vineri, 16 aprilie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Goldman Sachs, acuzată oficial de fraudă cu titluri subprime

Securities and Exchange Commission (SEC) a anunţat printr-un comunicat de astăzi că a hotărât să dea în judecată Goldman Sachs şi pe unul dintre vicepreşedinţi, Fabrice Tourre, pentru fraudă în defavoarea investitorilor şi dezinformarea în legătură cu un produs financiar legat de criza subprime în condiţiile unei pieţe imobiliare din SUA în scădere.

SEC acuză Goldman Sachs că a structurat şi promovat un produs financiar din categoria CDO (Collateralized Debt Obligation), care se baza pe performanţa unor tiluri ipotecare securitizate de pe piaţa rezidenţială (Residential Mortgage-Backed Securities - RMBS). Goldman Sachs a omis să furnizeze investitorilor informaţii vitale despre produsul financiar, mai ales faptul că un fond de investiţii de risc a fost implicat în procesul de selecţie a portofoliului de titluri securitizate şi că fondul respectiv a luat o poziţie short faţă de emisiunea de CDO.

În conformitate cu SEC, Goldman Sachs a creat produsul Abacus 2007-AC1 în februarie 2007, la cererea lui John A. Paulson, a proeminent manager al unui fond de risc care a câştigat circa 3.7 mld.$ în 2007, estimând corect că bula de pe piaţa imobiliară din SUA avea să se spargă.

Pierderile investitorilor în emisiunea acestui produs financiar se cifrează la 1 mld.$.

Acuzaţiile formulate de SEC sunt primele extrem de punctuale privind contribuţia băncilor de investiţii la declanşarea crizei subprime, care, la rândul său, a determinat declanşarea crizei financiare şi, ulterior, a crizei economice, pe care încă o traversăm.

Citiţi pe aceeaşi temă articolele din Financial Times şi New York Times.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Idioţenia Morgan Stanley: Germanii ar putea părăsi zona euro

Un vice de la Morgan Stanley baga o aberatie cum ca Germaniei i-ar fi mai bine daca ar parasi Eurolandul. Asa au facut ei un scenariu si musai e sa il comunice lumii, prin Bloomberg. Cum sa iesi public cu o asemenea enormitate?

Una din doua. Ori Morgan Stanley urmareste o chestie ciudata, ori a bagat la inaintare aceasta idee care mi se pare chiar indecenta. De urmarit reactiile.

Cu o asemenea informatie, culmea, citand o nota din urma cu peste doua zile, daca musca presa si o raspandeste, misti pietele financiare de nu le mai dai apoi de cap.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Contra curentului

Asociatia Europeana a Producatorilor Auto a dat astazi publicitatii datele privitoare la numarul inmatricularilor de masini noi in UE, iar cifrele arata faptul ca in martie 2010, numarul masinilor inmatriculate a fost de 1.64 milioane, in crestere cu 10.8% fata de martie 2009, aceasta fiind a 10-a luna consecutiva de crestere, detalii mai jos.



Insa nu toate pietele au evoluat la fel: Ungaria, Romania, Bulgaria si Germania (ce companie selecta!) se afla in topul scaderilor cu procente de 53.3%, 50.4%, 43.2% respectiv 26.6%, in timp ce Portugalia, Irlanda si Spania se afla in topul cresterilor cu 87%, 77.9% respectiv 63.1%.

Surprinzator, grecii au inmatriculat luna trecuta cu 42.5% mai multe masini decat in martie 2009, iar in primul trimestru, cresterea a fost de 20.6%.

Dintre producatori, Dacia a inmatriculat cu 61% mai multe masini (cea mai mare crestere dintre toti producatorii auto!), majorandu-si astfel cota de piata de la 1.3% la 1.9%, Toyota a scazut cu 13.9% iar Renault a crescut cu 28.2%.

Una peste alta, in Romania piata scade continuu de 18 luni, in timp ce la nivelul UE, piata creste de 10 luni.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Istorie bancară recentă (II). Cât plăteau bancile pentru a-şi asigura banii plimbaţi între sucursale?

Documente recente nu poci pune pe blog din motive lesne de inteles. Dar ca sa va faceti idee despre costurile pe care le aveau bancile cu asigurarea banilor pe care ii plimbau intre sucursale sau ii ducea la sediul BNR ori ii scotea cu avionul din tara, iata cum aratau doua contracte incheiate de o companie de asigurare cu fireste, doua banci. E vorba despre o banca neaosa locala (CEC Bank) si una cu capital adus din strainatate (BRD-GSG). BRD estima transporturi anuale de 6.968.500 milioane lei, pentru care platea 696.850.000 lei, in patru transe. Banii astia trebuiau recuperati de undeva, asa incat erau inclusi in costul creditului.

In cazul BRD, conform anexei nr. 2 la polita nr.V 00501, rutele asigurate erau:
– intre unitatile B.R.D.;
- intre sediul B.R.D. si Banca Nationala;
- intre sediile B.R.D. si casieriile colectoare;
- intre sediile B.R.D. si cele altor banci;
b). transportul banilor ( numerar in Limita raspunderii
valuta) efectuat cu mijloace auto pe fiecare dauna:
de la:
– Suc. Cluj – B.R.D. la S.M.B.- B.R.D. 150.000 USD
S.M.B.- B.R.D. la Aer. Otopeni 2.767.000 USD
c). transportul banilor ( numerar in
valuta) efectuat cu mijloace auto +
avion de la:
– Suc.Timis B.R.D. la S.M.B.- B.R.D. 500.000 USD
– Suc. Cluj – B.R.D. la S.M.B. – B.R.D.
4. Suma anuala (estimata) transportata:
a). 6.968.500 milioane lei
b). 97.200 mii USD
c). 16.416 mii USD

5. Cota de prima aunala:
a). 0,010 % aplicata la valoarea totala a banilor transportati;
b). 0,026 % aplicata la valoarea totala a banilor transportati;
c). 0,040 % aplicata la valoarea totala a banilor transportati;
6. Prima anuala estimata:
a). 696.850.000 lei
b). 25.272 USD
c). 4.925 USD
—————————————–
Total : 696.850.000 lei
30.197 USD
7. Modalitate de plata: Plata primei de asigurare se va face in 4 rate trimestriale
8. Clauze speciale: Valoarea totala a banilor transportati va fi declarata in scris de catre Asigurat Asiguratorului in termen de 20 zile de la sfarsitul perioadei asigurate.
In cazul in care, la sfarsitul perioadei de asigurare, volumul daunelor platite sau avizate este mai mic decat cel al primelor incasate, societatea va bonifica B.R.D. prin returnarea a 10 % din volumul primelor platite.
In cazul CEC, Anexa nr. 1 la polita nr.V 00624 se spune ca se asigura transportul banilor efectuat de sucursalele CEC cu mijloace auto intre unitatile CEC si sucursala din judet; intre sucursala CEC judeteana si Banca Nationala; intre sediile CEC si casieriile colectoare; dar si intre unitatile CEC din Bucuresti, SMB si Administratia Centralasau alte banci.
4. Suma anuala (estimata) transportata:
5.000.000 milioane lei
5. Cota de prima aunala:
0,016 % aplicata la valoarea totala a banilor transportati;
6. Prima anuala estimata:
800.000.000 lei
Sumele sunt la nivelul anului 1998.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Din pledoariile avocaţilor interbelici: ”Să punem chiar ipoteza că în bilanţuri s-ar fi exagerat. Câte banci din Europa şi America aveau bilanţuri sincere?”

Ieri stat cateva ceasuri la o cafea si un ceai cu Stefan Kirson, angajat al CEC si istoric bancar specializat pe banci comerciale. Stefan a demarat un proiect foarte util. O istorie a sistemului bancar local, primele lucrari fiind dedicate falimentului celebrei banci Marmorosch-Blank. Am citit o parte din lucrare( e extrem de densa si plina de cifre), retinand ca bancile romanesti inca de pe atunci umblau cu bilanturi trucate- chestiune uzitata de mai toate stabilimentele europene- si ca la un moment dat, cand se confrunta cu retrageri masive ale deponentilor, Banca nationala a venit cu sacii de bani direct la ghisele bancii intrate in insolventa, platind direct depunatorii din banii BNR.

„Bilanturi asa zise exagerate v-am aratat în ce consista. Si apoi, sa punem chiar ipoteza ca în bilanturi s-ar fi exagerat anumite posturi. Câte banci din Europa si America aveau bilanturi absolut sincere?
Va dati seama ce ar fi fost sa se arate pierderile în momentul acela de criza? Ar fi însemnat ca toate bancile sa cada. Era în interesul bancilor? Al creditului? Al Statului? Banca Nationala cunostea situatia. Prin urmare, chiar daca ar fi fost o înselare, n-ar fi fost a Bancii Nationale si a Statului, ci ar fi fost a publicului. Însa scrisorile guvernatorului Bancii Nationale, dovedesc ca Banca Nationala stia, stia ca Banca Blank este complet insolvabila”

Cat despre falimentul altei celebre banci, Chrissoveloni, dupa ocupatia ruseasca, rusnacii stateau abuziv la sedintele CA al bancii cu vodca pe masa si cu picioarele tot pe masa. Urmasii Chrissovelonilor isi amintesc ca pentru a putea sa-si faca treburile de bancheri trebuiau sa ii imbete mai intai pe rusi….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Comisia Europeană vrea ca bugetele statelor UE să fie aprobate întâi la Bruxelles

Dată fiind gravitatea situaţiei Greciei şi posibilele consecinţe ale derapajului major provocat de această ţară în zona euro şi în Uniunea Europeană, comisarul pentru Economie şi Afaceri Monetare, Ollie Rehn, a propus crearea unui fond permanent de salvare a statelor UE aflate în dificultăţi financiare. Obiectul fondului ar fi ajutarea "verigilor slabe" din zona euro, cum ar fi Grecia în acest moment, dar nu se ştie dacă şi cei trei mari datornici către FMI din UE (România, Ungaria şi Letonia) vor avea nevoie de sprijin.

Dată fiind situaţia complicată, Comisia Europeană intenţionează să propună luna viitoare ca bugetele statelor membre să fie întâi aprobate la Bruxelles, în scopul întăririi disciplinei financiare în Uniunea Europeană. Numai ulterior statele membre vor putea să supună aprobarea bugetelor parlamentelor naţionale.

O astfel de măsură ar limita şi mai mult prerogativele statelor membre UE în ceea ce priveşte suveranitatea naţională. Desigur, veţi spune, la situaţii excepţionale, măsuri excepţionale. Deşi o asemenea măsură ar fi fost logic să se aplice statelor din zona euro, iată că gravitatea situaţiei şi potenţialele evoluţii ulterioare au condus Comisia Europeană să facă această propunere, care, cu siguranţă, va genera largi controverse.

Considerată una dintre zonele economice cele mai performante ale planetei, Uniunea Europeană a dat dovadă în ultima vreme de slăbiciuni cauzate de Grecia, care a minţit autorităţile europene cu privire la dimensiunea deficitului bugetar şi are poziţia de posibilă origine a unei crize europene şi, ulterior, globale. Nu numai Grecia poate declanşa o criză, ci şi alte state europene. Acum două zile, Portugalia a fost somată de Comisia Europeană să reducă drastic cheltuielile bugetare, într-o măsură asemănătoare în care acest lucru a fost cerut Greciei. Numai că, din punct de vedere politic, Portugalia are un guvern minoritar, care nu e creditat cu capacitatea de a lua măsuri ferme de combatere a situaţiei economice precare, fapt care a condus la declasarea ratingului acordat acestei ţări de către agenţia Fitch.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Topul celor mai mari puteri economice din istorie

Cum a evoluat economia mondiala in ultimii 2000 de ani si care au fost cele mai mari puteri economice din istorie?

Pentru a raspunde la aceste intrebari, am incercat sa fac un clasament al celor mai importante economii care au existat de-a lungul timpului, acest clasament fiind alcatuit in functie de ponderea pe care fiecare economie a avut-o in economia lumii la momentul sau de maxima inflorire.

Sumele mentionate mai jos sunt in dolari internationali calculati la nivelul anului 1990. Pentru detalii privitoare la modul de calcul al clasamentului si la sursele de informare, vezi notele de la subsol.

13. Imperiul Otoman in jurul anului 1560
La mai putin de 60 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare, Imperiul Otoman a ajuns sa controleze 6% din PIB-ul lumii, sau aproximativ $15 mld din $250 mld.

12. Imperiul Spaniol in jurul anului 1700
La sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII, Spania avea un PIB de aproximativ $24 mld, suma echivalenta cu 6.5% din economia mondiala.
La momentul respectiv, Imperiul Spaniol se intindea pe o suprafata de 20 milioane km2 (a fost al doilea cel mai mare imperiu maritim din istorie, dupa cel al Marii Britanii) si avea o populatie de 68 mil persoane (12.3% din total).
In anul 2009, Spania a fost a 9-a economie a lumii cu o pondere de 2.5% in PIB-ul mondial.

11. Imperiul Bizantin in 1025
In perioada de maxima inflorire de la inceputul secolului XI, Imperiul Bizantin genera ~7% din PIB-ul mondial sau $8 din $116 mld.

10. Imperiul rus in 1913
In 1913, Imperiul rus genera 8.6% din PIB-ul global, respectiv $232.4 mld din $2,7 mii de mld, situandu-se pe locul 5 din punctul de vedere al ponderii in economia mondiala in anul respectiv, dupa Marea Britanie, SUA, China si Germania.

9. Germania in anul 1913
Imediat inaintea primului razboi mondial, Germania genera 8.8% din PIB-ul mondial ($237.3 mld din $2.7 mii mld) desi nu controla decat 3.6% din populatie.
In acest moment, nemtii produc 5.6% din PIB-ul lumii cu doar 1.2% din populatie.

8. Califatul abbasid in jurul anului 1000
In anul 1000, PIB-ul mondial totaliza $116.8 mld, iar populatia globului era de 268.2 mil persoane. In aceeasi perioada, Califatul abbasid (cu capitala la Bagdad) controla aproximativ 18.5% din economia lumii.

7. Imperiul Roman in anul 150 d.C.
La inceputul secolului I, PIB-ul la nivel mondial reprezenta echivalentul a $102,4 miliarde, in timp ce populatia totala ajungea la 230.8 milioane.
La momentul sau de maxima dezvoltare din secolul II, Imperiul Roman se intindea pe mai mult de 6 milioane km2, avea o populatie de 80 de milioane de persoane (35.9% din total) si genera 21.5% din PIB-ul lumii.

6. Imperiul Britanic in anul 1870
Englezii au reusit sa “construiasca” cel mai mare imperiu din istorie din punctul de vedere al suprafetei ocupate (33.7 mil km2) iar in perioada de maxima inflorire economica, genera 24.1% din PIB-ul mondial, respectiv $265 mld dintr-un total de $1.1 mii de mld (vezi nota 2 de la subsol).
In acest moment, economia Regatului Unit al Marii Britanii are o pondere de 3.8% in economia lumii.

5. Imperiul Persan in anul 1740 – controla 24.3% din PIB-ul global, respectiv $120 mld din $494 mld

4. Imperiul Mongol in jurul anului 1300
La sfarsitul secolului XIII/inceputul secolului XIV, imperiul mongol a ajuns la apogeu – se intindea pe 33 milioane km2 (22% din totalul suprafetei de uscat a pamantului si de 139 de ori mai mult decat are Romania in prezent) si avea o populatie de 110 milioane persoane, sau 25.6% din totalul populatiei lumii.
La acel moment, mongolii controlau 28% din PIB-ul mondial.

3. China in anul 1820
China a fost intotdeauna o mare putere, insa momentul de maxim a fost atins in 1820, cand chinezii controlau 32.9% din PIB-ul mondial, respectiv $228.6 mld dintr-un total de $694.4 mld.
In ceea ce priveste populatia, in China anului 1820 traiau 381 milioane de oameni sau 36.6% din populatia globului. Spre comparatie, in acest moment ponderea economiei chineze in PIB-ul lumii este de 8.3%, iar ponderea in total populatie este de ~20%.

2. India in anul 225 i.C.
A fost cel mai mare imperiu al antichitatii. La momentul de maxim al dezvoltarii sale, India genera 33.3% din PIB-ul mondial cu o populatie de 75 milioane de persoane, respectiv o treime din total.
De remarcat ca la inceputul secolului I, China si India cumulau ~60% din economia si populatia lumii, urmate de departe de Imperiul Roman.
Dupa mai mult de 2000 de ani, respectiv in 2009, ponderea Indiei in PIB-ul mondial a ajuns la 2.2%, iar indienii reprezinta acum 17% din populatia totala a globului.

1. SUA in anul 1945
In toata istoria umanitatii, nu a existat nicio natiune care sa controleze economia mondiala asa cum au facut-o americanii imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand SUA genera 35% din PIB-ul mondial avand insa doar ~6% din populatia globului.
Mai multe detalii despre evolutia principalelor economii ale lumii in perioada 1938-1945 gasiti aici.
In acest moment, SUA genereaza 25% din PIB-ul mondial si are 4.6% din populatia lumii.

Later Edit: initial, am situat pe locul 10 Imperiul Nazist cu un procent de 8.3% din PIB-ul mondial, insa in realitate Germania detinea 8.8% in anul 1913. Am facut modificarile de rigoare.

nota 1: spre deosebire de Wikipedia, eu am luat in calcul fiecare imperiu o singura data, la momentul de maxim al existentei sale. Spre exemplu, in top 10 realizat de wikipedia, China si India apar de cate trei ori, ceea ce nu mi se pare corect din moment ce este vorba practic de aceleasi doua imperii.

nota 2: aici wikipedia spune ca in 1870, Imperiul Britanic a generat 24.1% din PIB-ul mondial, in timp ce aici, aceeasi wikipedia spune ca in 1870, Imperiul Britanic a generat 35.9% din PIB-ul mondial si ca a fost cel mai bogat imperiu din istorie. Dupa ce am verificat putin datele (cifrele aici si aici), am luat de bun procentul de 24.1%. De altfel, cifrele din cele doua pagini nu corespund nici in cazul Rusiei, Califatului abbasid, Imperiului Spaniol, Roman sau cel Otoman.

Sursa cifrelor: theworldeconomy.org

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Să nu faci ce spune popa, ci ce face popa

Îl ştiţi pe George Soros, cel care a scris cărţi povestind cât de iraţională este piaţa? Cea mai bună replică pentru cei care acuză iraţionalitatea pieţei ne-o oferă el însuşi:

When I see a bubble, I buy that bubble, because that’s how I make money (George Soros)

De fapt, ca să bagi banii în buzunar, mai trebuie să îl şi vinzi. Dar asta este o problemă secundară.

Citiţi şi articolul de azi din Gândul. Este optimist dacă crede că mai durează 8 ani până ne prăbuşim.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Incertitudine şi ignoranţă în politica valutară

Recent a avut loc la BNR conferinţa A fi sau a nu fi competitiv – o dezbatere necesară. Cea mai interesantă lucrare prezentată a fost cea mai teoretică dintre ele, adică “Trinomul curs real de schimb – competitivitate – creştere economică” susţinută de profesorul Moisă Altăr. Ce ne spune domnul profesor despre cursul de schimb?

Cursul de schimb este
“O variabilă macro care nu are sens la nivel micro”;
“Metaforic, cursul de schimb măsoară “temperatura” sistemului economic, la fel cum în fizică temperatura măsoară variaţia energiei, în raport cu variaţia entropiei sistemului”
“Variabilă extrem de dificil de modelat, fiind greu de identificat:
– factorii determinanţi
– relaţiile funcţionale dintre curs şi factorii determinanţi”
“Variabilă dificil de prognozat pe termen scurt, deoarece descrie un proces stochastic de tip random walk
And more



Cum ar veni, noi nu prea ştim nici ce determină cursul de schimb, nici care ar fi nivelul de echilibru al acestuia şi nici efectele pe care le are existenţa unei situaţii de dezechilibru. Există modele şi modele, toate sunt imperfecte pe ici pe colo prin părţile esenţiale, dar noi nu ştim unde exact, pentru că dacă am şti am putea să construim un model mai bun!

Întrebarea firească (de care domnul profesor nu este preocupat) la care trebuie să răspundem după ce am conştientizat ignoranţa noastră în problema cursului de schimb este – de ce atunci avem politică valutară? Sau, dacă preferaţi, pe baza a ce îşi fundamentează BNR deciziile atunci când cumpără-vinde valută, împinge cursul de schimb într-o direcţie sau alta sau pur şi simplu afirmă că nivelul cursului este… corect? Şi iar mă văd nevoit să vă amintesc răspunsul primit de la un fost membru al CA al BNR, la o întrebare în esenţă identică („pe ce se bazează BNR când modifică politica monetară?”) Un ridicat din umeri. Adică, cine ştie?
În bună măsură dilemele care răzbat din lucrarea amintită sunt datorate unei abordări inadecvate a cursului de schimb. În opinia mea, cursul de schimb are la fel de mult sens la nivel micro ca şi preţul brânzei, pentru că moneda este un bun economic, precum oricare altul. Are un preţ, care se stabileşte pe baza cererii şi ofertei. Factorii determinanţi ai cursului de schimb sunt factorii determinanţi ai cererii şi ofertei, nu “variabile macroeconomică” între care există “relaţii funcţionale” – apropos, prin relaţii funcţionale se presupune că trebuie să înţelegem ce? Că valoarea leului în raport cu euro este o funcţie matematică? Că există relaţii de interdependenţă între curs şi factorii care îl determină (şi care sunt la rândul lor determinaţi de cursul de schimb?)?

De departe cel mai important factor determinant al cursului de schimb este oferta diverselor monede, asta deoarece cererea de monedă se schimbă relativ lent în timp. Plus anticipările indivizilor despre evoluţia cursului de schimb, adică despre politica monetară viitoare. Anticipări care trebuie să ia în calcul, aşadar, „orbecăiala” autorităţilor pe piaţa valutară. Bineînţeles, cursul de schimb nu tinde către echilibru, deoarece relaţia dintre cererea şi oferta de bani se modifică permanent, firesc, datorită evoluţiei economiei. Putem afirma că economia (inclusiv piaţa valutară) se află întotdeauna în dezechilibru. Această afirmaţie nu constituie un verdict nefavorabil la adresa pieţei din moment ce perfecţiunea este imposibil de atins. Important este că piaţa tinde să coordoneze cererea şi oferta în aşa manieră încât nevoile publicului să fie cât mai bine satisfăcute. Echilibrul este o noţiune esenţială doar în modelele statistice, bazate pe ecuaţii, ale determinării cursului de schimb. Dar economia nu este precum fizica, modelele mecaniciste nu pot surprinde fenomenele economice indiferent câte variabile şi ecuaţii am adăuga. Înţeleg că imposibilitatea atingerii echilibrului constituie un motiv intens de frustrare pentru mecanicişti, însă ei ar trebui să coboare cu picioarele pe pământ şi să admită că în lumea reală, populată cu oameni (inclusiv politicieni) ale căror nevoi şi interese nu pot fi modelate pe calculator, descifrarea fenomenelor economice trebuie abordată altfel. Altminteri, nu le rămâne decât să admire random walk.

În fine, întrebarea este dacă există vreun motiv pentru care să presupunem că banca centrală poate administra mai bine cursul de schimb decât piaţa? Are ceva în plus statul faţă de agenţii privaţi, ceva care să îl pună în poziţia de a descoperi o cale mai bună de alocare a resurselor (implicit de stabilire a cursului de schimb)? Nu. Din contră, acţiunea statului este vicioasă, profund afectată de interesele partizane care o animă, de incompletitudinea cunoaşterii (cum bine reiese din prezentarea domnului Altăr) şi de imposibilitatea calculului economic.

Părăsind discuţia de mai sus, am descoperit un grafic interesant într-o altă lucrare prezentată la conferinţă: Elena Iorga, “Competitivitatea exporturilor româneşti: Quo Vadis?” Figura pare să sugereze că exporturile nu sunt prea influenţate de evoluţia cursului de schimb.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Grecii le-au scris europenilor să deschidă odată discuţia despre ajutorul promis. Intră în text şi vezi scrisoarea

Grecia a luat decizia istorica sa se adreseze UE si FMi pentru a-i intreba cand si mai ales cum vor putea beneficia de ajutorul financiar promis. Ministrul de finante elen a trimis un ravas sefiei UE, ravas in care solicita in mod oficial doar „deschiderea discutiilor” despre acordul de sprijin financiar. Analistii interpreteaza scrisoarea ca pe o deplasare a presiunii pietelor asupra tarilor europene si in special asupra Germaniei. Cu alte cuvinte, desi declara ca nu le e foame, grecii intreaba cand e gata masa.

Europenii nu pot spune ca sunt luati prin surprindere. Atunci cand esti anuntat din timp ca vei fi violat financiar, parca e nu stiu cum sa te plangi dupa. Partea cea mai proasta din toata afacerea asta e ca si Spania si Portugalia stau cu centura desfacuta, pregatindu-se si ele sa faca sex cu banii UE. Oficialii Uniunii Europene spun totusi ca acest lucru nu se va intampla si ca inafara Greciei spera sa nu mai fie cazul de alte acorduri similare.

Problemele Greciei nu s-au redus foarte tare dupa ce europenii le-au promis bani, mai marii UE sugerandu-le sa iasa din criza cu ajutorul deflatiei, prin reformarea sistemului de pensii sau al sistemului de sănătate.

Grecii au trecut prin Parlament zilele trecute un proiect de lege privind reforma fiscală, prin care se jura ca vor impozita veniturile mari, vor impozita Biserica ortodoxa, vor creşte taxele pentru societăţile offshore şi suprimarea diverselor avantaje fiscale în cazul mai multor categorii de contribuabili.

Acuma, despre ravas. Nu stiu multa greaca (m-a invatat tata, D-zeu sa-l odihneasca cateva cuvinte si expresii), dar imi inchipui ca se traduce asa:

“Draga Olli Renule,

Afla despre mine ca sunt bine sanatos sanatate care ti-o doresc si tie si tarilor UE care ne-au promis ca ne ajute asa ca sa ne dea banii odata ca nu mai putem. Asa cum ne-am inteles, o sa facem reformele alea, da-le-n…Doamne iarta`ma de reforme. Mai greu e sa le incepem odata, ca dupa aia am inteles ca merg de la sine. Am si o veste buna. O sa facem curat in sectorul bugetar dupa modelul romanesc, care vad ca functioneaza, din moment ce nimeni nu se prinde. Taiem din pix pe hartie si cand vine inspectia ii umplem de A4 pe inspectori pana ii plictisim. In cel mai rau caz ii duce in vizita la niste hale mari si goale si le spunem ca odata, acolo erau miliarde de functionari de stat.

Sincer, noi nu avem nevoie de bani, ca asa cum am dus-o mii de ani, mai rezistam. Da` nu-i suport pe nemti si vreau sa le vad banii. Au zis ca ma ajuta? Sa marce banul, tata!

Auzi Renule, daca noi revenim la drahma, aveti cojones sa renuntati la constructia asta ridicola numita Euroland si sa adoptati ca moneda unica, drahmutza noastra? Sa vezi fosgaiala pe pietele speculatorilor, hahaha..

Uite, am vorbit si cu ceilalti colegi din rezerva. Spania zice ca n-o sa va ceara bani anul asta, iar Portugalia mi-a promis si ea ca mai asteapta putin. Chestia e ca tre sa va puneti pe munca frate, ca la anul o sa tre`iasca sa scoateti iar bani din buzunar. Sa nu zici ca nu te-am avertizat.

Bai tata, si inca ceva. Vorbeste tu cu Dominic si cu Jose Miguel Barosul sa ne lase cu declaratiile lor de doi lei, cum ca ne trebuie deflatie sau nush ce reforme au ei in creierele lor obosite. De cateva zile oamenii mei stau sa caute prin dictionare ce e aia deflatie de nu mai pot schimba cu ei o vorba.

In final, vezi cum anunti tu public chestia ca ne trebuie banii cat mai rapid, ca sa nu trezesti Speculatorul. Gaseste o formula din aia de-a ta ca noi nu avem timp. Mergem la o paranghelie, ca avem de sarbatorit ceva. Sa ma suni imediat dupa ce ne-ai bagat banu in cont.

Hai, te pup.Papapapapa”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Cele mai sigure şi cele mai riscante avioane

În statistici, Tu-154 şi Boeing 707 stau prost respectiv foarte prost.



În 2009, şansele ca un zbor comercial să sfârşească tragic au fost mai puţin de unu la un milion, conform datelor ICAO. Mai exact, 0,71 avioane pierdute la un milion de zboruri în toată lumea, adică 685 de victime dintr-un total de 2,3 miliarde de pasageri. În 1945, primul an de statistici, fuseseră 247 de victime la doar nouă milioane de pasageri. De atunci, aviaţia a învăţat din fiecare dintre miile de greşeli.

Acum, fiecare dintre avioanele de generaţie nouă are o medie de câteva milioane de zbor până la un accident catastrofal (hull loss). Această statistică nu ia în calcul atacurile teroriste.

Sunt şi avioane nu au un istoric suficient de concludent. Ca A380. Sau care au arătat limitele statisticii: cu un singur accident din 12 unităţi construite, Concorde s-a transformat din cel mai sigur avion în sicriul zburător numărul unu. Toată flota avea doar 80.000 de zboruri.

În această clasă de risc mai intră doar pionierii aviaţiei cu reacţie: primele versiuni ale De Havilland Comet (cel de pe Discovery, cu ferestrele pătrate) sau Boeing 707. Ultimul are la activ o prăbuşire la fiecare 200 de mii de ore de zbor. Din cele o mie construite, au căzut 116 şi mai sunt operaţionale sub 100, inclusiv “Air Force One” românesc.

Spre comparaţie, Tupolev 154 a fost construit tot în 1000 de exemplare iar cifra celor care încă zboară este tot sub 100. Însă până la tragedia de la Smolensk fuseseră doar 30 de accidente cu victime. Asta se traduce într-un accident pentru fiecare milion de ore de zbor, adică la fel ca Airbus-310, avionul căzut la Baloteşti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP