vineri, 26 martie 2010

Bogdan Glăvan: O escadrilă second-hand cât o autostradă nou-nouţă. Facem un referendum?

În caz că nu v-aţi plictisit de subiect, ţin să vă amintec că cele 24 de avioane second-hand pe care România le va cumpăra costă 1,3 miliarde dolari. Tronsonul Comarnic-Braşov costă 1,5 miliarde euro (dobânzile şi întreţinerea triplează acest preţ în contract), o valoare peste ceea ce se plăteşte pe plan mondial, aşa cum am argumentat aici. O estimare putin (doar puţin) mai realistă a cheltuielilor necesare construcţiei drumului arată că România sacrifică o autostradă pentru o mini-flotă aeriană.

Se pare că guvernul intenţionează să mai aloce până la 4 miliarde de dolari pentru cumpărarea de avioane. Astfel că putem să ne luăm liniştiţi adio de la o autostradă Transilvania – cost iniţial estimat de 2,2 miliarde euro, cost ridicat ulterior la 7 miliarde, cost real probabil undeva la mijloc; scuzaţi aproximările neacademice!

Care este scopul înarmării? Creşterea prestigiului şi puterii statului. Spre deosebire de scopul autostrăzilor, care este dezvoltarea capacităţii de transport şi creşterea eficienţei economice în general. Înţeleg că mulţi echivalează cele două lucruri, care sunt de fapt total opuse. Economia funcţionează pe baza preferinţelor fiecăruia dintre noi. Cheltuielile publice, în special cele pentru înarmare, funcţionează pe baza cumetriei, pardon, „alianţelor strategice”. Dacă s-ar organiza un referendum pentru a testa opinia poporului în legătură cu modul în care ar trebui cheltuite sumele de mai sus, cred că înarmarea ar fi respinsă categoric.

Lăsând la o parte aluziile şi comparaţiile mai mult sau mai puţin forţate, mi se pare o totală risipă cumpărarea de avioane militare. La fel de utilă precum ridicarea de piramide în mijlocul Bărăganului. Apărarea naţională – un bun public, zic unii – este regizată de câteva persoane. Nimeni nu are dreptul să primească vreo justificare pentru modul în care este furnizat acest bun public, pentru că e vorba de “decizii politice”, mai presus de nivelul intelectual al muritorului de rând.

Dacă vrem să ne simţim mai în siguranţă, atunci statul trebuie slăbit, nu întărit. Războaiele sunt duse de state împotriva statelor. Un guvern nu poate lupta împotriva populaţiei, ci doar împotriva altui guvern. Deocamdată nu mi se pare că statul român ar fi ameninţat de cineva. Dar pentru orice eventualitate, cred că prin desfiinţarea armatei, descentralizarea teritorială şi scăderea drastică a capacităţii de impozitare am reuşi să ne asigurăm şi mai bine pacea. Şi mai ieftin.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Coplata în sistemul de sănătate - ultimul proiect

Am mai abordat problema coplăţii în sistemul de sănătate în articolele A murit coplata. Trăiască tichetul pentru sănătate! şi Propuneri de reformare a sistemului de sănătate. După o lungă perioadă în care autorităţile nu au mai suflat un cuvinţel despre coplată, iată că Ministerul Sănătăţii a dat publicităţii Introducerea sistemului de coplată prin tichetul moderator pentru sănătate, care se constituie într-o propunere legislativă, proiectată să intre în vigoare de la 1 iulie 2010.

Încă de la început, autorii comunicatului menţionează că introducerea mecanismului de coplată prin tichetul moderator pentru sănătate reprezintă una dintre principalele clauze ale angajamentului finaciar pe care Guvernul României l-a încheiat cu FMI şi Banca Mondială. Aflăm şi definiţia coplăţii: contribuţia personală la plata serviciilor medicale, a medicamentelor si dispozitivelor, în momentul utilizării efective a acestora.

Este interesant de văzut ce intenţionează Ministerul Sănătăţii:

1. Creşterea accesului la asistenţa medicală la nivelul adecvat

* contribuţia personală diferenţiată între nivelurile de asistenţă va optimiza circuitul pacientului în sistem
* se reduce utilizarea nejustificată a sistemului
* se eliberează resursele (medici, timp, medicamente) pentru cei care au nevoie de asistenţă la un anumit nivel, în funcţie de afecţiune şi stadiul ei


Se va limita accesul la serviciile medicale pentru persoanele cu venituri modeste, făcându-se astfel importante economii, cu preţul sacrificării nivelului general de asistenţă medicală.

2. Creşterea eficienţei la nivelul sistemului de sănătate

* orientarea pacientului către furnizorii de servicii medicale cei mai potriviţi cu nevoile reale ale fiecăruia privind îngrijirile de sănătate;
* reducerea consumului nejustificat de servicii (prin limitarea cererii induse de servicii medicale şi în consecinţă a tendinţei de raportare în exces a serviciilor).


Se va elimina o parte din accesul la spitalele din marile centre universitare şi pacienţii vor fi redirijaţi către spitalele judeţene şi locale.

3. Responsabilizarea cetăţenilor pentru propria sănătate

* garanţia accesului la serviciile necesare persoanelor care au nevoie, atunci când au nevoie,
* posibilitatea fiecăruia de a-şi „contabiliza” consumurile reale,
* simplificarea „circuitului bolnavului în sistemul de sănătate”,
* scăderea timpilor de aşteptare şi reaplicarea principiului „banii urmează pacientul”, odată cu alocarea mai corecta a resurselor. Practic, se urmăreşte reducerea internărilor prelungite în favoarea spitalizării de zi, şi remodelarea comportamentului consumatorului de servicii în ideea de a recurge la serviciile medicale şi în special la cele de urgenţă (exagerat de accesate) doar în cazul în care are efectiv nevoie.
* De menţionat că, principalele categorii de beneficiari ai serviciilor medicale nu vor suporta aceste costuri suplimentare directe. Pentru copii şi vârstnici coplata va fi suportată de la bugetul de stat sau din alte fonduri similare.


Acest grup de consecinţe vizează o mare parte din risipa din sistemul sanitar românesc. Principiul „banii urmează pacientul” elimină în bună măsură alocările forfetare şi conduce la o mai justă alocare aşi urmărire a fondurilor.

4. Monitorizarea şi transparenţa cheltuielilor, astfel încât fraudarea sistemului să fie mai dificilă şi mai uşor de probat

* tichetul moderator pentru sănătate va funcţiona ca un document de plată
* tichetul va conţine CNP - ul pacientului şi va fi semnat de acesta


Introducerea noului instrument, tichetul moderator pentru sănătate, va induce complicaţii de înţelegere a mecanismului de către pacienţi.

5. Competiţie în sistem pentru veniturile din tichete

* pacienţii vor alege medicii şi spitalele care au dovedit responsabilitate şi performanţă medicală
* competiţie între medici şi spitale pentru pacienţi
* eforturi pentru creşterea calităţii asistenţei medicale


După alocarea mai judicioasă a fondurilor, competiţia este al doilea lucru bun adus de noul sistem.

6. Opţiuni pentru reducerea efortului financiar al contribuabilului

* Ministerul Sănătăţii propune Ministerului de Finanţe Publice deducerea fiscală a tichetelor, în cuantum de 600 RON/anual (cât este plafonul contribuţiei anuale prin tichete)
* altfel, efortul financiar va fi preluat de angajator şi dedus fiscal.
* suma coplăţii poate fi asigurată la asigurări voluntare.


Acest punct este foarte nebulos. Dacă se va permite deductibilitatea de către angajator a sumei de 600 lei anual, acest lucru îi va îndeptăţi pe angajaţi să solicite plata coplăţii de către angajator, ceea ce, în condiţiile actualei crize economice, va crea tensiuni. Mult mai logică ar fi fost deductibilitatea sumei respective din impozitul pe salarii. Deductibilitatea de către angajator ar fi total ilogică, atâta vreme câtă angajatul este obligat la coplată pentru serviciile medicale al căror beneficiar este, angajatorul neavând nicio calitate în acest proces.

7. Generarea în sistem a peste 700 milioane lei anual

* se finanţează complementar sistemul
* se introduc în mod transparent în sistem o parte din plăţile informale
* veniturile rămân la furnizor pentru investiţii, servicii.


Finanţarea complementară a sistemului este marea miză a coplăţii. Introducerea în sistem a unei părţi a plăţilor informale este iluzorie, iar rămânerea veniturilor la furnizor este, de asemenea, iluzorie, căci casele de sănătate vor deduce, cu siguranţă, sumele încasate din coplată din sumele datorate unităţilor medicale.

8. Unităţile medicale îşi suplimentează veniturile

* cresc posibilităţile pentru investiţii, extinderi şi achiziţii de echipamente şi materiale sanitare
* creşte calitatea serviciilor medicale


Iluzoriu, aşa cum am explicat mai sus.

9. Crearea condiţiilor pentru dezvoltarea sistemului de asigurări private de sănătate

* există posibilitatea ca sumele aferente tichetului pentru sănătate să poată fi acoperite de asigurările private
* serviciile care nu vor fi acoperite de CNAS vor putea fi preluate şi suportate de sistemul privat de asigurări


Acest punct este interesant, fiind singurul legat strâns de economia de piaţă, numai că, în lipsa definirii pachetului minim de servicii medicale furnizate în cadrul asigurării de sănătate de stat, acest punct este greu de aplicat, deocamdată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: România merge pe drumul către un deficit bugetar de 12% din PIB

Luna trecută avertizam că execuţia bugetului de stat este foarte proastă comparativ cu anii precedenţi. Pentru prima oară după 2005 aveam echilibru bugetar, adică cheltuieli egale cu veniturile; în anii precedenţi luna ianuarie s-a încheiat întotdeauna cu un excedent semnificativ (1,3 miliarde lei anul trecut).

Retrospectiv, pesimismul manifestat atunci a fost perfect justificat. Ieri Ministerul de Finanţe a dat în sfârşit publicităţii datele pe primele două luni ale anului, iar echilibrul bugetar s-a transformat în deficit, ba chiar în cel mai consistent deficit înregistrat în ultimii ani: 5,8 miliarde lei sau 1,1% din PIB. Deficitul rezultă din faptul că veniturile au scăzut cu 3% iar cheltuielile au crescut cu 5,8% faţă de anul trecut!



O ultimă comparaţie. La sfărşitul lunii februarie 2009 deficitul bugetar reprezenta 9% din deficitul pe care bugetul avea să îl înregistreze la sfârşitul anului. Dacă nimic nu se schimbă (dacă proporţiile se păstrează), atunci la sfârşitul anului 2010 statul va avea un deficit de 12% din PIB. Grecia here we come. Sau poate că se va schimba ceva.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Grecia a fost salvată. Următorul, vă rog!

Faceti urmatorul scenariu. Familia Ionescu locuieste in blocul AA. Domnul Ionescu aduce noaptea curve acasa, nu isi plateste intretinerea, are datorii prin vecini. La un moment dat, administratorul vine si ii spune ca trebuie sa se potoleasca, ca altfel risca sa fie ajutat de vecini. Familia Ionescu tremura. Domnului Ionescu tocmai i s-a injumatatit venitul. Doamna Ionescu urla isteric zi de zi. Furiosi, vecinii se aduna in sedinta si decid sa ii plateasca familiei Ionescu datoriile la zi, sa ii faca ordine in apartament si sa-i faca mancare, sa aiba si frigiderul plin. Numai sa nu plece din bloc familia Ionescu.
Acum, in loc de familia Ionescu puneti Grecia, in loc de blocul AA, scrieti UE si veti avea tabloul complet.

Sefii de state ai UE au batut palma: vor ajuta Grecia cu ajutorul unui mecanism financiar nou, ne-mai-folosit de la lansarea monedei unice acum 11 ani. „Am rezolvat problema in interiorul familieieuropene dar si cu ajutorul FMI, acordul oferind Greciei ancora de securitate necesara”, a declarat presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Presedintele in exercititu al UE, Herman Van Rompuy a tinut si el sa precizeze ceva. „Vrem prin aceasta sa asiguram pietele financiare ca zona euro nu va lasa niciodata Grecia sa cada”, a spus Rompuy, ca si cand acum cateva zile scenariul estimat era taman unul pe dos.

In fine, dupa saptamani de divergente si scandaluri despre cum si daca e bine sa ajute Grecia, lucrurile au fost transate in urma intalnirii sefilor de state ai Frantei si Germaniei.

Doua sunt exceptiile de la regula pana in acest moment. Una, interventia FMI pentru a salva un stat al zonei euro. Doi, mecanismul de ajutor financiar prevede ca imprumutul poate fi accesat doar in cazul in care Grecia intra in coma si nu se va mai putea finanta de pe pietele externe decat la costuri exorbitante. Urmeaza declaratii patriotice:”Zona euro si-a luat destinul in propriile maini prin acest mecanism” (Sarkozy)

O treime din bani vor veni de la FMI iar doua treimi de la tarile partenere din UE, suma despre care se discuta fiind intre 20 si 30 de miliarde de euro.

Acum, ca Grecia a fost salvata iar hazardul moral batut in cuie, propun solemn celor din fruntea UE sa dea doar cate un ajutor, sa ajunga pentru toata lumea. Cel putin asta cer celelalte state de la coada.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Grecia, salvare cu pistolul la tâmplă. Dar ce se va alege de România

#1. Mai rezistă euro? #2. Dacă da, va mai găsi loc şi pentru România? #3. Dacă da, e o veste bună sau ne va încurca mai rău?



Cum ar fi rezolvat Einstein problema Greciei? Probabil, într-un cuantic-pur-stil-european. I-a explicat chiar lui Schrodinger, într-o scrisoare: “superpoziţia cuantică a unui butoiaş instabil cu praf de puşcă va conţine, după un timp, atât componente explodate cât şi neexplodate” (16 februarie).

Şi, într-adevăr, micul război balcanic dintre Germania şi Franţa s-a încheiat în doi peri. Grecia ar putea primi o sumă neprecizată din partea UE, dar numai dacă va contribui şi FMI cu o cotă neprecizată, şi numai dacă Grecia ajunge în pragul falimentului, şi cu condiţia ca în momentul respectiv să se voteze din nou pachetul de ajutor, în unanimitate.

Grecii au câştigat deocamdată o scurtă perioadă de linişte, în care să caute dobânzi mai mici de 6%.

Euro a câştigat o scurtă perioadă de stabilitate, fără să creeze totuşi hazard moral în rândul celorlalţi porcuşori.

Rezolvă asta cauzele care au dus lucrurile până aici? Nici vorbă! Linişte şi stabilitate a fost şi ani de zile până acum. Dar nervii europei stau să pleznească. Iar fiecare ţară membră poate să apese trăgaciul.

Ce motive ar avea? 5 variabile care fac zona euro volatilă:

1. Finanţe publice. Problema principală a Greciei este indisciplina fiscală. Acum, are de ales dacă să taie în carne vie sau să moară de cangrenă. În ritmul ăsta, chiar şi un bailout poate cel mult să prelungească agonia cu un an.

2. Salarii. În timp ce în Grecia salariile creşteau mult mai rapid decât productivitatea, în alte ţări ele trebuia să crească mai încet. Evident, vorbim de Germania. Câştigul de productivitate astfel obţinut a ajuns la scadenţă. Culmea, acum una dintre puţinele şanse ale Greciei este să crească salariile în Germania.

3. Dobânzi. Unei naţiuni nepregătite – guvern sau indivizi – banii ieftini îi dau impresia că se poate întinde oricât, că nimic nu e prea scump şi că incompetenţa sau corupţia nu contează. Evident, toate trebuie plătite. Acum sau mai târziu.

4. Inflaţie. Excesele se corectează mai uşor prin măriri de preţuri decât prin micşorări de salarii. Dezavantajul este că în cazul inflaţiei plăteşte toată lumea pentru cei care au produs pagubele. Însă Banca Centrală Europeană nu va tipări bani doar pentru ca să provoace inflaţie în Grecia. Aşa că singura soluţie de restrângere a veniturilor rămâne creşterea impozitării.

5. Curs valutar. Fără corsetul euro, Grecia şi-ar face ajustările mai uşor, tipărind monedă pe cont propriu. Asta, după un mic dar sănătos faliment suveran. Argentina a făcut-o în 2001 şi a avut parte apoi ani la rând de “creştere economică chinezească”. Şi pentru germani, asta e deja o perspectivă atractivă, chiar dacă restul sunt încă romantici.

Neatractivă este în schimb o altă ambiţie a zonei euro: să primească porcuşori noi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP