla alte tari, observam ca rezervele valutare acopera 8 luni de importuri in Polonia, 6.1 in Ungaria si doar 4.4 in Cehia, detalii mai jos.



Pe de alta parte, in acordul cu FMI se specifica faptul ca rezervele BNR nu trebuie sa creasca odata cu intrarea banilor de la Fond, astfel ca in 2010 dl Isarescu trebuie sa reduca rezerva la nivelul inregistrat la sfarsitul anului 2008. Cu alte cuvinte, trebuie sa scape de aproximativ 3-4 miliarde de euro.

O parte din acest bani se vor intoarce la banci odata cu scaderea RMO, insa daca bancile nu ii vor putea introduce in economie, ori ii vor scoate din tara (sa nu uitam ca cele mai mari 9 banci straine au promis sa nu faca asta), ori tot la BNR vor ajunge via Ministerul de Finante.

Daca discutam despre dobanzi, evolutia acestora ilustrata in graficul de mai sus arata ca la inceputul anului dobanda la leu era atractiva pentru “iubitorii” de carry trade (spre exemplu, investitorii se imprumuta in coroane platind o dobanda mica si plaseaza banii in lei, primind o dobanda mare), insa acum dobanzile sunt mult mai mici.

Cu toate acestea, perspectivele de apreciere ale leului sunt bune, astfel ca in ciuda scaderii dobanzilor la lei, in perioada imediat urmatoare vor exista speculatori care sa vina cu bani in Romania pentru a beneficia de diferentialul de dobanda, la care se adauga potentialul castig din aprecierea leului. Insa, din acest punct de vedere, forintul maghiar se afla intr-o pozitie mai buna decat leul.

IV. Competitivitatea companiilor exportatoare

Atat oficiali ai BNR cat si unii analisti sustin ca leul nu se poate aprecia prea mult pentru ca astfel exportatorii vor fi afectati, insa acest argument tinde sa devina unul fals, am sa explic mai jos de ce.

Cei trei factori care influenteaza competitivitatea unei companii exportatoare sunt:

1. Productivitatea muncii – cu cat aceasta creste mai mult, cu atat compania este mai eficienta;

2. Salariile – cu cat salariile cresc mai mult, cu atat compania isi pierde mai mult din competitivitate;

3. Cursul valutar – daca leul se apreciaza exportatorii castiga mai putin, iar daca leul se depreciaza, exportatorii castiga mai mult.

Click pe graficul de mai jos pentru a observa evolutia celor trei indicatori in perioada 2004-2009, precum si o estimare proprie pentru 2010 (cifrele pozitive influenteaza in bine exportatorii, cifrele negative au o influenta negativa).



Ce observam? Perioada 2005-2007 a fost criminala pentru exportatori, aprecierea leului si cresterea reala a salariilor (peste inflatie) depasind cu mult sporurile de productivitate. In 2008 lucrurile s-au echilibrat, iar in 2009 situatia a evoluat clar in favoarea companiilor exportatoare. In mod sigur, trendul va continua si in 2010.

In aceste conditii, o apreciere moderata a leului (5-7%) in 2010 fata de 2009 nu va afecta prea mult exportatorii, scaderea cursului la 3.8/3.9 lei pentru un euro fiind mai mult decat compensata de cresterile de productivitate (spre exemplu, productivitatea a crescut in ianuarie cu 15.6% in Ungaria si cu 27.8% in Romania iar per total 2009, in Ungaria productivitatea a scazut cu 7.1% iar in Romania a crescut cu 12.5%).

Din acest motiv, nu cred ca BNR va tine cu dintii de nivelul de 4 lei/euro in cazul in care moneda nationala va da semne de apreciere dincolo de acest nivel.

V. Concluzie

Unii poate vor considera ca leul nu se poate aprecia atat timp cat economia scade, insa lucrurile trebuie nuantate: in acest moment, in tara intra mai multa valuta decat iese si in plus, o parte din valuta existenta deja in tara va fi schimbata in lei, astfel ca cel putin pe termen scurt presiunile de apreciere a leului vor fi destul de mari.

Pe de alta parte, BNR nu poate cumpara prea multa valuta pentru a impiedica leul sa se aprecieze pentru ca nivelul rezervelor valutare este deja prea mare, astfel ca din punctul meu de vedere, un curs de 3.9 lei pentru un euro este perfect plauzibil pana in vara, mai ales daca luam in considerare faptul ca o apreciere a leului va determina o scadere a ratelor la creditele in valuta.

Desi nimeni nu poate spune cu certitudine cum va evolua moneda nationala pana la sfarsitul anului, eu personal am mult mai multe motive sa cred ca leul se va aprecia, nu deprecia fata de euro. Cat de mult se poate aprecia? Pana pe la 3.9.

Mai jos poate ajunge doar daca economia romaneasca va reintra serios pe crestere din vara si/sau daca euro va avea probleme pe plan international.

Surse: cifrele prezentate in articol ar drept surse: Eurostat, INS, Banca Nationala a Romaniei, Ungariei, Poloniei si Cehiei

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Recesiune în Bucureşti. A fost sau urmează?

Până acum, Capitala pare să fi trecut uşor peste criză. Dar criza nu pare că s-ar fi terminat.



Şomajul în Bucureşti este doar 2,4%, faţă de o medie naţională de cel puţin 8,3. Scăderea economică a fost, probabil, mai mică decât media naţională de 7,1%. Salariile au rămas pe primul loc.

Ce este specific în Capitală şi ce poate urma.

1. Pondere mică a industriei, pondere mare a comerţului şi serviciilor.
În prima etapă a crizei, când industria şi exporturile s-au prăbuşit brusc, capitala rămăsese aproape neatinsă. Căderea din construcţii a arătat primele semne de criză. Însă restrângerea comerţului, vizibilă abia din a doua parte a anului trecut, probabil va ţine Capitala pe minus cel puţin încă un an.

2. Dependenţă ridicată de sectorul public.
Bucureşti este consumator net de taxe. Templul funcţionărimii româneşti a rezistat bine-mersi cât timp cheltuielile bugetare au continuat să crească. Însă acum, acordul cu FMI înseamnă tăieri de sporuri, deci reducere de consum, deci restrângere economică.

3. Efectul de headquarter.
O parte dintre activităţile din teritoriu sunt raportate în Bucureşti. Cât timp s-au închis locaţii punctuale, asta s-a văzut în scăderea PIB, dar salariile la centru au rămas intacte. Când planurile vor fi redesenate în funcţie de situaţia post-criză, Bucureştiul s-ar putea să aibă o importanţă mai mică.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Ion Radu Zilişteanu: Impozit anual de 1,5% din valoarea de piaţă a imobilelor noi nevândute

Se vehiculează un nou impozit: 1,5% din valoarea de piaţă a imobilelor noi nevalorificate. Astfel, autorităţile locale vor să-şi rotunjească veniturile, cu riscul de a împinge în dificultate dezvoltatorii imobiliari, care şi aşa au fost loviţi de criză. "În perioada următoare, veţi vedea că autorităţile locale vor cere falimentul unor dezvoltatori pentru că aceştia nu vor putea plăti impozitul pus pe clădire, de 1,5% din valoarea acesteia, şi nu vor putea obţine credite pentru a-l achita", a declarat avocatul Gabriel Biriş de la casa de avocatură Biriş-Goran pentru Mediafax.

Este un exemplu tipic de impozit pro-ciclic. După ce timp de ani de zile valorile de impunere avute în vedere de direcţiile de impozite şi taxe ale autorităţilor locale au fost extrem de departe de realitatea de pe piaţa imobiliară, iată că acum acestea vor să se ancoreze în piaţă şi să impună un impozit aberant. Spre exemplu, în Bucureşti, sunt nevândute circa 10.000 de unităţi locative în imobile noi. Dacă am considera un preţ mediu de 70.000 €, ar însemna ca autorităţile locale să încaseze în acest an circa 10,5 mil.€. Contra acestei sume, ar posibilă declanşarea unor falimente în rândul dezvoltatorilor imobiliari.

Dacă luăm în considerare un termen de revenire de 10 ani, adică recuperarea investiţiei într-o unitate locativă nouă prin închiriere, ar însemna că un dezvoltator ar avea un randament anual de 10% sau unul lunar de 0,83%. Două luni din chiria pe un an s-ar duce pe valoarea impozitului anual datorat autorităţilor locale.

Măsura este aberantă şi cred că ne putem aştepta la proteste viguroase în perioada următoare. Cât despre impredictibilitatea sistemului fiscal din România, despre acest subiect am scris şi vorbit de multe ori.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP