marți, 13 aprilie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Angajaţii oficiilor de cadastru au înfiinţat programul "Nicio casă". Au intrat şi notarii pe fir.

Angajaţii oficiilor de cadastru au hotărât să intre în grevă. În consecinţă, ei vor procesa actele pe care le eliberau în regim de urgenţă în două sau trei zile, în minimum o lună, iar lucrările la termen curent vor fi executate în cel puţin şase luni. Sursa nemulţumirilor lor rezidă în scăderea salariilor în luna februarie şi de neplata orelor suplimentare. Astfel, ei pretind că lucrau între 10 şi 14 ore pe zi pentru a asigura ritmicitatea lucrărilor, fără să fie plătiţi suplimentar.

Protestul lor va bloca o piaţă imobiliară deja anemică. Astfel, ei înfiinţează programul "Nicio casă". Desigur, cea mai vizibilă consecinţă este blocarea operaţiunilor în programul "Prima casă". Preşedintele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, Aurel Şaramet, a declarat pentru Radio France International: "Din moment ce documentaţia prevede necesitatea documentelor la cadastru, e clar că acest lucru va frâna pentru o perioadă, îl va afecta pur şi simplu, pentru că anumite documente nu mai pot fi obţinute. Atâta tot. Probabil că lucrurile vor intra pe făgaş normal atunci când elementele care au determinat greva vor fi lămurite într-un fel sau altul. Sigur, cu titlu personal, mi-aş putea permite să afirm doar că a devenit o modă să declarăm grevă oricând şi oriunde."

Pe de altă parte, preşedintele sindicatului angajaţilor Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Gabriela Dumitru, a declarat pentru ziarul Gândul: "la nivelul întregii ţări protestează aproximativ 3.598 de angajaţi. În Bucureşti, din 150 de angajaţi, ieri, n-au lucrat cei din sectoarele 1,2, 3, 5 şi 6. Noi nu vrem salarii mai mari ci să se respecte cele din decembrie 2009. Mai mult, banii pentru salarii ajung doar pentru 6-7 luni, iar cei pentru plata CAS doar patru luni. Nu vom avea cu ce să plătim chiriile pentru sedii, curentul electric şi nu avem bani nici pentru hârtie sau tuş de imprimantă. Vom ajunge o instituţie falimentară şi pentru respectarea legislaţiei vom da în judecată Guvernul".

În cursul dezbaterilor pe această temă, au intrat pe fir şi notarii publici. M-am întrebat de ce. Am aflat în această după-amiază, în cursul unei emisiuni de la postul B1 TV. Astfel, vicepreşedintele Federaţiei Sindicale Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Florin Bălănescu, a menţionat că, într-un proiect de modificare a Codului Civil, se prevede ca dreptul de proprietate să fie constituit odată cu înregistrarea în registrele de publicitate imobiliară a tranzacţiilor autentificate de notar. Registratorul care va opera această înregistrare va avea dreptul să respingă actul notarial, în cazul în care aceasta nu corespunde normelor legale. În consecinţă, s-ar putea să scadă simţitor rolul notarilor publici din România. În SUA, de exemplu, notar poate fi oricine, benzinarul sau florăreasa, ei nefăcând altceva decât să constate identitatea părţilor şi să consemneze că părţile au semnat documentul. De redactarea contractelor de vânzare-cumpărarea imobiliară ocupându-se avocaţii. Dacă, în prezent, intrarea în casta nortarilor este foarte greoaie, gurile rele zicând că şi foarte costisitoare , s-ar putea ca mâine-poimâine oricine să se poată face notar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Pe fondul scăderii dobânzilor bancare, românii se grăbesc să investească în fonduri mutuale

Conform datelor publicate de catre Asociatia Administratorilor de Fonduri din Romania, in primul trimestru din 2010 subscrierile nete (depuneri-retrageri) in fondurile mutuale deschise au totalizat 795.4 milioane lei, in crestere cu 525%(!!!) comparativ cu primul trimestru din 2009, cand subscrierile nete au totalizat doar 127.2 mil lei.

In acest moment, activele nete administrate de cele 54 de fonduri existente pe piata au ajuns la 4.3 mld lei (1.05 mld euro), in crestere cu 28% fata de sfarsitul anului trecut si de 4 ori mai mari decat la sfarsitul primului trimestru din 2009.

In ceea ce priveste numarul investitorilor, acesta a crescut la 180.509, cifra cu peste 16.000  mai mare decat la sfarsitul anului 2009 si cu 82.500 mai mare decat in urma cu 12 luni, detalii mai jos.


De remarcat ca la inceputul anului 2000, numarul investitorilor in fonduri mutuale era de 390.000, dintre care peste 300.000 doar la FNI.

La modul in care avanseaza aceasta industrie, este posibil ca pana la sfarsitul anului 2010 activele nete  sa depaseasca bariera de 2 miliarde de euro si astfel sa mai recuperam din diferenta care ne separa de lumea civilizata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Păun: Şmecheria şi incompetenţa celor din transporturi

Suntem în momentul de faţă statul cel mai stupid din această lume atunci când dezvoltăm proiecte publice. În secolul vitezei, în care fiecare încearcă cum poate să scurteze cât mai mult distanţele (vezi aici), guvernanţii noştri se laudă cu introducerea în trafic a unor sisteme foarte avansate de radare care să nu mai poată fi detectate de nimeni, cu aplicarea a tot felul de marcaje colorate şi împopoţonate cu luminiţe de avertizare, cu tot felul de obstacole pe drum (benzi sonorizante, încetinitoare de viteză) sau cu rondouri în mijlocul puţinelor porţiuni cu 2 benzi (a se vedea intrarea în Sibiu). În loc să fim preocupaţi să reducem accidentele prin construcţia unor drumuri cu adevărat adaptate nevoilor noastre de trafic din lumea modernă în care avem pretenţia că vrem să trăim (drumuri cu câteva benzi pe sens în care să nu ai frica celui care îţi vine din contrasens, drumuri care să nu mai treacă prin localităţi să conduci cu frica unui cal sau câine care îţi sare în faţă), neputincioşii de guvernanţi nu ştiu ce să mai inventeze ca să îşi justifice incompetenţa şi şmecheria ieftină tipică dâmboviţeană de derulare a politicilor publice cu iz de interes naţional.

Noi încă am rămas la stadiul de numărat căruţe, tiruri şi jeep-uri în sistem beţişoare şi bastonaşe considerând-o strategie avansată de ultimă oră de îmbunătăţire şi management al traficului. Oricât de multe reguli s-ar pune pe astfel de şosele supra-aglomerate şi în stare jalnică tentaţia este mult prea mare pentru a le încălca (după ce te enervezi vreme de câteva zeci de kilometri conducând cu 40 - 50 Km la oră pe şosele pline de pericole vei face o depăşire riscantă), multe accidente survenind pe fondul lipsei de experienţă în a conduce pe astfel de şosele (chiar trebuie foarte mult curaj şi professionalism care nu se poate obţine într-o şcoală de şofat de câteva şedinţe sau un test bazat pe o memorie bună), pe fondul oboselii unor drumuri care durează nejustificat de mult datorită limitelor de viteză sau stresului.

Se reclamă tot mai răspicat lipsa banilor care anul acesta nu ne va da posibilitatea decât să mai adăugăm circa (nu suntem siguri încă) 5 km de autostradă la cea existentă (o autostradă care pleacă de nicăieri şi duce nicăieri, neconectându-ne cu nimeni). Nu mai avem bani după ce în zelul nostru guvernamental am cheltuit exponenţial să dăm zăpada la o parte ca vântul să o aducă la loc de pe nişte drumuri pe care oricum nu mai poate circula nimeni cu mai mult de 10 Km/h din cauza gropilor periculoase din asfalt care te pot arunca instantaneu în parapet sau în cel din contrasens.

Se vede cale de o poştă incompentenţa şi şmecheria celor care ne guvernează. Ne spun că nu au bani dar nici unul dintre ei nu încearcă să acceseze fondurile europene pentru construirea acestor drumuri. Peste tot în Europa se vede cum ţări mai agresive şi mai sănătoase la minte şi la trup au angajat consultanţi adevăraţi care au aplicat pentru aceste fonduri şi le-au materializa în autostrăzi ca în palmă care traversează munţi cu mult mai complicaţi ca ai noştri între Comarnic şi Braşov. Guvernanţii noştri uită şi ce înseamnă cu adevărat parteneriatul public-privat şi bursa de valori şi că un astfel de proiect ar putea, de exemplu, să fie listat la bursă şi apoi să plătească dividende anual investitorilor care cumpără acţiuni la astfel de proiecte din taxele de drum percepute.

De ce se invocă lipsa banilor şi se ignoră fondurile europene (care în mare parte sunt fonduri plătite din taxe şi impozite deci bani privaţi ai românilor pe care refuzăm să îi readucem acasă) sau fondurile private de finanţare a unor astfel de proiecte? Simplu… pentru că implicarea unor fonduri, altele decât cele din bugetul statului adică din taxele şi impozitele noastre, presupune o transparenţă mult mai mare în alegerea consultanţilor, constructorilor şi administratorilor acestor facilităţi publice. Presupune o mai mare atenţie cu soluţiile tehnice propuse, materialele folosite şi modului de implementare a propiectului. Presupune o responsabilitate mult mai mare din partea decidentului care răspunde într-adevăr în faţa cuiva - a celui care îl finanţează direct.

E “normal” să eviţi aceste fonduri şi să spui că nu ai bani (dar tu îţi iei salariul ca şi cum ai face treabă, sau tu ai fost votat ca să nu dai astfel de răspunsuri şi să cauţi doar soluţiile care îţi convin ţie) pentru că fondurile private şi europene înseamnă mai puţină corupţie, mai puţine comisioane, mai puţine fonduri deturnate în interes naţional, mai puţine fonduri care îmbogăţesc nejustificat aşa-zişi antreprenori şi capitalişti care salivează după aceste contracte cu statul. Înseamnă mai multe drumuri şi mai puţină risipă pe banii poporului.

Acum înţelegeţi sper mai bine de ce guvernanţii nu dau doi bani pe priorităţile Uniunii Europene care ne recomandă să insistăm pe tronsonul Nădlac - Sibiu - Vâlcea - Piteşti - Bucureşti – Constanţa pentru a ne conecta rapid la Sistemul Reţelelor de Transport European (TENS), ignorându-se banii ce ar putea finanţa acest proiect pe care i-ar furniza Banca Europeană de Investiţii şi Comisia Europeană (vezi aici la pagina 18, Proiectul Prioritar 7). Bani de fapt există dar nu în condiţiile pe care le doresc cei de la transporturi şi cei pe care îi servesc în realitate cei de la transporturi. E explicabil de ce nu le convine să dezvoltăm tronsonul propus în condiţiile în care Comisia Europeană a estimat pentru tronsonul  Nădlac – Sibiu (aproximativ 300 de km) suma de 1,875 miliarde Euro (vezi aici la pagina 26)… sunt prea puţini bani şi prea puţin loc de manevră. De ce să dăm 2 miliarde Euro pe 300 Km de autostradă când putem da dublu sau triplu. Doar e binele naţional în joc.

E clar că cu astfel de politicieni şi cu o astfel de implicare jalnică a statului în economie vom avea mult de aşteptat şi de plătit până când politicile lor publice să producă cu adevărat ceva durabil. Deocamdată suntem sclavii cuminţi şi docili ai unui stat care transferă foarte eficient prin aceste “politici publice” banii noştri din taxe şi impozite unor grupuri de interese obscure.

Spor la globalizarea veniturilor şi la plata impozitului aferent. Nu uitaţi să transferaţi statului, pardon şmecherilor, 98% din impozit! Cu celălalt 2% chiar nu mai contează ce faceţi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Păun

Cristian Orgonaş: Au obosit muncitorii români care lucrează în străinătate?

BNR: in perioada ianuarie-februarie 2010 contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 754 milioane euro, în creştere cu 64,3 la sută în raport cu aceeaşi perioadă din anul 2009, detalii mai jos.


Contul curent reprezinta diferenta dintre intrarile si iesirile de valuta generate de schimburile comerciale si transferurile de bani in si din Romania, iar cresterea acestui indicator in primele doua luni ale anului a fost generata in principal de reducerea cu 68.5% a transferurilor curente, respectiv a sumelor de bani trimise de romanii din strainatate.

Insa, la o privire mai atenta, observam ca anul trecut in februarie cifra transferurilor a fost uriasa (aproape 1.1 mld euro), astfel ca prin comparatie, cele 331 milioane euro transferate in februarie 2010 par putine.


Totusi, aceasta cifra este cea mai mica din ultimii patru ani, ceea ce arata ca muncitorii romani din strainatate au cam inceput sa oboseasca…
In ceea ce priveste investitiile straine, in februarie 2010 acestea au scazut comparativ cu februarie 2009 (164 vs 203 mil euro), iar in primele doua luni au totalizat 466 mil euro (-65% fata de ian-febr 2009). Investitiile straine au acoperit deficitul de cont curent in proportie de 61.8%.


Una peste alta, datele venite de la BNR astazi nu sunt foarte incurajatoare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Debancarizarea României, efect al crizei

Cu nu prea mulţi ani în urmă, înainte de accelerarea creditului bancar de retail, multe dintre operaţiunile românilor se făceau cu bani gheaţă. În tranzacţiile imobiliare, era un lucru comun de a se plăti cu banii conţinuţi în punga de un leu, adică acele pungi de plastic pe care le primeam gratuit de la supermarketuri. Pe de altă parte, pe fondul unei inflaţii mari, economia românească era valutizată. Pe piaţa imobiliară, deşi lucrurile s-au mai schimbat, valutizarea este încă la cote foarte mari.

Cultura banilor gheaţă îi caracterizează pe români. Drept dovadă stau cozile din faţa bancomatelor în zilele de salariu. Românii au fost obligaţi de angajatori să accepte încasarea drepturilor salariale pe carduri bancare. Însă cultura cash-ului îi face să scoată imediat banii din cont. Desigur, este vorba şi de o moştenire culturală. Mirosul banilor (în ciuda vorbei că nu îl au), atingerea lor şi pipăirea unui buzunar plin îi fac pe români să se simtă bine.

În timp, această cultură a banilor gheaţă s-a mai atenuat, lăsând loc banilor de plastic. S-au publicat nenumărate rapoarte care atestă creşterea continuă a plăţilor făcute cu cardul şi a plăţilor online.

Numai că a venit criza peste noi şi românii au început din nou să prefere banii gheaţă. Nu numai persoanele particulare, dar şi firmele. Iată ce declară avocatul Gabriel Biriş (casa de avocatură Biriş & Goran), expert în fiscalitate, pentru DailyBusiness.ro: "Multe dintre afaceri se fac acum la negru, şi nu mă refer doar la firme mici. Marea evaziune din zona produselor accizabile, dar şi achiziţii intracomunitare a explodat. Trebuie să fim conştienţi că evaziunea fiscală este ca un cancer, care macină economia şi subminează capacitatea de acţiune a statului, prin corupţie."

La rândul său, Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), a declarat pentru aceeaşi publicaţie: "Tranzacţiile cu sacoşa de bani şi barterele se fac în principal de către firmele care au conturile blocate, inclusiv de către stat. Fiecare încearcă să supravieţuiască aşa cum poate, fie plătindu-şi furnizorii şi partenerii, fie oferind angajaţilor banii la negru, pentru a nu mai plăti taxe."

Această migrare către plăţile în numerar conduce la debancarizarea României, o ţară şi aşa sub-bancarizată. Mai mult decât atât, sunt favorizate spălările de bani.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Companiile au concediat mai puţini oameni în februarie

Datele INS arata ca in luna februarie, numarul total al salariatilor din economie a scazut cu 20,600, de la 4,333.8 mii la 4,313.2 mii, acesta fiind cea mai mica variatie lunara din ianuarie 2009.

Spre comparatie, in ianuarie numarul de salariati a scazut cu 33.900, in decembrie cu 51.500, iar in noiembrie cu 44.000.

Pe ramuri economice: industria a pierdut 7400 salariati (cea mai redusa cifra de la inceputul crizei!), constructiile au pierdut 5700 de salariati, comertul 2000 iar sectorul public 1500, detalii mai jos. De notat ca aceste 4 domenii cumuleaza aproximativ 75% din totalul salariatilor din economie.


In mod normal, intre evolutia numarului de someri si cea a numarului de salariati exista o stransa legatura, iar daca luam in considerare faptul ca in martie, numarul somerilor a crescut cu doar 2,910 – de asemenea cea mai mica cifra de la inceputul crizei -, este foarte probabil ca si numarul salariatilor care si-au pierdut locul de munca in martie sa fi fost mai mic decat in februarie, vom vedea luna viitoare cum au stat lucrurile.

Mai jos, variatia lunara a numarului de someri si a numarului de salariati (numarul de salariati a scazut in fiecare luna, dar pe grafic valorile sunt pozitive pentru a putea fi comparate cu numarul somerilor)


Tot in luna februarie, productivitatea muncii in industrie a crescut cu 17.2% comparativ cu aceeasi luna din 2009, iar in primele doua luni din 2010 sporul de productivitate a fost de 21.7%.

Mai jos se poate observa evolutia a trei indicatori din sectorul industrial – productivitate, productie si numarul salariatilor. Am scris de cateva ori ca in ultimele luni, cresterea productiei industriale s-a bazat doar pe cresteri de productivitate, iar acest trend nu poate continua prea mult.

Acum, se poate observa ca discrepanta dintre primii doi indicatori si al treilea a inceput sa se atenueze, insa nu prin cresterea numarului de salariati, ci prin incetinirea ritmului de crestere al productiei si productivitatii.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Despre economia Poloniei după catastrofa aviatică...

Polonia este in continuare in stare de soc. Si la fel sunt si altii. Pare incredibil ce s-a intamplat si cum ironia sortii face ca un masacru care urma sa fie comemorat s-a sfarsit cu un alt masacru. Nu stiam prea multe despre cei 20.000 de polonezi omorati la Katin de ofiterii sovietici in 1940, dar un articol foarte bun din ZF m-a deslusit. Cine este interesat de detalii il poate citi aici.

Pentru ca in accidentul aviatic a murit inclusiv Guvernatorul Bancii Centrale a Poloniei, multi s-au asteptat ca zlotul (moneda poloneza) sa aiba de suferit incepand de luni, mai ales ca se stie ca Banca Centrala a Poloniei se afla intr-un plin proces de devalorizare a monedei nationale intrucat deficitul a crescut destul de mult si asta risca sa “strice” tot avantajul pe care il castigase Polonia prin faptul ca reusise sa ramana in plin an de criza (2009) pe crestere economica. Iar anul acesta polonezii si-au mai propus o crestere de 3%. In ultimii 14 ani, economia Poloniei a crescut an de an (inclusiv in plina criza mondiala), iar PIB-ul s-a triplat. Un articol foarte bun pe aceasta tema puteti citi aici.

Personal nu cred ca economia Poloniei va avea prea mult de suferit de pe urma acestei catastrofe aviatice. Economia Poloniei este prea matura si bine ancorata pentru ca astfel de evenimente sa o zdruncine din temelie. Atunci cand institutiile statului functioneaza bine (si in Polonia sunt ani buni de cand functioneaza cel mai bine, comparativ cu alte tari din Europa de Est) nu prezenta unei singure persoane este cea care face economia sa mearga, chiar daca acea persoana este Guvernatorul unui tari (in speta, Polonia). La noi insa, unde oamenii si-au pierdut orice speranta si incredere in institutiile statului, sa renunte Mugur Isarescu la functie, ar fi cu adevarat un semn foarte prost pentru moneda nationala, pentru ca persoana sa reprezinta ultimul reper de moralitate din acea zona, iar romanii ii acorda acestuia mai multa incredere decat oricarei alte institutii ale statului. Chiar si pe piata financiara, cea mai importanta este increderea. (Ne)increderea este cea care face sa se scumpeasca sau nu valuta sau creditele bancare si automat economia sa mearga bine sau prost.

Ceea ce ma uimeste pe mine este insa lipsa de substanta a romanilor, iar cele cateva comentarii pe care le-am citit la acest articol din Gandul ma fac sa ma gandesc serios daca vreodata ceva se va schimba in felul in care gandim, ca si popor. Nu conteaza daca este buna sau nu ideea articolului, de a schimba un avion vechi cu unul nou (fie el chiar si avion prezidential), ci modul in care romanii pun problema si rautatea cu care isi raspund, se gandesc sau filozofeaza pe o tema care este atat de simpla incat doar in Balcani (si mai ales in Romania) poate starni atatea controverse si idei aprinse, pline de ura (aruncati o privire aici pe comentariile de la acest articol).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP