miercuri, 14 aprilie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Şpaga Daimler a ajuns şi în România. Exerciţiu de similitudine.

1. Concernul Daimler a fost acuzat în SUA că a făcut plăţi incorecte prin intermediul birourilor din Istanbul ale subisidiarei Mercedes-Benz Türk (MB Türk) a Daimler către oficiali din 22 de ţări. Printre acestea, se numără Coreea de Nord, Letonia, Bulgaria, Libia, România, Rusia, Arabia Saudită, Yemen şi alte state. Departamentul de Justiţie al SUA a acuzat, de asemenea, grupul german că a falsificat documente pentru a eluda Legea Practicilor Străine şi de Corupţie, care statuează că este ilegal ca o companie listată pe bursele din SUA să dea mită pentru a obţine afaceri în străinătate. Stingerea acuzaţiilor costă firma Daimler 185 mil.$ pentru a rezolva pe cale amiabilă litigiul cu autorităţile SUA.

2. Letonia a cumpărat de la Mercedes-Benz Turk 200 autobuze, pentru care a plătit 30 mil.€. În cazul acestei ţări, şpaga a fost de 1,8 mil.€, adică 6%. Scăzând plata informală, rămân 141.000 € pentru un autobuz. În România, su cumpărat astfel de autobuze pentru transportul urban primăriile din Bucureşti şi Timişoara. În cazul Bucureştiului, au fost cumpărate 1.000 autobuze, pentru care s-au plătit 210 mil.€.

3. În ştiinţele tehnice, se studiază teoria similitudinii. Pentru că nu poţi testa un vapor de 100 m lungime la forţele cauzate de diferite tipuri de valuri, se face un model miniatural, la scară, al vasului respectiv şi se supune la teste în laborator. Apoi se extrapolează rezultatele prin teoria similitudinii pentru vasul real.

Exerciţiu de similitudine: În cazul celor 1.000 de autobuze cumpărate de municipalitatea Bucureşti, preţul plătit a fost de 210.000 € pentru fiecare autobuz. Aplicând teoria similitudinii, înseamnă că şpaga a fost între 6% din sumă, adică 12,6 mil.€, şi (210.000 € - 141.000 €) x 1.000 autobuze = 69 mil.€.

Frumuşele sume. DNA ezită dacă să deschidă o cercetare în acest caz, informează Capital. De ce oare?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Cât profit fac băncile în timp de criză?

Graficul de mai jos, postat de Paul Kedrosky, arată unde ajung banii dumneavoastră după ce guvernul în ia prin impozitare, împrumut de la FMI sau inflaţie, la libera alegere a discreţiei politice. În profiturile băncilor, care aproape au atins nivelul dinaintea crizei – criză din care de fapt încă nimeni nu a ieşit de tot.



Se pare că este foarte greu să pierzi bani dacă eşti bancher, oricât de mult te-ai strădui, foarte rar îţi iese (Lehman Brothers este o excepţie care confirmă regula).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Şedinţa AGA la elveţienii de la UBS - o adunare cu strigături

“Gruber (fostul sef al UBS) intoarce-te la terenul sde golf” sau “fiecare v-am bagat in buzunar cate 10.000 de euro. Nu e de ajuns?” Cam asa strigau actionarii celei mai mari banci elvetiene la in talnirea anuala a actionarilor. Pana la urma raportul a trecut la mustata (54,72% contra 39,43%), voturile negative fiind luate “foarte serios” in calcul, potrivit prezidentul Kaspar Villiger. UBS a terminat 2009 pe rosu, cu o pierdere de 2,73 miliarde de franci, dar in ultimul trimestru au facut profit, ceea ce e de bine. In 2008, banca lacrima la greu dupa ce pierduse 21 de miliarde de franci.

Villiger a prezentat si scuze pentru problemele pe care UBS le-a avut in SUA, admitand ca banca le-a cauzat si ca nu a fost vina americanilor. “Regret profund comportamentul nostru in SUA” a spus seful UBS, care a mai recunoscut si ca unele salarii la nivelul conducerii bancii au fost exagerate.
Sedinta AGA de azi a tinut pagina intai a ziarelor de specialitate de cateva zile, curioase daca micii actionari isi vor impune sau nu punctul de vedere. Ei bine, nu si l-au impus.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Nici măcar programul Rabla nu mai poate opri piaţa auto din scădere

Conform statisticilor DRPCIV, in luna martie au fost inmatriculate 4.027 masini noi, in crestere cu 51.5% fata de februarie dar cu 50% mai putine decat in martie 2009.

Numarul masinilor noi inmatriculate in primele trei luni din 2010 a fost de 8.819, cifra cu 69.7% mai mica decat in primul trimestru din 2009.

Tot in primul trimestru din acest an au fost inmatriculate 35.414 masini second-hand, astfel ca la fiecare masina noua inmatriculata au fost inmatriculate 4 masini vechi, detalii alaturat.

Spre deosebire de anii trecuti, in 2010 guvernul a dat posibilitatea romanilor sa isi cumpere o masina noua cu trei vouchere aferente programului Rabla, ceea ce inseamna ca potentialii clienti pot sa cumpere aceste tichete de pe piata la un pret in jurul a 1500 de lei/bucata, si sa beneficieze astfel de un discount in valoare de peste 1500 de euro.

Practic, cumparatorul poate achizitiona o masina Dacia cu o reducere de 20-25% fata cu pretul standard, iar daca mai adaugam si faptul ca dealerii au redus preturile la minimul ultimilor ani, se poate spune ca niciodata in Romania masinile nu au fost mai ieftine decat sunt acum.

Cu toate acestea piata a scazut semnificativ fata de 2009, iar despre o comparatie cu 2008 nici nu poate fi vorba. Ce intelegem de aici? Indiferent de ofertele de pret, in acest moment romanii amana achizitia oricarui bun care nu este strict necesar, iar situatia nu se va schimba in urmatoarele sase luni.

In ceea ce priveste succesul programului Rabla, daca fiecare cumparator va folosi trei vouchere, cele 110.000 de bucati puse la dispozitie de guvern pot determina vanzarea a aproximativ 36.000 de masini si eliberarea suplimentara a 74.000 de locuri de parcare.

Iar asta il costa pe contribuabilul roman peste 100.000.000 euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Grecii voiau încă din 2006 o monedă unică globală. Ea ar fi intrat în circulaţie în 2020 şi le-ar fi rezolvat problemele

Grecii au sugerat inca din 2006 adoptarea unei monede unice mondiale, situatie care ar fi convenit statului elen pentru ca ar fi corectat mult mai usor dezeclilibrele propriei economii, arata un studiu publicat de Banca Centrala a Greciei. Moneda urma sa se numeasca „bancor” sau „ena”, dupa o mai veche sugestie a economistului J.M. Keynes, iar termenul la care noua moneda urma sa fie introdusa urma sa fie 2020.

Continuarea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Cum se naşte inflaţia? Despre microinflaţie, determinanţi şi şansă

Pe termen mediu, Europa si SUA se pregatesc pentru o perioada de inflatie. Cum se naste insa inflatia? Care e mecanismul care face ca preturile se creasca? Porneste inflatia de la „micro-inflatie”, cea de la nivelul unei companii care ia decizia sa scumpeasca forfectuele de unghii, de pilda? Sau efectul se vede doar agregat? Este inflatia, asa cum se spune in gluma, una din principalele cauze ale statisticii?

Cu asta s-au ocupat cativa cercetatori destepti, in fata carora imi dau jos o palarie imaginara. Oamenii aia au luat in discutie proprietăţile statistice ale inflaţiei şi modul în care acestea s-au schimbat de-a lungul deceniilor. Au aruncat privirea lor de experti asupra datelor referitoare la inflaţia dezagregată sau microinflaţia, precum şi a rezultatelor obţinute din răspunsurile oferite de companiile participante la sondajele de opinie referitoare la metoda acestora de stabilire a preţurilor. In baza observatiilor lor, au scris o lucrare prin care incearca sa inteleaga cauzele iminente pentru orice modificare survenită în procesul de inflaţie. Ca exemplu, diferenţele dintre evoluţia preţurilor bunurilor tranzacţionabile şi cea a preţurilor bunurilor netranzacţionabile sau fluctuaţiile preţurilor energiei. Partea si mai buna a lucrarii este ca ea sintetizează cercetările băncilor centrale asupra schimbărilor suferite de determinanţii fundamentali ai factorilor care influenţează procesul de inflaţie. Exemple: un regim inconsecvent de politică monetară, creşterea gradului de globalizare sau o reformă legislativă pe piaţa muncii.

Declinul puternic al inflaţiei, precum şi al variabilităţii inflaţiei şi producţiei, care a fost înregistrat la nivel mondial în decursul ultimelor două decenii, reprezintă un progres care îi determină pe sfii politicii monetare să-şi pună întrebarea cat mai poate dura aceasta stare de lucruri.

Luând în considerare faptul că rata inflaţiei pe termen lung este determinată de factori monetari, băncile centrale sunt interesate cu precădere de înţelegerea factorilor explicativi ai schimbărilor favorabile care intervin în procesul de inflaţie.

Cei care se ocupa cu politica monetare încearcă să determine dacă stabilitatea se produce datorită hotărârilor luate de aceştia sau dacă poate fi atribuită altor factori, precum reformele economice structurale, gradul crescut de integrare a pieţelor internaţionale sau pur şi simplu e vorba de şanse favorabile.

Clarificarea acestor influenţe este necesară pentru stabilirea cadrului adecvat şi al cursului politicii monetare în anii care urmează. De exemplu, reflectă reacţia imperceptibilă a inflaţiei la creşterea recentă a preţurilor petrolului, care se află în contrast puternic cu inflaţia ridicată din anii ’70, faptul că anticipaţiile inflaţioniste sunt solid ancorate de deciziile îmbunătăţite de politică monetară? Dupa indelungi documentatii , concluziile sunt interesante. „Nu există îndoială că aproape fiecare ţară a experimentat o modificare statistică în cadrul procesului de inflaţie univariată. Aceste schimbări observate în cadrul procesului de inflaţie pot fi atribuite câtorva evoluţii similare: comportamentul moderat al salariilor alături de schimbarile de productivitate, reducerea propagării evoluţiilor cursului de schimb şi ale preţurilor energiei, precum şi declinul anticipaţiilor inflaţioniste. Mult mai important este faptul că băncile centrale au devenit mai interesate să înţeleagă evoluţia procesului de inflaţie din punct de vedere al schimbărilor suferite de determinanţii fundamentali ai inflaţiei. Atunci când se confruntă cu modificări în procesul de inflaţie, care nu sunt înţelese în totalitate, este normal pentru factorii de decizie să hotărască ce fel de regim sau cadru de politică monetară este cel mai potrivit pentru un asemenea mediu aflat în plin proces de schimbare”, se arata in document

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: China şi SUA se războiesc în cursul de schimb

Cu putina vreme in urma Trezoreria SUA a fost mandatata de Congres sa evalueze daca nu cumva China isi manipuleaza moneda. Povestea este veche si pusa uneori chiar prost. Toate tarile isi manipuleaza intr-o forma sau alta, direct sau indirect, propria moneda, vorba lui Stiglitz.  O face si Isarescu si nu de azi de ieri, insa numai atunci cand situatia o impune. Toate guvernele isi altereaza (in anumite momente, in mod direct sau indirect) cursul propriilor monede pentru a mai corecta din dezechilibre.

Deficitele bugetare ridicate sau dobanzile prea coborate sunt ca febra pentru organism: arata ca undeva exista o infectie care trebuie stopata.

Asa incat guvernatorii bancilor centrale impreuna cu Guvernele pun mana pe uneltele de care dispun si administreaza medicamentele necesare. Inaintea crizei din Grecia, moneda SUA dispunea de un usor avantaj in fata euro. I-au acuzat atunci eruropenii pe americani ca isi manipuleaza dolarul pentru a-si sustine exporturile, multe dintre ele subventionate indirect?

SUA pune insa accentul doar pe relatia cu China din cauza soldului balantei comerciale. Primele semnale de iritare ale americanilor au venit de pe vremea lui Bush jr., pe cand excedentul chinez era mic. Acum insa, acelasi excedent s-a „gonflat” considerabil.

Arabii inregistreaza si ei un excedent bilateral consistent cu SUA. Americanii au nevoie de petrolul din zona si platesc bine pentru a-l avea. Cu dolarii astfel obtinuti, arabii cumpara si ei marfuri americane, dar in cantitati mai putine, asa ca le raman dolari la dispozitie.

In cifre, excedentul arab in relatia cu americanii e de vreo 212 miliarde de dolari. Al Chinei, de numai 175 de miliarde.

Intr-o economie mondiala cu o cerere inca slabita de pe urma crizei excedentul de cont curent constituie o problema. Iar cel al Chinei este mai mic decat ale Japoniei si Germaniei luate impreuna. Insa exista si alti factori care cantaresc greu atunci cand judeci balanta comerciala a unei tari. Printre acestia se numara si gradul de economisire. SUA nu au cum sa isi resoarba deficitul comercial in lipsa unei componente solide a economisirii. Cu toate ca aceasta criza a mai pus pe ganduri americanul mediu, care prefera sa se imprumute pe 5 ani ca sa bea o bere acum. Una peste alta, gradul de economisire a crescut mai lent in SUA decat a crescut deficitul.

O corectie in cursul yuanului ar „muta” sursa importului de textile dinspre China catre Bangladesh sau Sri Lanka, fara sa rezolve cu adevarat problema. In acelasi sens, o reevaluare a cursului yuanului ar adanci inegalitatile din China, unde fermierii sunt supusi unei concurente puternice din partea produselor americane care sunt inca subventionate. Acolo e de fapt, sursa distorsiunii economiei mondiale.

In timpul crizei asiatice din 1997-1998, stabilitatea renminbi a jucat un rol foarte important pentru stabilizarea regiunii. In plus, stabilitatea monedei chineze contribuie la cresterea cresterii economice regionale, de care beneficiaza pana la urma, intreaga economie mondiale. Unii eperti sugereaza ca reevaluarea yuanului sa fie facuta pentru coborarea nivelului inflatiei ori pentru formarea unor viitoare bule speculative. Guvernul chinez are insa alte mijloace pentru a opera posibilele „infectii”. E vorba despre taxarea fluurilor de capital straine de exemplu sau a altor asemenea mijloace.

Ce vrea SUA sa faca? Sa impuna taxe vamale asupra produselor provenind din China. Pe termen lung aceasta nu e o solutie. China ar putea reactiona la randul ei taand produsele americane subventionate de guvernul american. Nimeni nu are de castigat nimic dintr-un razboi comercial.

Creşterea importurilor SUA ( bunuri de larg consum)  a condus la creşterea cu 7,4 procente a deficitului comercial al SUA în luna februarie, până la 39,7 miliarde de dolari, a anunţat Departamentul Comerţului, citat de AP.
În timp ce importurile au crescut până la 182,9 miliarde de dolari, exporturile au crescut cu doar 0,2 %  până la 143,2 miliarde de dolari. Cifrele oficiale depăşesc estimările analiştilor care mizau pe un deficit de 38,5 miliarde de dolari.

Importurile SUA din China au scăzut cu 7,2 procente, până la 23,4 miliarde de dolari, cel mai scăzut nivel înregistrat după luna mai 2009, iar deficitul balanţei comerciale înregistrat de SUA în relaţia cu China s-a redus până la 16,5 miliarde de dolari, cea mai scăzută valoare din ultimele 11 luni.

În primele două luni ale acestui an, deficitul comercial al SUA se situează la 76,65 miliarde de dolari, cu 20,8 procente mai mult decât deficitul de 63,40 miliarde de dolari înregistrat în perioada similară a anului trecut.

Creşterea deficitului este un semn de relansare a economiei americane. Economiştii estimează că deficitul comercial va continua să crească pe parcursul acestui an.
Economia Chinei va înregistra în acest an o creştere de 9,6 la sută datorită măsurilor de stimulare fiscală şi monetară, a anunţat, marţi, Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB), transmite Xinhua.

Aceste măsuri au atenuat impactul recesiunii mondiale asupra economiei Chinei, permiţându-i să se redreseze în 2009 şi să înregistreze o creştere de 8,7 la sută, se arată în raportul anual al ADB.

În condiţiile în care guvernul chinez a decis restrângerea măsurilor de stimulare, economia Chinei ar putea creşte într-un ritm mai moderat, de 9,1 la sută, în 2011, estimează Banca Asiatică de Dezvoltare.

Aprecierea yuanului chinez ar putea sprijini stabilitatea economiei regiunii şi ar putea ţine sub control presiunile inflaţioniste, a explicat economistul şef al ADB, Jong-Wha Lee.

‘Poate că este momentul potrivit pentru aprecierea yuanului. Creşterea flexibilităţii ratei de schimb nu va ajuta numai China, ci şi întreaga Asie’, susţine oficialul ADB.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Deficit de cont curent surprinzător

Datoria externă a României a continuat să crească în luna februarie, exclusiv datorită sectorului public.



Mai interesante sunt datele privind deficitul contului curent, care a crescut cu aproape 70% faţă de perioada similară a anului trecut. După cum se poate observa pe graficul realizat de Cristian Orgonaş, deficitul contului curent se situează acum cam la două treimi din deficitul înregistrat în ultimii ani de boom economic. Contabil vorbind, motivul este prăbuşirea dramatică a veniturilor transferate în ţară de către căpşunari.

Economic vorbind, trebuie să ne întrebăm din ce sunt finanţate importurile, acelea câte au mai rămas, dacă pe de o parte, românii din străinătate transferă puţini bani în ţară iar, pe de altă parte, investiţiile directe au scăzut cu 65% faţă de perioada similară a anului trecut? Şi pe moment în minte nu îmi vine decât un singur răspuns: din credit.

Să o luăm şi altfel: deficitul de cont curent trebuie compensat de excedentul contului de capital. Însă dacă investiţiile străine au scăzut puternic, atunci înseamnă că datoria a crescut. Şi asta înseamnă că, paradoxal, dinamica balanţei de plăţi arată în bună măsură la fel ca în anii de boom economic. Hm.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: De ce nu mai scad preţurile la apartamente?

O prietena doreste sa isi cumpere o garsoniera in Timisoara, asa ca am fost luni sa vizitam doua astfel de locuinte. Cum suma in care trebuie sa se incadreze este de maxim 23-25.000 de euro, eram constienti ca nu putem avea cine stie ce pretentii.

Prima garsoniera pe care am vizitat-o a fost relativ ok insa nu era exact ceea ce cautam, iar a doua vizita m-a facut sa inteleg de ce piata mobiliara este blocata.
Proprietarul era un tanar care ne-a spus din prima ca doreste sa vanda garsoniera pentru ca nu isi mai poate plati rata la banca, el fiind in somaj tehnic, iar nevasta-sa casnica. Aveau si o fetita de 4-5 ani. Familia respectiva nu era disperata sa vanda pentru ca cel putin pe moment, parintii ii ajutau sa isi plateasca ratele.

Am aflat ca garsoniera are 24 mp si ca pretul ei este de 25.500 euro “usor negociabil”, insa proprietarul m-a asigurat ca sub 25.000 nu o vinde: “decat sa o vand mai ieftin de atat, mai bine ma mut la socrii si o inchiriez”.

I-am spus omului ca un pret de peste 1000 de euro pe metru patrat este mare (blocul arata jalnic si erau cel putin 30 de garsoniere pe palier), dar raspunsul sau m-a lasat masca:

am vazut la televizor ca unii vand si cu 700-800 de euro pe metru patrat, dar nu ma intereseaza chestiile astea. Eu am luat garsoniera in 2007 cu 27.500 si mai am de dat la banca aproape 18.000. In plus, trebuie sa ne mai ramana si noua ceva bani, macar cat sa imi scot avansul pe care l-am dat cand am cumparat-o. Nu o putem vinde cu mai putin de 25.000…

Imediat, m-am gandit ca daca a luat-o in 2007 cu 27.500 de euro iar acum cere 25.000, inseamna ori ca a luat-o foarte ieftin, ori ca o vinde foarte scump. Tanarul era foarte hotarat asa ca nu am insistat, insa mi-am dat seama ca mentalitatile se schimba f0arte greu.

“Cum sa imi vand locuinta mai ieftin decat am cumparat-o? Mai bine o inchiriez”. Nu se vand locuinte, dar proprietarii tin cu dintii de pret si mai mult, acest pret este de multe ori bazat pe nevoile proprii, nu pe realitatea din piata. Creste oferta pe piata chiriilor, dar chiriile nu scad. De ce? Pentru ca proprietarii inca mai spera.

Poate mint “aia” poporul cu televizorul cand anunta ca preturile sunt in scadere de doi ani…

Concluzie: mai asteptam. Sau mai cautam.
Tot ieri au venit datele de la notari privitoare la numarul tranzactiilor imobiliare, iar situatia este urmatoarea: in februarie s-au efectuat 25.877 tranzactii, cu 1.9% mai putine decat in februarie 2009 si cu 41.5% mai putine decat in februarie 2008, detalii in graficul de mai jos, click pentru marire.
Daca pe fondul scaderii preturilor cu 25-50%, numarul tranzactiilor scade cu 40%, inseamna ca preturile nu au scazut destul pentru ca piata sa se deblocheze. Punct.


PS: in februarie 2008 nu exista nici programul Prima Casa.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Lucian Davidescu: Soarta naţiunilor mereu îndatorate

România se pregăteşte pentru un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional, după ce împrumutul în curs va trebui dat înapoi din 2012. O spune chiar şeful statului. Ce putem înţelege din asta.



Despre trecut: Fără o viziune de dezvoltare şi fără o proiecţie bugetară pentru mai mulţi ani, România a aşteptat întotdeauna soluţiile de la alţii. Când au venit investiţii străine sau bani din privatizare, cheltuielile s-au umflat chiar mai rapid decât veniturile. În schimb, România a ratat orice şansă de a-şi construi viitorul.

Când marile găuri negre din economie au încetat să mai consume miliarde de euro în fiecare an, banii nu s-au dus în investiţii, în educaţie sau în sănătate, ci în birocraţie şi contracte umflate pe bani publici. Iar când a venit nota de plată, singura soluţie aleasă a fost împrumutul, care să finanţeze risipa până la întoarcerea vremurilor bune.

Despre prezent: „Centura de siguranţă” – adică împrumutul care trebuia ţinut în vitrină pentru a da încredere investitorilor – a cedat, iar banii au fost cheltuiţi, în mare parte, pentru salarii şi pensii sau pentru susţinerea unui curs valutar slăbit de foamea de bani a statului. Între timp, bolile bugetului au rămas aceleaşi. Cheltuieli în creştere, contracte publice la preţuri nesimţite, birocraţie inutilă şi bătaie de joc faţă de contribuabili.

România încă are ambiţia să facă „programe anticriză”, în timp ce zeci de mii de firme încă zgârie la uşa Fiscului pentru banii care li se cuvin înapoi. Unele ajung să trimită oameni în şomaj, să amâne plăţile către alte firme care altfel ar rezista pe picioarele lor sau chiar să ceară insolvenţa. În total, este vorba de un miliard şi jumătate de euro sub formă de arierate, adică singura ţintă complet ratată din actualul acord cu FMI.

Despre viitor: citeşte continuarea în România Liberă

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP