miercuri, 24 martie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Ce consecinţe va avea impunerea plăţii TVA dezvoltatorilor imobiliari persoane fizice?

După cum se ştie, în ultima vreme s-a declanşat un adevărat război de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) împotriva dezvoltatorilor imobiliari care au construit şi vândut imobilele ca persoane fizice. ANAF vrea să îi oblige să plătească TVA pentru ceea ce au vândut, pretinzând că aceştia au făcut afaceri comerciale şi nu s-au declarat drept comercianţi, în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare. Miza este "recuperarea" de către stat a unei sume apreciate la 11 mld.lei (circa 2,7 mld.€) din plata TVA de către aceşti dezvoltatori.

Numai că cei mai mulţi dintre cei care au făcut pe dezvoltatorii imobiliari ca persoane fizice ştiau că s-ar putea să-i pască o asemenea consecinţă şi şi-ai luat măsurile de precauţie necesare. Ei au inclus în contractul de vânzare-cumpărare clauze privitoare la plata unui eventual TVA. Cu alte cuvinte, prevederile respective afirmau că, în cazul în care s-ar fi schimbat legislaţia fiscală în materie de TVA sau dezvoltatorul ar fi fost obligat să plătească TVA din varii motive, cumpărătorul imobilului se obligă să plătească acel TVA. Dezvoltatorii imobiliari persoane fizice ştiau de o asemenea posibilitate căci încă din 2006, pe când Sebatian Bodu era preşedintele ANAF, se vorbea despre această intenţie a autorităţilor fiscale.

Dezvoltările imobiliare pe persoană fizică au fost calea aleasă pentru cel puţin două motive. Primul şi cel mai important a fost că la preţul final nu se adăuga TVA şi, deci, preţul imobilelor vândute era mai atractiv şi marja de profit a dezvoltatorului mai mare, întrucât preţul nu era echivalent cu TVA-ul, ci cu o valoare ceva mai mică. Al doilea motiv a fost evaziunea fiscală prin neplata impozitului pe profit şi a impozitelor şi contribuţiilor pe salarii, utilizându-se munca la negru sau în regie proprie, ca să uzăm de o expresie mai elegantă.

Să vedem ce consecinţe va avea această măsură. Având în vedere faptul că persoanele respective vor fi considerate comercianţi retroactiv, ei vor avea dreptul să-şi şi deducă TVA-ul deductibil odată cu plata TVA-ului colectat. În consecinţă, având în vedere că clienţii finali le vor plăti TVA-ul pe imobil şi dezvoltatorul îşi şi deduce TVA-ul pe cheltuieli, el va ieşi într-un uşor câştig. Însă va fi obligat să plătească impozitul pe profit, care se va compensa în bună măsură cu sumele deduse la TVA. În final, dezvoltatorul nu va avea pierdere. Cei care vor pierde vor fi cei care au cumpărat imobile de la dezvoltator, pe umerii cărora va cădea întrega povară.

Actualizare: S-a înfiinţat Asociaţia pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale, constituită pentru apărarea drepturilor persoanelor fizice care au acţionat drept dezvoltatori imobiliari. Taxa de înscriere este între 400 lei şi 2.000 lei, după posibilităţile fiecăruia , şi cotizaţia lunară între 100 lei şi 400 lei, după posibilităţile fiecăruia , după cum se menţionează în pagina de aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Guvernul a publicat declaraţia de intenţii. Îi spune program de convergenţă

Din Programul de Convergenta, publicat azi pe site-ul Finantelor. Din pacate, din cauza curateniei de Paste la care tocmai m-am dedat, nu pot face acum comentarii pe marginea lui. N-ar fi frumos sa ii las pe ceilalti balta, iar eu sa ma pun pe scris. Risc sa ma aleg si cu o matura dupa ceafa, ceea ce pe termen scurt imi poate provoca dezechilibre majore. Singurul lucru care mi-a sarit in ochi a fost lipsa de consistenta in privinta modului in care vede Guvernul iesirea din criza. O adunatura de intentii laudabile, exact ca si in programul precedent (despre care se spune dealtfel ca a fost elaborat intr-o forma mai optimista decat s-au dovedit a fi realitatile economice). Nu m-ar mira ca peste un an-doi sa se spuna si despre acesta la fel. Cateva pasaje:

“În prima parte a anului 2010, tendinţa de contracţie a activităţii economice va continua. Este posibil ca în primele 2 trimestre din anul 2010 creşterile reale ale produsului intern brut să fie negative, dar pentru anul 2010, cadrul macroeconomic previzionează ieşirea din intervalul negativ şi trecerea la o creştere moderată a produsului intern brut, în termeni reali, respectiv cu 1,3% faţă de 2009.

Creşterea şomajului în prima parte a anului va reduce venitul disponibil în gospodării, dar la nivelul anului 2010 se prevede majorarea numărului de salariaţi şi menţinerea puterii de cumpărare a populaţiei cu impact asupra reluării consumului gospodăriilor. Cheltuielile guvernamentale se vor restructura pentru a favoriza investiţiile publice şi a defavoriza cheltuielile de personal, în condiţiile ajustării deficitului bugetar.

În următorii 2 ani (2011 şi 2012), creşterea PIB urmează să se accelereze, odată cu intensificarea schimburilor comerciale externe şi a creşterii activităţii în toate sectoarele economice. Se aşteaptă ca produsul intern brut să crească cu 2,4% în anul 2011 şi cu 3,7% în anul 2012. Motorul creşterii îl va reprezenta cererea internă, din care formarea brută de capital fix va înregistra o schimbare de tendinţă începând cu anul 2011, respectiv se va majora cu 5,0% in 2011 şi 6,7% in 2012. La această estimare s-a avut în vedere creşterea surselor de finanţare a proiectelor aflate în derulare, îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene concomitent cu asigurarea finanţării din bugetul de stat sau a investiţiilor eligibile.

Din punct de vedere al dezvoltării economice, România deşi a recuperat în ultima perioadă o parte semnificativă din diferenţa faţă de media UE, se află încă mult în urma celor mai multe ţări europene.
PIB pe cap de locuitor exprimat în puterea de cumpărare standard (PPS) a fost de circa 47% din media UE 27 în 2008 şi se aşteaptă să depăşeasca 50% până în 2012. Plecând de la premisa încheierii recesiunii în anul 2010, se apreciază că exporturile de bunuri în acest
an se vor majora cu 3,5%, iar importurile de bunuri cu 4,2%. În acest context ponderea deficitului comercial FOB-FOB în PIB se va menţine la aceeaşi valoare ca şi cea înregistrată în anul 2009, respectiv 5,7%. Schimburile comerciale se vor relansa atât în spaţiul intracomunitar, cât şi cel extracomunitar. Astfel, exporturile intracomunitare si extracomunitare de bunuri se vor majora cu 3,3% si respectiv cu 4,1%, iar importurile intracomunitare si extracomunitare vor creşte cu 4,1% şi respectiv cu 4,4%.

Rata şomajului BIM de 8,4%, estimată pentru anul în 2009, se va îmbunătăţi începând cu anul 2010 şi va ajunge la 7,5% în anul 2011, respectiv 7,0% în anul 2012. După creşterea foarte mare a numărului şomerilor înregistraţi în anul 2009, se aşteaptă ca numărul acestora să scadă an de an, în condiţiile creşterii economice şi a numărului locurilor de muncă. Pentru perioada următoare sunt prognozate scăderi ale ratei şomajului înregistrat până la 6,2% în 2012.

Rata inflaţiei se va reduce în anul 2010 faţă de sfârşitul anului 2009 la 3,5%, în timp ce media anuală se va situa la 3,7%.

O contribuţie semnificativă în temperarea presiunilor inflaţioniste poate veni din evoluţia cursului de schimb leu/euro în special dacă tendinţa de apreciere manifestată la începutul anului 2010 se va menţine. Corecţiile majore ale dezechilibrelor macroeconomice realizate în 2009, în special la nivelul deficitului de cont curent al balanţei de plăţi, creează premisele unei relative stabilizări a cursului de schimb faţă de principalele valute. Acest fapt determină temperarea în evoluţia preţurilor produselor din import, dar şi a produselor sau serviciilor autohtone ale căror preţuri sunt racordate la moeda europeană.

Scenariul macroeconomic de dezvoltare pe termen mediu prezentat în acest program diferă substanţial faţă de cel din ultima ediţie a Programului de Convergenţă, respectiv ediţia iunie 2009. Diferenţele dintre cele două programe sunt legate, în principal, de următoarele elemente care au fost luate în calcul:
-actualizarea datelor statistice pentru perioada 2007-2008;
-impactul negativ mai puternic în 2009 al crizei economice si financiare decât se aşteptase.
Astfel, scăderea reală a PIB, estimată pentru anul 2009, a fost mai mare decât estimarea din varianta precedentă cu 3 pp, respectiv 7,0% faţă de 4,0%, dar în structura cheltuielilor s-au înregistrat diferenţe semnificative. De asemenea anul 2010 este supus unor riscuri care nu sint deloc neglijabile, dar in mare masura mai echilibrate. Procesul de redresare ar putea fi mai amplu, dacă măsurile strategice vor contribui într-un mod mai eficient la consolidarea sistemului financiar şi la ameliorarea climatului de încredere sau dacă cererea la nivel mondial va creşte peste aşteptări. În aceste condiţii, pentru anul 2010 se prevede o majorare a PIB de 1,3% comparativ cu o majorare 0,1% în varianta anterioară. Aceasta tendinta continua si in 2011 cind prognoza prevede accelerarea activităţii economice faţă de anul precedent, dar amplitudinea creşterii economice se menţine la fel ca în ediţia precedentă şi anume la 2,4%.

Ediţia anterioară a Programului de Convergenţă a prevăzut un deficit bugetar de 5,1% din PIB în anul 2009, calculat pe baza bugetului aprobat de Parlament. Datorita evolutiilor economice dificile bugetul a fost rectificat în luna septembrie 2009 ţinta de deficit în baza cash stabilita prin acordul Stand by din septembrie 2009 fiind de 7,3% din PIB.
Conform datelor provizorii deficitul cash pe anul 2009 a fost de 7,2% din PIB si 8,0% din PIB conform ESA 95. Ca urmare a modificărilor intervenite a fost revizuit şi programul de reducere a deficitului stabilind anul 2012 ca limită de revenire sub nivelul de 3% din PIB.

Activitatea economică a avut o scădere accentuată la sfârşitul anului 2008 de la o creştere medie de 9% (trimestru/trimestru, anualizat) până la un declin de 13% în ultimul trimestru şi a continuat să scadă în cursul anului 2009. Declinul a fost determinat de contracţia cererii interne, în special a consumului, în condiţiile reducerii creditului bancar, încetinirii creşterii veniturilor şi deteriorării încrederii consumatorilor. În contextul revizuirii succesive a indicatorilor macroeconomici în sens negativ, deficitul bugetar a fost redimensionat prin două rectificari bugetare la 4,6% respectiv 7,2% din PIB potrivit metodologiei cash.
Prin programul bugetar revizuit Guvernul a propus realizarea unui echilibru între răspunsul pe termen scurt dat de politicile fiscale evoluţiei ciclice şi obiectivele de consolidare pe termen mediu.
Astfel o ajustare fiscală mai accentuată ar fi exacerbat recesiunea printr-o presiune suplimentară în sens descrescător asupra cererii interne, iar renunţarea la consolidare către ţinta de deficit de 3% din PIB pe termen mediu ar avea efecte negative asupra încrederii pieţelor financiare şi asupra perspectivelor de aderare la zona euro”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Greşeală de calcul în Programul de Convergenţă?

Încercaţi să daţi sens cifrelor din tabelul de mai jos, inclus de guvern în Programul de Convergenţă 2009-2012 trimis Comisiei Europene. Nu înţeleg cum ponderea datoriei în PIB se stabilizează în ciuda faptului că ea creşte (sic!), mai precis în ciuda faptului că România are deficite bugetare planificate de 3%-6% din PIB în următorii ani.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Restanţele la bănci au crescut în februarie cu 115.000.000 euro

Conform datelor BNR publicate astazi, restantele la banci au crescut in februarie cu 468 milioane lei comparativ cu ianuarie, ponderea creditelor restante in totalul soldului de credite ajungand acum la 4.61%. In februarie 2009 ponderea era de 2.05%, iar in februarie 2008 de doar 0.82%.

In cazul restantelor la creditele in lei, acestea au crescut in februarie cu 229 milioane lei fata de ianuarie, iar restantele la creditele in valuta au crescut cu 239 milioane lei, astfel ca ponderea in total credite a ajuns la 6.1% in cazul creditelor in lei si 3.63% in cazul creditelor in valuta.

In acest moment, totalul restantelor la banci se ridica la 9.24 miliarde lei respectiv peste 2.2 miliarde euro, cresterea fata de februarie 2009 fiind de 117%, iar fata de februarie 2008 de 600% (!!).

Mai jos doua grafice: primul arata evolutia ponderii creditelor restante in totalul soldului de credite, iar al doilea arata variatia lunara a sumei creditelor restante atat in cazul creditelor in lei, cat si in cazul creditelor in valuta.

Ca o concluzie – atat timp cat restantele vor continua sa creasca, nu ne putem astepta la o ieftinire semnificativa a creditelor.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: România, mare putere auto europeană?

In mod normal, atunci cand o tara inregistreaza un excedent comercial cu o alta tara inseamna ca produce bunuri pe care tara cu deficit ori nu le produce, ori le produce dar nu in cantitatea si la calitatea ceruta de piata.

Daca discutam insa despre automobile si despre relatiile comerciale dintre Romania si Germania, ne dam seama ca traim un moment istoric: in 2009, valoarea exporturilor auto in Germania a depasit valoarea importurilor auto din Germania si mai mult decat atat, inregistram un excedent comercial si in relatia cu Franta si Italia, respectiv cu primele trei puteri auto ale Europei.

In 2007, deficitul comercial inregistrat in domeniul auto de Romania in relatia cu aceste trei tari a fost de 1.8 miliarde euro, in 2008 deficitul a fost tot de 1.8 miliarde euro, iar in 2009 am avut un excedent de 850 milioane euro, click pe graficul alaturat pentru detalii.

Schimbarea de trend inregistrata in doar un an este absolut uluitoare si are urmatoarele doua explicatii:

1. Piata auto interna a scazut foarte mult in 2009, astfel ca importurile din Germania, Franta si Italia au scazut si ele;

2. Exporturile Dacia au explodat anul trecut, cresterea fata de 2008 fiind de peste 50%;

Sa intelegem ca producem masini mai bune decat nemtii, francezii sau italienii? Nu, trebuie sa intelegem ca Romania exporta un produs care raspunde foarte bine necesitatilor unui important segment al pietei vestice, clienti care isi doresc o masina ieftina de o calitate rezonabila.

Pe de alta parte, am reusit sa devenim trend-setteri in domeniu, ceea ce inseamna ca pe drumul deschis de Dacia vor pasi toti marii producatori auto, care acum investesc sume semnificative de bani pentru a dezvolta si produce masini ieftine si fiabile.

Sa vedem ce se va intampla cu balanta comerciala cand si Ford va exporta de la Craiova 200.000 de masini anual...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Cât va fi datoria publică peste 3 ani?

În februarie creditul guvernamental a crescut cu 2,7%. Mai jos aveţi şi dinamica creditului neguvernamental, pentru comparaţie.



Anul acesta guvernul României are de plătit – vreau să spun, de rostogolit – o datorie de 9 miliarde euro. La o rată a dobânzii de 5% înseamnă că guvernul va plăti anual aproape jumătate de miliard de euro doar dobânzi. Până în 2013 guvernul va mai avea de achitat, conform propriilor date (din prospectul recentei emisiuni de eurobonduri), circa 14 miliarde de euro. Cum statul nu şi-a planificat excedente bugetare, înseamnă că aceste datorii vor trebui la rândul lor rostogolite, ceea ce va sălta doar plata dobânzilor la peste 1 miliard de euro. Aici sunt drumurile dumneavoastră.

Un calcul simplu arată că aceste sume vor creşte datoria publică de la 30% în prezent la circa 45% în 2013; dacă luăm în calcul împrumutul de la FMI ajungem la 60% din PIB. Aceste cifre contrazic flagrant previziunile guvernului din programul de convergenţă, conform cărora datoria se va stabiliza la 30% din PIB. Poate cineva să mă lămurească? Cum se poate stabiliza datoria publică dacă guvernul a planificat deficit după deficit? Discrepanţa este oricum prea mare pentru a fi justificată de presupusa creştere a PIB.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Telegrafice. Va dispărea moneda euro dacă se ceartă Franţa cu Germania?

Un belgian din 7 traieste sub pragul saraciei, scrie presa locala. Bine ca nu au facut studiul asta in Romania. La noi pragul saraciei nici nu a fost fixat, pe principiul ca se poate intotdeauna trai si din mai putin. Sau, acelasi studiu, arata ca ca un roman din 7 belgieni e sarac. Sau ca din 7 romani, unul e foarte sarac, iar ceilalti nu au putut raspunde din cauza foamei. Sau…

Zona rurala a Belgiei duce lipsa de medici. Cica belgienii nu se duc la tara pentru ca ar fi conditii tare sarace pentru a profesa. No comment

ingier si Axel Springerisi unesc activitatile din Europa de Est.

Sase barbati care lucrau la importante banci si institutii financiare din City au fost arestuiti pentru malversatiuni. Gurile rele vorbesc de Deutsche Bank, BNP si un fond de investitii. Gurile bune nu vorbesc.

Daca axa franco-germana explodeaza, moneda euroi ar putea disparea, spun unii economisti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Foarte rapide, de dimineaţă

Janet Yellen, sefa FED San Francisco ar putea deveni vicepresedinta FED SUA, inlocuindu-l pe viitorul pensionar Donald Kohn. Ea a declarat ca a fost sunata de Casa Alba si ca i s-au cerut datele personale ca semn ca va fi avansata. Sau i-o fi facut vreun jurnalist o farsa? Chiar, cum ar fi sa il sun si eu pe V. ca din partea Cotroceniului si sa-l intreb daca n-ar vrea sa se ajunga Guvernator? Asa, la misto. Cre`ca i-ar plezni inima de placere..

Mme Lagarde, deci ministresa Finantelor a decis deci sa elimine anumite deci trasaturi/caracteristice ale lui creditul de consum. Deci Mme Lagarde mai vrea sa elimine deci creditul “in orb”, care nu presupune deci verificarea solvabilitatii clientului. Deci, e ok.

Desi am scris despre controlul Curtii de Conturi la CEC si la Eximbank, nu se intampla nimic. Curtea de Conturi pare un fel de arbitru care semnalizeaza offseidul, da` nu stiu cine joaca rolul judecatorului….

La ce date se vor uita azi cu atentie analistii financiari din banci?
- Ocuparea in munca, analiza pe imobiliar a celor de la Crédit Foncier (Franta)
-Comenzile noi din industrie (UE)
-Vanzarile de case si apartamente (SUA)
-Conjunctura privind optimismul mediului de afaceri (Germania)
-Comertul exterior (Japonia)
-Prezentarea bugetului Marii Britanii de catre Alistair Darling
-Somajul (italia)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Reforma sănătăţii, SUA vs. România: povestea a două eşecuri

Ce are România de învăţat din experimentul Obama, de la celălalt capăt al axei dezastrului.



A durat 100 de ani până când americanii au reuşit să cadă de acord că le trebuie îngrijire medicală universală. De fapt, nu ce se înţelege în mod normal prin asta ci un sistem complicat de subvenţii şi constrângeri care să împartă între mai mulţi cele 16% din PIB strânse de sistemul medical.

Cine beneficiază? O parte dintre cei 45 de milioane de americani care nu sunt nici destul de înstăriţi ca să-şi permită asigurare, nici sub pragul sărăciei cât să intre în programele de protecţie socială (Medicaid), nici destul de bătrâni încât să fie asiguraţi automat (Medicare). Rămân pe dinafară doar 15 milioane, în principal cei care îşi permit asigurarea dar cred că nu au nevoie de ea.

De unde bani? De la cei consideraţi bogaţi. Fie indirect, prin impozite, fie direct, prin taxarea suplimentară a poliţelor scumpe. În total, 150 de miliarde de dolari pe an în primii şase ani, care se adaugă la cele 2300 de miliarde cheltuite deja. Mai departe, administraţia Obama speră să apară economiile. Mda, la ei chiar şi „stânga” se gândeşte la finanţare sustenabilă pe termen lung.

Deja, jumătate din cei 16% vin din fonduri publice. Doar ponderea de 8% asigurată de guvern este suficientă în alte ţări pentru sisteme de sănătate performante. Cât de performante? În schimbul banilor mulţi plătiţi pentru sănătate americanii au parte de o disponibilitate şi calitate a serviciilor superioară faţă de majoritatea statelor dezvoltate. Media iese însă mai prost la indicatorii de bază, ca speranţa de viaţă sau mortalitatea infantilă.

La baza reformei a stat argumentul solidarităţii, însă decisivă a fost certitudinea că, orice s-ar întâmpla, lucrurile nu mai pot continua aşa. Cheltuielile pentru sănătate ar urma să ajungă la 20% din PIB în 2020. Ruinător, spune chiar Warren Buffett. Adevărata reformă se va produce de la sine, când sistemul se va plia pe realitate, în unul din două moduri. Fie legiuitorii vor obţine efectul dorit, adică eliminarea unor ineficienţe, fie cheltuielile vor continua să crească iar sistemul se va prăbuşi sub propria greutate.

Ce are de învăţat România din experienţa americană?

Direct, mai nimic: Cu derizoriul 3,6% din PIB pentru sănătate ar fi bine chiar şi să repete o parte din erorile SUA.

Indirect, cât o duce capul: De la cum trebuie construite politicile publice până la ce înseamnă să ţinteşti rezultatele.

1. Sursa de finanţare. Toate promisiunile de până acum, gen 6-8-10% din PIB, sunt apă de ploaie dacă nu există păgubiţi. De unde luăm diferenţa? Variantele care să îndestuleze sunt puţine şi ruinătoare politic: funcţionari, militari, profesori, pensionari. „Sporurile şi pensiile nesimţite”? Gargară! Alte variante realiste? Impozit direcţionat – deja, o asigurare se plăteşte: 10,7%, angajat+angajator, se mai pot muta nişte procente aici: cum ar fi dacă toate impozitele pe venit s-ar împărţi între educaţie şi sănătate?.

Sau investiţii mai mici din bani publici, că oricum se dau prost.
Sau statul se apucă să vândă tot ce mai are, până la sârma ghimpată de pe graniţe.

2. Apropo de vândut! Chiar dacă finanţarea e publică, nu înseamnă că operarea nu poate să fie privată. Modelul s-a aplicat deja cu succes în cazul medicilor de familie. Foarte probabil (e nevoie de nişte studii de impact), câştigul de productivitate va fi mai mare decât profitul „privatului”.

3. Standarde diferenţiate de tratament. Egalitatea duce la dezastru: inflaţie (de şpăgi) sau penurie (de medici). Este firesc ca pacienţii care contribuie cel mai mult să aibă parte de medicii cei mai buni. Un motiv în plus pentru pacient să-şi declare integral veniturile, pe care acum le ascunde ca să strângă şpaga. Şi o presiune în plus pentru medici să intre în competiţie şi să livreze un serviciu cât mai bun.



Ce arată statistica despre discrepanțele mondiale de performanță în sănătate. Via Dan Șelaru.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP