joi, 15 aprilie 2010

Răzvan Pascu: Aţi primit scrisoarea de la Fondul de Pensii?

Fondurile de pensii au expediat in ultimele zile peste 5 milioane de scrisori (da, Posta Romana a facut bani buni din asta…) catre noi, participantii la aceste fonduri de pensii private. Cu siguranta mare parte dintre voi ati primit cel putin o scrisoare de la fondul de pensii ales, iar daca aveti neclaritati referitoare la scrisoarea primita le putem discuta aici, pe blog.

Conform legii, fiecare participant la un fond de pensii private din Romania (pensie obligatorie-pilonul II sau pensie facultativa-pilonul III) trebuie sa primeasca anual, pana la data de 15 aprilie, o scrisoare de informare asupra contributiilor platite si incasate pe contractul sau de pensie.

Este vorba de banii vostri asa ca eu va recomand sa aruncati o privire pe acea scrisoare si sa vedeti daca v-au fost achitate contributiile. In felul acesta puteti verifica si cat de serios este angajatorul vostru si cat de corect plateste contributiile sociale la stat (taxele; in speta CAS-ul).

Ce contine scrisoarea primita pentru pensia obligatorie-pilonul II?

  1. Cel mai important, contine un tabel referitor la contributiile platite in anul 2009. Daca intr-o casuta din tabel apare o liniuta (simbolul “-“) inseamna ca in luna respectiva nu aveti achitata contributia. Daca stiti ca in luna respectiva ati muncit cu carte de munca, in mod normal ar trebui sa aveti si contributie incasata si sa apara pe scrisoare in dreptul lunii respective suma virata catre fondul de pensii, asa ca ar fi bine sa mergeti cu scrisoarea la angajator si sa il intrebati daca v-a achitat CAS-ul pentru acea luna.
  2. Date financiare privind fondul de pensii ales.
  3. Date financiare privind societatea care administreaza fondul de pensii.

Daca sunt nelamuriri referitor la scrisoarea primita, va astept intrebarile aici.

*(mai jos aveti si 2 exemple de scrisori)

ING – scrisoare pentru pensie obligatorie – pilonul 2
Allianz – scrisoare pentru pensie facultativa - pilonul 3

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

Ion Radu Zilişteanu: Prima Conferinţă Naţională a Agenţilor Imobiliari din România

După cum scriam săptămâna trecută, astăzi a avut loc prima ediţie a Conferinţei Naţionale a Agenţilor Imobiliari din România, la Hotelul Ramada Nord din Bucureşti. Deşi manifestarea a fost organizată de Asociaţia Română a Agenţiilor Imobiliare, intenţia a fost de reunire a agenţilor imobiliari din România, indiferent de apartenenţa la o asociaţie profesională sau alta. După numărul participanţilor, circa 250, prima ediţie a CNAIR poate fi socotită drept un succes.

La iniţiativa directorului Imopedia.ro, Răzvan Muntean, 15 aprilie a fost "decretată" drept Ziua Agentului Imobiliar.

Ca participare internaţională, menţionez prezenţa lui Manuel Sotto Mayor Negrão, preşedintele în exerciţiu al Confédération Européenne de l'Immobilier (federaţie europeană a asociaţiilor imobiliare naţionale), şi a lui Lachezar Iskrov, preşedintele Asociaţiei Naţionale Imobiliare din Bulgaria.

În esenţă, s-au purtat discuţii pe marginea unei viitoare legi care să reglementeze activitatea agenţilor imobiliari, despre care mi-am exprimat punctul de vedere în articolul De ce este necesară o autoritate de reglementare şi supraveghere pentru piaţa imobiliară?, şi a standardului european EN 15733, Cerinţe pentru activitatea de prestare a serviciilor de către agenţii imobiliari.

În legătură cu acest standard, trebuie spus faptul că este un standard de recomandare, care poate intra în vigoare într-o ţară numai după aprobarea lui prin legislaţia naţională.

Senzaţia pe care mi-au lăsat-o participanţii la aceată întrunire a fost de majoră dezorientare provocată de criza economică pe care o traversăm şi care le-a bulversat afacerile.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Păun: Basmul cu cei trei purceluşi

Am vizionat întâmplător zilele acestea desenul animat cu cei trei purceluşi pe care l-am văzut acum cu alţi ochi, cei de economist. Basmul mi se pare fundamental pentru a înţelege esenţa care stă la baza activităţii antreprenoriale şi a pieţei libere: asumarea riscului şi a incertitudinii.



Cel de-al treilea purceluş din acest desen animat este simbolul antreprenorului bun care anticipează corect riscurile cu care se confruntă în deciziile sale. El construieşte casa cea mai durabilă, alocând un timp mai mare, o grijă mai mare zidurilor sale pentru a se feri de un potenţial atac al lupului. Putem să interpretăm lupul ca fiind riscul sau incertitudinea pieţei. Piaţa liberă este foarte dură cu cei care nu reuşesc să anticipeze nevoile sale şi îi elimină crud şi rapid de pe piaţă. Legea supravieţuirii pe care o propune piaţa liberă este însă esenţială pentru progres.
Afacerile pe piaţa liberă presupun vânzarea către diferiţi consumatori de bunuri şi servicii pentru care trebuie un mare efort ca să reuşeşti să îi convingi să cumpere de la tine. Incertitudinea asociată afacerilor pleacă de la faptul că aceşti consumatori (înzestraţi cu liber arbitru) se pot răzgândi în orice moment şi pot cumpăra de la alţii, producând prejudicii semnificative celui care greşeşte în anticipările sale. Aceşti consumatori au un comportament foarte aleator şi impredictibil pentru cel care ia decizia de a le vinde ceva. Oricât de rafinate ar fi metodele matematice nu putem prezice obiectiv această capacitate de răzgândire a pieţei libere. Fenomenele sociale nu se înscriu în tiparele “gravitaţionale” cu care noi suntem obişnuiţi în ştiinţele exacte. Condiţiile din piaţa liberă nu pot fi reproduse în laborator şi sunt, de cele mai multe ori, situaţii catalogate drept unice.

La această incertitudine asociată comportamentului de consum se adaugă incertitudinea asociată concurenţilor. Nu poţi anticipa cu exactitate cum va decide un concurent să lupte împotriva ta pe piaţa liberă. Incertitudinea pe piaţa liberă este mare şi pentru că nu putem anticipa cu exactitate ce se întâmplă cu tehnologia din piaţă (în ce sens se va dezvolta ea). Foarte multe dintre descoperirile pe care le facem sunt întâmplătoare şi nici nu putem găsi de la bun început adevărata lor utilizare (a se vedea Internetul, Laserul, Dinamita etc.). Timpul limitat de luare a deciziei, imperfecţiunea informaţiei şi costul acesteia precum şi percepţia subiectivă a incertitudinii pe care o au diferiţii antreprenori adaugă un plus de incertitudine situaţiei antreprenoriale.

Antreprenorul nu e lăsat singur în lupta sa cu incertitudinea (mai mare decât la multe jocuri de noroc simple în care cel puţin cunoaştem obiectiv probabilitatea de apariţie a unor evenimente viitoare). Contractele şi clauzele lor, măsurile specifice de prevenire, companiile de asigurări, diversificarea afacerilor, băncile garante, instrumentele derivate sunt câteva dintre modalităţile prin care se poate lupta cu incertitudinea absolută. Până la un punct doar pentru că incertitudinea rămâne prezentă în ecuaţia tuturor deciziilor care depind fundamental de voinţa celor către care ne adresăm cu proiectul nostru antreprenorial.

Statul, prin cei care dezvoltă politicile sale publice, nu înţelege esenţa activităţii antreprenoriale şi intervine în ecuaţie adăugând un plus de incertitudine şi arbitrar (poate cel mai periculos). Statul decide ca antreprenorul de succes (cel de-al treilea purceluş) să îi primească în casa lui pe ceilalţi doi care nu prea au ştiut să se descurce pe piaţa liberă (cu lupul adică). Mai mult, îi apără de lup pe cei slabi şi incapabili să se ia la trântă dreaptă cu el, oferindu-le contracte grase şi lipsite de orice incertitudine legată de preţ, calitate sau dacă se va face sau nu plata ce compensează prestaţia lor.

Statul, prin intervenţia sa, îl poate bulversa serios pe cel de-al treilea purceluş care alege calea corectă de a se păzi de lup şi care va renunţa la a mai fi creativ şi inovativ şi va prefera contractele sigure cu statul. Atunci când statul şi nu piaţa (lupul) decide pentru purceluşi în ce mod să aloce resursele lor, comunitatea purceluşilor va rămâne la stadiul de căsuţe de paie, neavând de ce să se gândească la case mai trainice (doar statul îi minte că lupul nu există). Aparenta protecţie pe care ţi-o oferă statul se întoarce împotriva noastră ca antreprenori. Te ţine temporar deoparte de lup (concurenţă, nevoile reale ale clienţilor) dar acest lucru înseamnă rapid şi o îndepărtare de nevoile consumatorilor şi, deci, un eşec antreprenorial total.

Cei care lucrează pentru stat sunt cei care nu înţeleg incertitudinea, nu înţeleg esenţa procesului antreprenorial - singurul care îşi asumă cu adevărat incertitudinea în deciziile lor. Aceşi lucrători ai statului care preferă un post călduţ lipsit de incertitudine au, de cele mai multe ori, pretenţia de a participa nejustificat la profiturile celor care riscă şi ştiu să rişte pe piaţa liberă. Lucrătorii statului (promotorii politicilor publice), la care adaug şi pe acei antreprenori care nu urmăresc decât contracte cu statul, se tem de piaţa liberă şi o acuză de tot felul de eşecuri: ticăloşie, externalităţi negative (poluare), egoism. Din spatele posturilor călduţe şi a contractelor sigure cu statul, aceşti zeloşi reprezentanţi ai statului rafinează de la zi la zi metodele de distribuţie a bunăstării către cei neajutoraţi (le fac tot mai progresive). E normal să arunce în derizoriu complet virtuţiile pieţei libere şi strige pe la toate colţurile: “lupul, lupul, lupul” instigând majoritatea împotriva lor. Statul nu face decât să decidă arbitrar cum să îi ajute pe unii în dauna altora să scape de incertitudine. Este interesant că nu are nici un criteriu obiectiv să decidă pe cine ajută.

Cei mai mulţi dintre noi pe piaţa liberă suntem însă asistaţi: fie de stat, fie de antreprenorii care prin creativitatea şi ingeniozitatea lor ne dau de muncă. Clasa de antreprenori adevăraţi este, în capitalismul actual, într-o tot mai mare minoritate (din această clasă trebuie să excludem şi băncile şi majoritatea instituţiilor financiare care operează cu “banul” - un bun public şi care nu sunt cu nimic mai virtuase decât un simplu asfaltator pentru stat). Antreprenorii sunt cei duc în spate toată această clasă de asistaţi şi suportă consecinţele acţiunilor lor tot mai agresive şi tot mai distributive. Ei mai trebuie să lupte şi cu piaţa liberă foarte capricioasă. Cu o astfel de politici publice împovărătoare, cultura antreprenorială este dificil de format şi de dezvoltat. Singura cale de a performa economic este de a forţa pe cât mai mulţi dintre noi să intrăm în contact cu piaţa liberă. Să reducem cât putem de mult contractele cu statul şi umbrela aparent protectoare a acestuia. Să dăm acestor antreprenori atenţia cuvenită şi să le pretindem cât mai puţin din rezultatul muncii lor. Calea progresului este simplă însă este foarte greu să convingi societatea să intre într-o luptă dreaptă cu piaţa liberă. E mult mai uşor să o acuzi de “imperfecţiunile” sale, de “ticăloşia” şi “sălbăticia” sa.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Păun

Cristian Orgonaş: Recesiune în formă de V?

Exista multe dispute privitoare la modul in care va avea loc revenirea economiei mondiale, cei mai multi dintre analisti avansand posibilitatea unei recesiuni in forma de V sau W.

In aceasta saptamana, OECD a dat publicitatii datele privitoare la evolutia indicelui Composite Leading Indicators pe februarie, iar cifrele arata ca cel mai probabil, nu ne vom confrunta cu o recesiune de tip W.

Astfel, valoarea acestui indice (care cumuleaza evolutia celor mai importanti indici economici) a ajuns la 103.57 puncte, cea mai mare din ultimii 31 de ani, datele aici, graficul mai jos.



La americani au inceput raportarile financiare aferente primului trimestru, iar pana in acest moment datale arata destul de bine. Iar daca economia mondiala isi revine, si economia romaneasca va fi trasa in sus.

Intrebarea este cat de mare va fi impactul negativ generat de modul haotic in care guvernul conduce tara.

PS: de citit si acest articol din NYT

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Isărescu: Dacă am înfiinţa Zmeurica de Aur pentru cele mai proaste texte economice, le-am acorda foarte uşor

“Daca ar fi ca BNR sa reia premiile pentru cele mai bune studii economice , poate ca ar trebui sa infiintam si un premiu in genul “Zmeurei de Aur” pentru cele mai proaste asemenea studii. E si vina noastra ca nu am reusit sa tinem discursul public la nivelul pe care ni-l doream. Cred ca am acorda mult mai usor premiile Zmeura de Aur decat “Oscarurile”, a declarat joi guvernatorul Mugur Isarescu.

Interventia guvernatorului a venit la cateva minute dupa ce profesorul Moisa Altar i-a sugerat lui Mugur Isarescu sa instituie premii dupa modelul bancilor centrale europene prin care sa ii recompenseze pe cei mai buni cercetatori in economie. “Sumele nu sunt mari, va ajung 5000 de euro, daca la asta va ganditi”, i-a mai spus Altar lui Isarescu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Ce responsabilităţi are statul român faţă de cei săraci?

Romania vine dupa 45 de ani de comunism, perioada in care oamenii s-au obisnuit sa primeasca de la stat case, locuri de munca si salarii suficient de mari pentru a le asigura un nivel minim de trai. Jumatate din populatie este asistata social.

In acest context, de multe ori responsabilitatile statului fata de cetateni sunt gresit intelese, iar asteptarile unei parti a populatiei in relatia cu statul sunt nerezonabile.

Care obligatii are de fapt statul fata de cei mai saraci dintre cetateni si ce se poate face pentru a reduce gradul de saracie?

Egalitatea de sanse

Autoritatile nu au drept responsabilitate principala ajutorarea celor saraci, ci implementarea unui cadru legal care sa asigure sanse egale de succes tuturor. Oamenii nu sunt egali din nastere, dar toti ar trebui sa aiba posibilitatea de a isi depasi conditia.

Pe de alta parte, un tratament fiscal corect presupune ca Ion Tiriac sa plateasa drept impozit, o suma de X ori mai mare decat mine daca el are venituri de X ori mai mari, iar persoana care castiga de Y ori mai putin decat mine, ar trebui sa plateasca drept impozit o suma de Y ori mai mica.

Din acest punct de vedere, sistemul progresiv de impozitare este profund incorect.

Educatia

Cresterea nivelului de educatie al populatiei reprezinta una dintre cele mai bune metode de a reduce saracia, fiind de datoria statului sa asigure accesul liber si neingradit al tuturor cetatenilor la un sistem educational de calitate.

Cum stam din acest punct de vedere? Abandonul scolar nu a fost niciodata mai mare, iar calitatea actului educational nu a fost niciodata mai slaba.
Ce poate face guvernul pentru a schimba situatia? Poate sa ii stimuleze pe parinti sa isi trimita copii la scoala si sa ii amendeze daca acestia abandoneaza studiile. Mai departe, autoritatile trebuie sa restructureze invatamantul de stat si sa descurajeze extinderea sistemului de invatamant privat de tipul “Spiru Haret”, in care diploma practic se cumpara, nu se obtine de pe urma insusirii unor cunostinte.

Pe scurt: un sistem educational slab nu poate genera angajati performanti si bine platiti.

Accesul liber si neingradit pe piata muncii

In principiu, salariul minim pe economie a fost inventat pentru a asigura un minim de protectie sociala celor care au o pregatire mult sub medie. In realitate, salariul minim reprezinta o bariera care ii impiedica pe unii dintre acestia sa isi gaseasca un job.

Ne place sau nu, exista persoane care nu pot genera suficienta valoare adaugata astfel incat companiile sa justifice acordarea unui salariu minim. Aceste persoane fie sunt angajate la negru, fie nu isi gasesc de lucru.

Iar daca nu isi gasesc de lucru, guvernul le asigura un minim de venit. Adica ii transforma din potentiali contribuabili, in asistati social.

Morala: salariul minim pe economie nu ar trebui sa existe.

Ce inseamna ajutor?

In Romania, sa il ajuti pe cel sarac inseamna sa ii dai bani, ceea ce in esenta este fundamental gresit. Vrei sa cresti nivelul de trai? Stimuleaza crearea de locuri de munca prin scaderea fiscalitatii si incurajarea companiilor sa angajeze personal, iar in paralel, ajuta-l pe om sa se recalifice sau sa isi creasca nivelul de educatie.

Astfel, in loc sa statul sa ii intretina pe cei saraci, ii ajuta sa isi gaseasca de lucru si ii transforma astfel in contribuabili.

In plus, de multe ori autoritatile acorda ajutor banesc celor care pot munci fara sa ceara nimic in schimb, ceea ce inseamna de fapt ca asistenta sociala se transforma in act de caritate.

Vrei ajutor de la stat? Ok, ce poti oferi in schimb? Nu trebuie sa iti rupi spatele pe santier, dar oricine poate presta o activitate prin care sa aduca un minim de valoare adaugata comunitatii din care face parte.

Solidaritatea sociala

Politicienii ne-au spus de nenumarate ori ca trebuie sa acceptam majorarea taxelor din motive de solidaritate sociala. Adica sa platim mai mult pentru ca altii sa fie ajutati.

Ce inseamna de fapt solidaritate sociala? Inseamna ca eu sa platesc taxe mai mari? Nu! Inseamna ca eu sa imi platesc taxele (toate taxele!), iar guvernul sa nu ma jecmaneasca.

In acest moment, aproape o treime din economie este nefiscalizata. Cat pierde bugetul? Aproximativ 8-10 miliarde de euro anual! Vrea guvernul sa incaseze mai multi bani la buget? Sa scada taxele si sa ii arda pe cei care incalca legea.
Altfel, sa nu isi ascunda propria incompetenta in spatele solidaritatii sociale.

Concluzie

Statul nu trebuie sa asigure venituri, case sau locuri de munca, ci sa asigure conditii pentru ca si cel mai putin educat dintre romani sa isi gaseasca un job si astfel sa isi poata purta singur de grija.

Face statul roman asta?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Sindicalismul şi depopularea

Numărul 1 pe 2010 al Cato Journal este dedicat sindicalismului şi efectelor sale. Din cele 12 articole care abordează o gamă largă de probleme specifice (sindicalismul în educaţie, sindicalismul şi competitivitatea SUA, sindicatele şi vânătoare de favoruri, legislaţia muncii şi calitatea vieţii ş.a.) am remarcat articolul lui Stephen J. K. Walters, Unions and the Decline of U.S. Cities. Lucrarea se referă la motivele depopulării oraşelor americane, autorul criticând teoria conflictului rasial (conform căruia depopularea are la bază conflictul dintre albi şi negri) respectiv teoria preferinţei mediului rural (confom căreia oamenilor pur şi simplu nu le mai place să stea la oraş), arătând că acestea nu explică de ce inclusiv negri emigrează în afara marilor oraşe sau de ce anumite metropole, precum New York sau San Francisco nu au fost afectate de depopulare. Autorul propune ascensiunea sindicalismului drept cauză principală a acestui fenomen.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: China - creştere economică de 11,9% în primele două luni

Economia Chinei a crescut in primele doua luni din 2010 cu 11,9%, a anuntat biroul de Statistica al statului. In ultimul trimestru din 2009 economia Chinei urca cu 10,7%, nivel peste obiectivul fixat de chinezi, in privinta cresterii economice, de 8%. Inflatia a fost de 2,2% pe primele doua luni, productia industriala a urcat cu 19,6% iar investitiile cu 25,6%. Asta asa, ca sa crape de ciuda unii.
Daca va intrebati ce dreaq au facut ei si nu putem sa facem noi, treaba sta asa:
Oficialii chinezi (sau chinezesti? :) ) au bagat anul trecut 390 de miliarde de euro (asta inseamna de 3 ori PIB-ul Romaniei) in reteaua rutiera si in alte lucrari de infrastructura publica.
La finele lui 2008, China a anunţat un plan de 586 miliarde dolari care viza încurajarea creşterii economice şi a consumului intern în zece domenii ale societăţii chineze variind de la investiţii în infrastructură la protecţia mediului şi reconstrucţia în caz de catastrofe.

Pachetul de ajutor era destinat productiei de ciment, fier şi oţel cu care apoi au demarat ample proiecte de infrastructura şi încurajarea creşterii economice. Înainte de aceasta, China a instituit, de asemenea, reduceri ale ratelor dobânzii şi a luat măsuri pentru stimularea vânzărilor imobiliare. Basca reduceri mai mari asupra taxelor exportatorilor.

La noi, planul de relansare consta in :
1. Jos Basescu!
2. Emisiuni tv cu Voicu si alti infractori ordinari
3. Cui sa dau spaga in Guvern, pe instabilitatea asta?
4.Concurs de smecherii pentru inselat Fiscul
5. Dom`ne, daca Statul nu poate relansa o tara intreaga, sa ne relanseze individual si sa inceapa cu mine
6. Muuuuulta vorbarie la Guvern

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: 10 lucruri pe care benzinăria nu ţi le spune niciodată

Reputaţie şi viaţă lungă sau îmbogăţire rapidă şi faliment? Mic ghid pentru benzinarii care preferă a doua variantă.



1. Verificările metrologice sunt rare, iar contoarele se mai decalibrează. Dar niciodată nu se decalibrează în defavoarea noastră.

2. Chiar dacă ne calibrăm bine contoarele, există totuşi varianta să mai încurcăm robinetele. Avem robinete de gazolină sau combustibil M, despre care nu ştim exact la ce folosesc.

3. Rafinăriile ne-o spun, iar noi le credem pe cuvânt: Nu contează cât de proastă e benzina sau motorina, contează doar cât de ieftin e aditivul.

4. Există şi aditivi buni. Cei cu nume frumoase, care dau benzinei noastre o sonoritate aristocratică. Sunt nejustificat de scumpi, dar dacă asta îţi doreşti nu ne permitem să te refuzăm.

5. Putem să vindem exact aceeaşi benzină scump sau ieftin. Pentru asta, avem nume diferite de carburant şi chiar nume diferite de benzinărie. Nu-ţi fie teamă, tot noi suntem.

6. Când se scumpeşte petrolul, profiturile noastre scad. Ne recuperăm banii abia după ce se ieftineşte iar noi mai păstrăm o vreme preţurile vechi.

7. Nu avem preţuri fixe ci marje, ca să putem face reduceri atunci când competitorii sunt prea aproape sau să forţăm nota atunci când ştim că vii de la drum lung.

8. Preţul de la stradă nu este întotdeauna acelaşi cu preţul de la pompă. Chiar contează zece bani în plus sau în plus?

9. N-ai auzit de noi până acum? Stai liniştit, în curând nici nu vei mai auzi. Anul trecut eram independenţi, la anul schimbăm franciza.

10. Nu vrei bon? Mulţumim, tocmai ne-ai scutit de taxe cât jumătate din preţ.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP