luni, 12 aprilie 2010

Mihai Marcu:Harta datoriilor

O harta in care suprafata este proportionala ca cu gradul de indatorare ca procent din PIB. Europa si Canada conduc in top.



Via Paul Kedrosky

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Ion Radu Zilişteanu: PIGS fac profit unul pe seama altuia

După cum se ştie, Grecia are de rambursat 54 mld.€ în acest an din datoria externă de peste 300 mld.€. După minciuni succesive la raportarea datelor macroeconomice fundamentale către Uniunea Europeană, Grecia este pusă în situaţia să se împrumute masive de pe pieţele externe. Desigur, prima sursă ar fi Uniunea Europeană, însă sunt cunoscute discuţiile pe seama oportunităţii acordării unui împrumut. Mai ales Germania este foarte reticentă la un astfel de sprijin. Recent, s-au prefigurat datele sprijinului internaţional 30 mld.€ din partea Uniunii Europene (de fapt, a ţărilor din zona euro) şi 15 mld.€ din partea Fondului Monetar Internaţional.

În acest context, Spania poate împrumuta Grecia cu 3,67 mld.€, parte a creditului de 30 mld.€ pe care UE îl va acorda statului elen. Operaţiunea va fi una profitabilă.

"Spania este pregătită să acorde împrumutul, acesta având o dobândă mai mare decât costurile de finaţare ale statului spaniol de pe pieţele financiare. Nu este un cadou pentru Grecia, din contră. După ce Grecia va plăti, vom fi în câştig", a declarat secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Diego López Garrido, citat de Antena 3.

După cum se ştie, acronimul PIGS desemnează ţările din Uniunea Europeană care au datorii externe foarte mari, respectiv Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania. Uneori, se foloseşte PIIGS, incluzând şi Italia. Iată că şi aceste ţări pot face profit una pe seama alteia. Dobânda cu care UE va acorda împrumutul destinat Greciei va fi de 5% pe an, iar termenul de maturitate va fi de 3 ani.

Citiţi şi articolul lui Cristian Orgonaş, Grecii au avut astăzi o zi destul de bună.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Grecii au avut astăzi o zi destul de bună...

Joia trecuta aratam ca grecii au avut o zi destul de proasta, indicii bursei de la Atena inregistrand scaderi semnificative, iar cotatia CDS-urilor ajungand la un maxim istoric de 466 puncte.

In week-end a venit insa anuntul conform caruia statele din zona euro au decis sa ofere Greciei un imprumut in valoare de 30 miliarde euro, iar astazi pietele financiare au luat-o din nou razna, dar in cealalta directie.

Astfel, bursa de la Atena a crescut semnificativ (bancile au adaugat in medie 5.69%), iar cotatia CDS-urilor a scazut pana la 365 de puncte, detalii mai jos.

Ce au rezolvat europenii cu acest ajutor? Pe moment, au pus batista pe tambal. Iar daca grecii nu isi vor reduce cheltuielile publice in perioada urmatoare, este posibil sa discutam din nou despre Grecia prin toamna.

Urmeaza Portugalia si Spania?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Ce au făcut polonezii și n-au făcut alții

Când toată Europa se scufunda în recesiune, Polonia era singura ţară care a rămas pe creştere. Nu există o explicaţie care să justifice pe deplin excepţia. Există însă un istoric al sacrificiilor prin care ţara şi-a croit destinul.

Când alţii făceau programe de „stimulare a economiei”, Polonia a decis că, deşi îşi permite, nu e cazul. A încercat în schimb să mai taie din cheltuielile bugetare.

Când activele s-au ieftinit dramatic, polonezii au început ultima fază a privatizării. Au argumentat că banii puţini sunt mai utili acum decât banii mulţi – prea târziu.

Când alţii se băteau cu euro, polonezii au lăsat zlotul să se ducă unde a crezut de cuviinţă. La începutul lui 2009, 1 zlot era un leu. În câteva luni, euro era deja cinci zloţi. Acum, este 3,8.

Când unii credeau că exportul este soluţia pentru orice, Polonia a descoperit că are şi piaţă internă, adică oameni care trebuie să trăiască bine.

Când alţii îşi angajau pe salarii duble pilele, ca să se ocupe de fonduri europene, polonezii absorbeau banii cu spor.

Când în „estul sălbatic” bacşişul devenise funcţie în stat, polonezii au dotat aviaţia cu aparate noi, luate în schimbul celei mai mari contrapartide de investiţii din istorie: 180% din valoarea contractului.

Când alte ţări din Est ţineau în viaţă găuri negre şi scoteau şomerii la pensie anticipată, polonezii se zbăteau cu un şomaj de 15%. Cu timpul, şi-au găsit joburi adevărate.

Când patrioţii refuzau „să-şi vândă ţara”, polonezii făceau terapii de şoc. Privatizare, debirocratizare, preţuri libere.

Când ocupaţia stalinistă încerca să confişte absolut tot, polonezii reuşeau să păstreze şi să încurajeze o clasă antreprenorială.

Când alţi patrioţi leşinau de frică şi îşi cedau ţara necondiţionat, polonezii şarjau tancurile ruseşti cu cavaleria.

Când ruşii masacrau elita poloneză, alţii îşi masacrau elita cu mâinile lor.
Să se odihnească în pace, toţi!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Lucian Davidescu: 3 surse noi de informație economică

Unde se mai poate găsi informație de calitate după închiderea ediției tipărite a Business Standard.

Cea mai bună echipă de ziariști specializată în piața de capital – Cătălin Ciocan, Ramona Asiminei, Ionuț Sișu – a lansat ieri, prin forțe proprii, site-ul de investiții EconomicTimes.ro

Cea mai bună echipă de ziariști specializată în resurse umane – Răzvan Ilie, Robert Iloviceanu - ține deja, de o lună, secțiunea cariere.realitatea.net

Cea mai bună echipă de ziariști specializată în finanțe și afaceri – Simona Dobre, Simona Cioacătă, Ionuț Giușcă, Ioana Erdei, Mălina Gonț – dă un sens concret știrilor economice pe portalul de finanțe personale InCont.ro
Succes! :)


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Ce profit a generat până acum Pilonul II de pensii?

Din mai 2008 si pana in martie 2010, fondurile de pensii care fac parte din Pilonul II au incasat contributii brute in valoare de 2.5 miliarde lei in timp ce totalul activelor nete a ajuns la 2.97 miliarde lei, ceea ce inseamna ca in 23 de luni, profitul net obtinut a fost de aproximativ 468 milioane lei, iar randamentul de 17.7%.
Acest profit net se calculeaza scazand din contributiile brute platite lunar de romani comisioanele incasate de catre administratori (2.5% initial, plus 0.6% anual) si arata practic castigul real obtinut de catre contribuabil din aceasta afacere. Evolutia lunara mai jos, click pe grafic pentru marire.

Daca luam in considerare faptul ca exista 5 milioane de participanti la sistem, inseamna ca in medie, fiecare participant are acum “in buzunar” aproape 594 de lei din care 88 lei profit, insa trebuie sa tinem cont ca pentru o parte dintre participanti nu exista contributii virate iar pentru altii contributiile nu au fost virate in totalitate, astfel ca in realitate, unii au foarte putini bani in cont, iar altii nu au deloc.

Sa nu uitam nici ca guvernul ne-a furat practic cateva sute de milioane de lei anul trecut prin plafonarea contributiei la 2% desi aceasta trebuia sa creasca la 2.5%, iar in acest an ne va fura tot atat din moment ce in loc sa fie 3%, contributia este de doar 2.5%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Inflaţia lunară în martie 2010: 0,22%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna martie 2010. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost de 0,20%, după recordul din ianuarie 2010, 1,68%, inflaţia lunară în martie 2010 a fost 0,22%, în uşoară creştere faţă de luna anterioară. Inflaţia anuală a scăzut la 4,20%, faţă de 4,50% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).



În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de Consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna martie 2010, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 5,07%, în scădere de la 5,27%, cât s-a înregistrat în februarie 2010.



Inflaţia lunară a fost cauzată, în martie 2010, de creşterea preţurilor mărfurilor nelimentare cu 0,38%, a celor alimentare cu câte 0,17% faţă de luna precedentă şi a scăderii tarifelor serviciilor cu 0,09%.

Inflaţia anuală înregistrată, de 4,20%, se încadrează în tunelul ţintei de inflaţie stabilite de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Rata inflaţiei din martie arată că suntem în stagflaţie

Rata inflaţiei pe luna martie a fost de 0,2%. Ceea ce duce rata inflaţiei pe primul trimestru la circa 2,1%. Vă amintesc că ţinta oficială de inflaţie pe anul 2010 este 3,5%. Crede cineva că va fi respectată?



Fără ironie, ar putea fi respectată dacă BNR renunţă la relaxarea politicii monetare iar guvernul abandonează cheltuirea extravagantă a banului public.
Majoritatea analiştilor apreciază încetinirea creşterii preţurilor. Însă uită un fapt esenţial: contextul economic. La apogeul boom-ului economic (2007-2008) preţurile creşteau cu 6%, iar PIB aşijderea sau chiar mai mult. În mod normal, criza ar fi trebuit să vină însoţită de deflaţie. În România însă ea ne-a adus continuarea inflaţiei. PIB a scăzut considerabil, rata şomajului s-a dublat (de la 4% la 8%), iar preţurile… ei bine preţurile au continuat să crească cu o rată anuală de 4%-5%. Cum ar trebui să reacţionăm? Să salutăm încetinirea cu 1%-1,5% a ratei inflaţiei drept o victorie a politicii monetare? Sau să privim realist faptele şi să recunoaştem că de ceva vreme ne zbatem în cea mai proastă situaţie economică posibilă – stagflaţia?

Este evident că economia privată este puternic încorsetată. Un drum atât de pustiu pe Valea Prahovei ca cel pe care l-am parcurs duminică nu am văzut niciodată. Aşa cum am demonstrat aici sectorul privat economiseşte. Şi atunci, de unde creşterea IPC? Din faptul că sectorul public a continuat bâlciul cheltuielilor. Din faptul că BNR ieftineşte creditul pentru a facilita finanţarea acestor cheltuieli. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Economia Poloniei în cifre. Şi câteva comparaţii cu România

La sfarsitul saptamanii trecute, a avut loc o tragedie care a adus Polonia in prim-planul opiniei publice la nivel mondial.

Nu doresc sa comentez ceea ce s-a intamplat pentru ca presa a relatat pe larg evenimentul, insa in acest context, cred ca ar fi util sa aruncam o privire asupra evolutiei din punct de vedere economic a Poloniei pentru a intelege de ce aceasta tara reprezinta un model demn de urmat si pentru noi.

1. Evolutia Produsului Intern Brut
Polonia a inregistrat o crestere economica neintrerupta in ultimii 14 ani (datele Eurostat se opresc in 1996!), economia acestei tari fiind pe plus inclusiv in 2009. In aceasta perioada, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 3200 la 9500 de euro, scazand apoi la 8500 euro anul trecut pe fondul devalorizarii cu peste 20% a zlotului.

Daca discutam despre PIB-ul nominal, acesta a crescut de la 153 mld euro in 1998, la 362 mld euro in 2008 si 310 mld euro in 2009. Spre comparatie, PIB-ul Romaniei a crescut de la 37.4 mld euro in 1998 la 139.7 mld in 2008 si 116 mld in 2009.

Cu alte cuvinte, economia Poloniei a crescut cu 102% in perioada 1998-2009, in timp ce economia romaneasca a crescut cu 210%. Insa, dupa cum vom vedea mai jos, cresterea lor a fost una sanatoasa, in timp ce noi ne-am umflat ca un cozonac.

3. Evolutia deficitului bugetar si datoriei publice
Unul dintre capitolele ca care Romania se poate compara cu Polonia este acela al deficitului bugetar. Astfel, desi economia a inregistrat cresteri sustinute bugetul a fost permanent pe minus, deficitul bugetar coborand sub 3% in doar 3 dintre ultimii 13 ani.
Pe de alta parte, nu ne putem compara cu polonezii cand vine vorba despre ponderea veniturilor bugetare in PIB: ei 40%, noi 31%.
In ceea ce priveste datoria publica, aceasta s-a invartit in jurul a 40-50% intre 1997 si 2009. In Romania, datoria publica a reprezentat echivalentul a 29,29% la sfarsitul lui 2009, in crestere cu 34% fata de 2008.

2. Evolutia balantei comerciale
Anul trecut, Polonia a exportat produse in valoare de 100.2 mld euro si a importat produse in valoare de 103.4 mld euro, astfel ca deficitul comercial a scazut de la 26.1 mld euro in 2008 la 3.2 mld in 2009 (-88%!).
Daca privim evolutia comertului exterior al Poloniei in ultimii 10 ani, observam ca spre deosebire de Romania, cresterea economiei nu a determinat si o crestere a deficitului comercial ci dimpotriva (cu exceptia anilor 2007 si 2008), ceea ce arata ca produsele poloneze au fost tot mai competitive pe pietele externe.
In 2008, polonezii au inregistrat un deficit comercial “istoric”, echivalent cu 7.2% din PIB, in timp ce Romania a inregistrat la randul sau un deficit istoric (18.2 mld euro), echivalent insa cu 13% din PIB.
De remarcat ca acest lucru s-a intamplat datorita faptului ca pietele de export vestice au intrat in criza mai repede decat pietele importatoare estice, astfel ca importurile au continuat sa creasca, insa exporturile au scazut. Situatia s-a corectat in 2009, cand deficitele externe au scazut semnificativ.

4. Evolutia creditarii si a cursului valutar
Probabil multi sunt la curent cu faptul ca vineri, Banca Nationala a Poloniei a intervenit pentru a impiedica aprecierea zlotului. De ce a facut-o? Unul dintre motive ar fi acela ca in acest moment, zlotul se afla sub valoarea pe care a avut-o in urma cu 11 ani cand a aparut euro, detalii alaturat. Spre comparatie, leul s-a devalorizat cu 209% in aceeasi perioada.

Daca discutam despre creditare, diferenta dintre Romania si Polonia este uriasa. Astfel, intre ianuarie 2003 si februarie 2009, soldul creditelor acordate de sistemul bancar a crescut cu 772% in Romania si doar 203% in Polonia.
In acest moment, bancile poloneze au un sold total al creditelor echivalent cu 162 mld euro (52% din PIB), in timp ce bancile romanesti au imprumutat sume echivalente cu 54.7 mld euro (47% din PIB).

5. Evolutia costurilor cu forta de munca si a sporului de productivitate
Salariul mediu brut in Polonia a fost in 2009 de aproximativ 800 de euro, semnificativ mai mare decat cel al romanilor (478 euro) si usor mai mic decat cel al cehilor (865 eur).
Comparativ cu anul 2000, in 2009 costurile cu forta de munca pentru angajatori erau cu 79% mai mari in Polonia si cu 500% mai mari in Romania, in timp ce in aceeasi perioada, productivitatea muncii a crescut cu 28% la ei si 87% la noi.
Ce rezulta de aici? Desi nici polonezii nu au reusit sa isi acopere cresterea costurilor prin sporurile de productivitate, lucrurile stau mult mai bine decat in Romania.

6.Concluzie
Alaturi de Cehia, Polonia reprezinta in mod evident un model demn de urmat in ceea ce priveste evolutia economica. Sa nu uitam ca anul trecut, Polonia a fost singura tara din UE care nu ai intrat in recesiune, desi aceasta performanta a fost realizata cu pretul cresterii deficitului bugetar.

Cum va influenta tragedia aviatica de sambata economia acestei tari? Greu de spus, insa nu cred ca putem discuta nici despre o prabusire, nici despre iminenta unui acord cu FMI.

Polonezii se pot finanta la costuri mici (costul CDS-urilor este de aproximativ 100 de puncte) iar economia lor este una solida, insa ramane de vazut cum vor reactiona astazi pietele financiare avand in vedere faptul ca sambata si duminica nu s-au efectual tranzactii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Preşedintele băncii centrale a Poloniei, Sławomir Stanisław Skrzypek, a pierit în accidentul de avion de la Smolensk

Ca urmare a accidentului aviatic de sâmbătă, 10 aprilie 2010, de la Smolensk, Rusia, în care a pierit preşedintele Poloniei, Lech Kaczyński, şi-a pierdut viaţa şi preşedintele băncii centrale a Poloniei (Narodowy Bank Polski), Sławomir Stanisław Skrzypek. O întreagă pleiadă de demnitari ai statului polonez au căzut victime ale acestui accident.

Născut în Katowice, la 10 mai 1963, Skrzypek a absolvit cursurile Universităţii Tehnice din Silezia, după care a absolvit un MBA la Universitatea din Wisconsin. A urmat studii post-universitare la Universitatea Economică din Cracovia, Universitatea din Silezia, Georgetown University şi IESE Business School de la Universitatea din Navarra. A fost numit preşedinte al Narodowy Bank Polski, banca centrală a Poloniei, la data de 10 ianuarie 2007. Alegerea lui de către preşedintele Lech Kaczyński a stârnit nenumărate controverse, dată fiind lipsa de experienţă a lui Skrzypek, în comparaţie cu cea a ilustrului său predecesor, Leszek Balcerowicz. În calitate de preşedinte al băncii centrale a Poloniei, Skrzypek a făcut parte din Consiliul General al Băncii Centrale Europene.

Predecesorul său, Leszek Balcerowicz, este autorul celebrului plan polonez de transformare economică, cunoscut sub numele de terapia de şoc. Acest program, denumit simplu planul Balcerowicz, lansat în anii '90, a prevăzut o serie de reforme care ţinteau hiperinflaţia şi redresarea bugetului de stat. Preţul celor mai multe bunuri de consum nu au mai fost controlate, iar creşterile salariilor bugetarilor au fost limitate. Balcerowicz a adoptat foarte repede convertibilitatea internă a zlotului, ceea ce a condus la creşteri masive de preţuri şi a obligat companiile de stat să devină competitive. Majoritatea economiştilor sunt de acord cu faptul că, fără terapia de şoc implementată de Balcerowicz, care a sacrificat bunăstarea pe termen scurt în favoarea creşterii economice pe termen lung, Polonia ar fi fost o ţară mult mai săracă.

Anterior poziţiei de preşedinte al băncii centrale, Sławomir Skrzypek a fost preşedintele celei mai mari bănci din Polonia, PKO Bank Polski, la care statul deţine peste 51% din acţiuni, şi viceprimar al Varşoviei, între 2002 şi 2005, însărcinat cu politica financiară, proiectele de investiţii şi guvernanţa corporativă.

În urma dispariţiei fulgerătoare a lui Sławomir Skrzypek, prim-vicepreşedintele Piotr Wiesiołek a fost însărcinat să conducă Narodowy Bank Polski, după cum se arată într-un comunicat al băncii centrale.

În ciuda faptului că Skrzypek nu a avut realizări notabile în cursul mandatului său, Polonia a avut printre cele mai bune evoluţii economice dintre ţările Uniunii Europene în cursul crizei economice pe care o traversăm.

Notă: În Polonia, conducătorul băncii centrale se numeşte preşedinte şi nu guvernator, ca în majoritatea statelor Uniunii Europene.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Lucian Davidescu: Când se termină criza? O veste bună şi una proastă.

Vestea proastă este că nu se termină pur şi simplu. După recesiune vor urma şomajul, apoi o nouă structură de piaţă şi o nouă curbă de învăţare. Cei care încă n-au găsit calea de ieşire suferă de criza lor, nu de criza altora.



Vestea bună este că, în curând, ne vom obişnui cu criza. Fiecare transformare înseamnă de fapt o nouă normalitate. Să le luăm pe rând.

#1. Pentru cei care erau obişnuiţi să vândă orice, oricât de scump, urmează ani de muncă. Fiecare client contează, iar fiecare leu în plus la preţ înseamnă un leu în minus la profit. Vom învăţa, în sfârşit, matematica contraintuitivă a comerţului.

#2. Pentru cei care vor să cumpere orice pe credit, surpriză! Băncile nu au bani şi nici nu vor avea. O “plasmă” înseamnă luni de economisire, o maşină înseamnă ani. Într-o astfel de „criză” sunt de ani buni vesticii, din ale căror economisiri a duduit România până recent.

#3. Pentru cei care cumpărau case acuum pentru a le vinde în profit mai târziu, operaţiuni denumite în limbaj financiar tranzacţii long, vine vremea sofisticării. Trebuie să înveţe ce înseamnă tranzacţie short: vinde repede, ca să pierzi mai puţin.

#4. Pentru cei obişnuiţi să-şi schimbe joburile ca pe şosete, pentru 100 de lei în plus, dezamăgire! Peste tot e coadă, iar pentru fiecare leu încasat trebuie să demonstreze că pot aduce alţi zece lei companiei.

#5. Pentru cei obişnuiţi să se refugieze la stat, în vreo sinecură sau pe vreun contract, lucrurile nu mai sunt cum ştiau. Acum, prada mult mai puţină se împarte la doar câţiva. În curând, s-ar putea să nu mai rămână aproape nimic.

Pentru cine se aşteaptă ca lucrurile să fie cum au fost înainte, criza asta nu se va termina niciodată. Pentru cine a fost destul de pregătit sau s-a adaptat suficient de repede la viitor, criza s-a terminat deja. Deci, criza se va termina statistic atunci când a doua categorie va fi măcar cu unu mai numeroasă decât prima.

Articol publicat în revista Corso

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP