luni, 19 aprilie 2010

Bogdan Glăvan: Câţi bugetari ar trebui concediaţi?

Greşită întrebare. Şi totuşi în ultima vreme mai multe persoane avizate s-au pronunţat pentru disponibilizarea unui oarecare număr de bugetari. Lucian Croitoru a spus 100.000. Andreea Vass explică pe larg de ce ar trebui să fie (maxim) 75.000. Dinu Patriciu spune că ar trebui să renunţăm la 4 din 5 funcţionari, adică la 600.000 de persoane, pe care să le înlocuim cu computere. Traian Băsescu a spus 300.000. Cine are dreptate?
Pe scurt, nimeni. Statul nu poate să afle cât personal să concedieze. De ce? Pentru că nu este un întreprinzător privat, aţi uitat? Doar întreprinzătorii privaţi pot calcula economic, pot compara veniturile cu cheltuielile şi profitabilitatea diverselor activităţi. Statul nu poate calcula pentru că serviciile publice nu au valoare de piaţă, iar cheltuielile sunt oricum finanţate prin impozitare. Nu avem de unde şti dacă cumpărarea de Loganuri noi pentru Poliţie este o investiţie eficientă, pentru că nu putem compara cheltuielile cu veniturile (?). Nu avem de unde şti dacă învăţământul are nevoie de 20 000 sau de 200 000 de profesori, pentru că educaţia nu este un serviciu asupra căruia consumatorii să se exprime în mod liber, astfel încât să îi apreciem valoarea. Nu avem de unde şti dacă la ANAF-ul de sector trebuie să funcţioneze 10 persoane şi un calculator sau 5 persoane şi 3 calculatoare – aşa cum un fabricant de automobile ştie în ce proporţie să combine aluminiul şi oţelul în fabricarea maşinii. Statul nu ştie nimic – asta este problema insurmontabilă a alocării publice a resurselor, anume că în fond această alocare se face pe criterii… politice, adică după principiul „Dacă eşti de la partidul meu îţi dau fonduri, dacă nu, nu” sau “Să mai luăm nişte bani de la profesori fiindcă avem prea mulţi filozofi”.

Şi atunci cum rezolvăm problema? Statul este în mare pană de bani, este cert că trebuie să îşi reducă activitatea.

De fapt, drama este că prin concedierea bugetarilor nu rezolvăm nimic. Concedierea birocraţilor ar trebui să însemne debirocratizare, dar tocmai asta nu înseamnă. Nu am auzit pe nimeni care să vorbească de eliminarea structurilor guvernamentale complet inutile (cu excepţia lui Dinu Patriciu, care confirmă regula), de desfiinţarea ministerelor, de abrogarea legislaţiei împovărătoare pentru mediul de afaceri: piaţa muncii este un exemplu; de ce trebuie să aştepţi 240 de zile pentru a obţine o autorizaţie de construcţie? De ce e nevoie de 3 ani şi jumătate pentru a lichida o firmă? De ce Ministerul Sănătăţii percepe peste 30 de taxe pentru tot atâtea avize?)

Nimic din ceea ce a făcut ca birocraţia românească să fie celebră în lume nu se va schimba. Debirocratizarea trebuie să însemne liberalizare economică. Dar autorităţile nu urmăresc aşa ceva. Ele planifică reducerea birocraţiei dar fără reducerea poverii statului! În aceste condiţii, să nu ne mire dacă creşterea şomajului va fi absorbită lent de o economie care lâncezeşte. Să nu ne mire dacă vom avea greve peste greve şi manifestaţii de amploare. Acesta este efectul normal al unei măsuri fără noimă, a trimiterii în şomaj a unor oameni care nu mai înţeleg nimic (în afară de faptul că FMI-ul e de vină, bineînţeles!).

Măsurile preconizate a fi luate aduc un enorm deserviciu liberalismului economic. De fapt, nu au nimic de-a face cu această filozofie. Concedierea bugetarilor este o măsură tot atât de birocratică precum a fost angajarea lor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: O propunere a unui coleg. Goldman Sachs devine Goldman Sucks

Lucica, un coleg cu simtul umorului, mi-a spus azi in vreme ce trageam un tiutun ca Goldman Sachs si-a schimbat numele in Goldman Sucks. Mi s-a parut o poanta haioasa si am notat-o ca atare. Atat. Acum ma intorc la treaba.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Mugur Isărescu şi cutia neagră

Guvernatorul BNR a afirmat recent că adoptarea euro în grabă ar echivala cu intrarea într-o cutie neagră, precum s-a întâmplat în cazul Greciei. Acesta este genul de afirmaţie care trebuie spart în 14 şi explicat pe fiecare bucăţică în parte, dacă vrem să dobândim o înţelegere cât de cât adecvată asupra problemei.
În primul rând, ca să ajungi în situaţia Greciei nu-ţi trebuie prea mult talent. E suficient să cheltuieşti şi să te împrumuţi fără discernământ. E adevărat că aderarea la zona euro i-a lărgit guvernului grec libertatea de acţiune, în sensul că a făcut posibil free-riding-ul la scară europeană (e mai uşor să te împrumuţi atunci când moneda naţională este euro, deoarece riscul valutar dispare iar bazinul economisirilor denominate în euro este uriaş). Pe de altă parte e la fel de adevărat că Grecia a falsificat statisticile cu ani buni înainte să adere la euro, astfel încât nu-i putem acuza de inconsecvenţă. Argumentul inconsistenţei de timp (time inconsistency) nu e foarte relevant aici. Ceea ce nu înseamnă că nu poate deveni relevant în cazul României. Ce mai la deal – la vale, ce vreau să spun este că indiferent când intră România în zona euro, este întotdeauna rentabil pentru guvern să îşi încalce angajamentele ex post, după aderare. Deci, teoretic, putem ajunge într-o cutie neagră oricum.

Pericolul mare atunci când discutăm astfel de probleme este să pierdem din vedere pădurea din cauza copacilor. Vorbim de adoptarea euro. Ce fel de „adoptare”? Atenţie, este vorba de adoptare în sensul înlocuirii leului cu euro, adică în sensul înlocuirii unui monopol în producţia monetară cu alt monopol. Este o afacere politică; în funcţie de considerentele luate în calcul, s-ar putea realiza în 2015 sau mai încolo. Dar am putea adopta euro şi mâine, în sensul că am putea permite circulaţia liberă a euro în economie. Şi nu doar a euro: şi a dolarului, francului elveţian etc. Ar fi nevoie doar ca BNR să nu-i mai fugărească pe cei care folosesc în tranzacţii comerciale altă monedă decât leul. Cu alte cuvinte, am putea termina monopolul monetar – „moneda oficială” – şi am putea adopta un sistem de concurenţă monetară. Atunci cine ar vrea ar putea utiliza euro la orice oră; ce sens are să mai aşteptăm până în 2015? Mai mult, o asemenea reformă nu ne-ar împinge în nicio „cutie neagră”, pentru că eliminarea monopolului monetar este un demers care subminează capacitatea statului de a-şi extinde populist cheltuielile şi datoriile. Deci, am putea avea euro şi fără cutie neagră.

Dacă am vrea. Bag seama că unii nu vor, probabil cei care îşi pierd fotoliile cu ocazia introducerii acestei măsuri. Să ne gândim doar că politica valutară s-a desfiinţa ca un corolar, astfel încât cei ocupaţi să explice poporului cât este cursul de schimb probabil vor putea merge liniştiţi să ia masa la restaurant.
Judecând în cadrul fixat de paradigm monopolului monetar, domnul guvernator a mai spus că aderarea la euro presupune “un curs de echilibru vizionar, ce implică lipsa unor corecţii majore în viitor… Se simte necesitatea calculării, de către un institut independent, a unui curs efectiv real aferent României.”

Acum, lumea ar trebui ar trebui lămurită că noţiunea curs de echilibru nu presupune în niciun fel lipsa de corecţii majore în viitor, decât dacă cumva avem chef să definim cursul de echilibru chiar aşa. Dar dacă tot este să cugetăm ştiinţific, ar trebui spus că preţul de echilibru există doar conceptual, nu şi în realitate. A sponsoriza pe cineva pentru a calcula preţul de echilibru este cea mai năstruşnică idee pe care am auzit-o în ultima vreme (pe lângă cea cu închiderea hipermarketurilor duminica). Dacă ar fi posibil un asemenea calcul, atunci ochii trişti ai poporului ar vrea să vadă şi preţul de echilibru la cartofi, bere, shaorma şi tot ce mai intră în coşul de consum. Doar n-am vrea să rămânem la cheremul speculanţilor, să ne dea ei cartofii cu cât vor!
Bineînţeles, preţul de echilibru este o fantasmă. Piaţa este dinamică – nu în sensul că trece prin diverse situaţii de echilibru (aşa cum cred alţi „experţi”) – ci în sensul că cererea şi oferta se schimbă permanent. Preţul sau cursul valutar ar îngheţa doar în ipoteza în care factorii determinanţi ai cererii şi ofertei ar îngheţa la rândul lor.

Înainte de a încheia, vreau să adaug că fluctuaţiile majore ale cursului de schimb sunt cauzate tocmai de politica dusă de băncile centrale; pentru că producţia (oferta) de bani se poate dubla peste noapte, aşa cum ne-a arătat domnul Bernanke, în vreme ce cererea de monedă manifestă ceva mai multă stabilitate. Deci, dacă ne dorim să scăpăm de „corecţii majore în viitor”, atunci ar trebui să desfiinţăm monopolul monetar şi politica monetară discreţionară. Sau să revenim la etalonul-aur – un sistem mult mai stabil decât cel actual, tocmai din cauză că este mai puţin “elastic” (nu permite expandarea şi contractarea creditului în halul în precum se întâmplă în prezent).

Dar din articol reiese că nici asta nu este o opţiune. Mda, e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Economia va creşte mai puţin în 2010

In ultima saptamana, prognozele privitoare la cresterea economica a Romaniei in 2010 au inceput sa fie ajustate in jos: FMI a redus prognoza de la 1.3% la 0.8%, S&P de la 1% la 0.8%, iar unele banci si-au redus si ele prognozele, tabloul complet aici.

La sfarsitul anului trecut, unii analisti au sperat ca economia va creste in primul trimestru din 2010 sau cel tarziu in trimestru doi, insa daca privim evolutia indicatorilor economici, intelegem ca este putin probabil sa se intample asta.

Pentru inceput, sa lamurim ce inseamna de fapt crestere economica: teoretic, vom iesi din recesiune in momentul in care economia va creste de la un trimestru la altul, insa practic nu putem vorbi despre crestere economica decat in momentul in care vom inregistra o crestere fata de acelasi trimestru al anului anterior.

De ce? Pentru ca PIB-ul Romaniei are o evolutie puternic sezoniera, astfel ca pentru a putea compara doua trimestre consecutive, INS trebuie sa ajusteze sezonier cifrele, ori asta inseamna uneori modificari masive care pot distorsiona realitatea.

Acum, sa vedem cum au evoluat in ultimul an 4 dintre indicatorii importanti comunicati de catre INS, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.


Dupa cum se poate observa, industria a intrat surprinzator pe minus in februarie (atentie, industria include companiile exportatoare!), comertul da prea putine semne ca si-ar reveni, constructiile au luat-o din nou la vale, iar serviciile pentru populatie sunt singurele care evolueaza pozitiv.
In aceste conditii, nu cred ca vom putea discuta despre o crestere economica anuala mai devreme de trimestrul trei din 2010, iar aceasta crestere va fi oricum anemica.

Sa nu uitam ca reducerea prognozei FMI inseamna ca guvernul va trebui sa ia in calcul o crestere economica mai mica atunci cand va rectifica bugetul. Iar asta va obliga autoritatile sa taie si mai mult in cheltuielile publice pentru a se incadra in tinta de deficit de 5.9%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Şelaru: Amendament iresponsabil

Iresponsabilitatea parlamentară nu are limite. Au votat în comisie amendamentul cu punctul de pensie de 45 de procente din salariul mediu brut. Deşi e imposibil de susţinut financiar un asemenea procent. Sau se măresc taxele în mod absurd, cu consecinţe economice incalculabile, sau depăşim deficitul bugetar sau dăm drumul la tiparniţă. Mai există varianta să nu mai facem nicio investiţie, nu că până acum ne-am dat de ceasul morţii cu investiţiile utile.

Sper să nu treacă în Senat şi, mai apoi, în Cameră. Autorii amendamentului sunt Minerva Boitan (PNL), Alexandru Cordoş (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL).

Populismul este dus la absurd. Punctul este acum de 39 de procente şi am avut un deficit la Bugetul de Pensii între 1 miliard şi 1 miliard şi jumătate de Euro. O creştere cu 15 procente a tuturor pensiilor ne-ar trimite pe drumul Greciei. Şi văd că pe această prostie se coalizează toate partidele. Sper să nu treacă. Altfel o să fie o altă lege care n-o să se aplice şi un nou scandal interminabil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Ion Radu Zilişteanu: Norul de cenuşă vulcanică duce la căderea cotaţiilor bursiere ale acţiunilor companiilor aeriene

După cum relatează ziarul belgian Le Soir, în această dimineaţă, cotaţiile bursiere ale acţiunilor principalelor companii aeriene europene au suferit scăderi serioase, ca urmare a închiderii spaţiului aerian european în urma prezenţei norului de cenuşă vulcanică provenit din Islanda, despre care scriam aici.

Astfel, compania aeriană Air France - KLM, care administrează şi aeroportul Charles de Gaulle de la Paris, pierdea aproape 5%. Compania germană Lufthansa pierdea, de asemenea, aproape 5% la bursa de la Frankfurt. Cea mai mare companie aeriană din Spania, Iberia, a pierdut şi ea 4% la bursa de la Madrid, deşi aeroporturile iberice au fost redeschise ieri. În fine, British Airways, a pierdut aproape 4%.

Încă nu s-a făcut o estimare definitivă a pierderilor companiilor aeriene ca urmare a închiderii traficului aerian. Conform Le Figaro, Air France - KLM pierde 50 mil.€ pe zi.

Cum criza financiară şi economică ne-a obişnuit cu ajutoarele date de către guverne sectorului financiar-bancar, a şi început să se vorbească despre bailout în ceea ce priveşte companiile aeriene.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Facem reforma doar dacă vrea poporul?

Saptamana trecuta, domnul Croitoru de la BNR a facut doua declaratii interesante: (i) opinia publica se opune reformelor necesare adoptari euro si (ii), 100.000 de bugetari ar trebui concediati in acest an, insa guvernului ii lipseste vointa politica de a lua o asemenea masura.

Si atunci stau si ma intreb: facem reforme doar daca le accepta si populatia, sau guvernul ar trebui sa reformeze tara cu forta si cu riscul de a scoate in strada sute de mii de oameni?

Sa o luam cu inceputul – ce vrea de fapt marea masa a populatiei? Sa o duca mai bine! Stie “poporul” ca pentru a o duce mai bine peste 5-10 ani, trebuie acum sa faca sacrificii? Nu stie si chiar daca ar sti, nu este interesat de asa ceva.

Marea masa a populatiei vrea doar ajutoare mai mari, pensii mai mari, salarii mai mari si locuri de munca. Nu conteaza de unde scoate guvernul banii, “sa se descurce politicienii, ca doar de aceea i-am ales”!

Este populatia dispusa sa inteleaga ca daca nu se ingheata pensiile, salariile si daca nu se reformeaza administratia publica, tot sistemul se va prabusi? In mod evident nu este, iar asta se vede din reactia profesorilor, a functionarilor publici, a angajatilor din regiile autonome etc, categorii sociale care au amenintat cu intra in greva daca guvernul va indrazni sa dea oameni afara sau sa reduca salariile.

Toata lumea este de acord ca numarul bugetarilor trebuie redus, insa pana acum nu s-a facut nimic in acest sens. De ce? Pentru ca in momentul in care guvernul va incepe sa concedieze bugetari, sindicatele vor scoate oamenii in strada.

Iar sub presiunea strazii, politrucii vor da inapoi si vor spune ca “se vor gasi solutii pentru ca reducerea cheltuielilor sa nu afecteze populatia”, desi se stie ca solutiile respective nu exista.

In concluzie: facem reforme doar daca populatia le accepta? Nu, pentru ca daca asteptam ca “poporul” sa accepte de buna voie sacrificii, vom lua cu totii urma Greciei cat de curand.

Eu unul m-am saturat sa il vad pe premierul Boc vorbind despre reducerea cheltuielilor publice dar de facut sa nu faca nimic pentru ca se teme de reactia celor afectati de aceste reduceri. La fel cum m-am saturat sa tot vad ca partidele incearca umble cu manusi acolo unde trebuie dat cu ciocanul.

Asa cum in companiile private, managementul nu ii intreaba pe angajati daca sunt de acord cu restructurarea pentru a evita falimentul, cred ca nici guvernul nu ar trebui sa intrebe sindicatele sau populatia daca accepta sau nu reforma.

Citeste si acest articol

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Hayek şi cultivarea liberalismului în UK

Cum a inspirat Hayek apariţia Institute of Economic Affairs. Sunt total de acord cu ideea asta, că schimbarea mentalităţii o poţi realiza prin diseminarea ideilor, nu prin acapararea puterii politice.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Cum m-a afectat norul vulcanic. Jurnalul unui funcţionar public

*I-am scris lui Vladescu. Sta ca prostul in birou, in loc sa impoziteze traficul aerian din Islanda. Norul ala tranziteaza Romania? Tranziteaza! Trebuie impozitat, prin urmare. In plus, toti ghertzoii aia care sta prin aeropoarte si mananca si bea si lasa mizerie in jurul lor. Mizeria aia trebuie s-o stranga cineva, nu? Si nu cred ca pe gratis!!!! Sa puna de-un fond format din depunerile calatorilor cu avioane ca are de unde plati daca-si permite avioane! Eu o singura data am zburat cu avionul, cand am fost la Sibiu la un curs de perfectionism pe banii Statului. Am zburat Bucuresti-Geneva, apoi Geneva-Amsterdam si in final, dupa o escala in Caraibe, am ajuns la Sibiu. Aia mi s-a parut ruta cea mai sigura, chiar daca n-am mai ajuns la cursul ala de rahat.

*Azi i-am gresit unui tampit hartiile din dosar si ala urla acum ca din vina mea are o paguba de 5 milioane de euro sau ceva. Degeaba i-am explicat ca norul, ca cenusa, ca vulcanul….idiotul se face ce nu vede legatura. Opscurantisti mai sunt unii, dom`ne…

*Colega de la Executari Silite a trimis notificari si celor care nu aveau datorii. O inteleg, ar vrea sa o prinda sfarsitul lumii cu un grad de colectare cat mai ridicat. Ca daca nu isi indeplineste indicatorii de performanta, iar trebuie sa-i plateasca o ecursie in Tahiti aleia mici a sefului.

*Maine inchidem biroul ca sa evaluam efectul eruptiei vulcanului. Ideea ne-a dat-o o colega care avea o eruptie pe fatza care s-a agravat pentru ca nu a facut evaluarile la timp. Colega aia e acuma ocolita de toti, asa ca am face bine sa remediem din timp problema. De fapt, inchidem biroul incepand de maine. Vedem noi pana cand.

*La inceput a fost mustarul. La nici 3 ore de la inceperea eruptiei, borcanul cu mustar a cazut langa cei doi cremwursti eleganti, comendati special din Rio de Janeiro din banii unui amarat care voia o returnare de TVA mai repede decat isi depune el cererea, ca e ocupat. Frate, mi-am zis, e groasa. Daca am ajuns sa-mi sara in halul asta mustarul…. E ceva cu norul ala, clar…

*Cand era in dreptul Ungariei, nu m-am mai putut rabda si i-am scris sefului ca nu am cum sa mai vin la munca. Si asa ne amenintase ca ne da afara ca sa-i provoace orgazm Omului in Negru de la FMI, desi ne facuse cu ochiul dupa aia..Una peste alta, am impresia ca norul asta are si partea lui buna. Daca murim, ce mai conteaza deficitul bugetar? Sa sun la Achizitii sa cumpere repede masini si Ipoduri. Macar sa murim well-connected.

*Am auzit de la un vecin care era cat pe ce sa faca facultatea de Chimie ca PERICOLUL e mare!!! Cenusa aia se transforma mai intai in particule invizibile cam cum e Anaful. Pe urma, particulele alea se amesteca cu cele bune din aer si dupa principiul „un mar stricat intr-o lasa, le strica si pe celelalte”, infesteaza tot. Vecinul de la zece, care e mai aproape de nor decat mine, inhaleaza ca boul aerul infestat si capiaza. Daca p`orma, da drumul la gaz si ne arunca pe toti in aer????
*N-a durat mult si norula intrat in Romania. Au fugit urgent la piata, sa-mi cumpar ceva ca sa mor satul. Pe drum catre casa m-am impiedicat intr-o groapa si in cadere mi-am luxat mana. Dom`ne, asta era clar un efect avant la lettre al vulcanului, care-mi facea de-un avertisment. Cum poate domnule sa existe efecte inaintea cauzei inca n-am putut intelege…

*La fi 6,36 i-am scris sefului. Stiam ca Apocalipsa e evidenta si ca Guvernul minte, asa ca trebuia sa ii spun sefului ceea ce credeam cu adevarat despre el. Am scos pana la urma injuraturile de mama si le-am lasat numai pe alea cu „Manca-te-ar vulcanul de idiot”. I-am dat mesajul pe email, facebook, twitter si eBay

*Cand m-am imbracat, camasa era pusa pe dos. Domn`ne, chiar asa sa-ti suceasca mintile o nenorocita de explozie vulcanica? Sa-ti intoarca pe dos hainele????

*Sa trimit un mail Asociatiei pentru Protectia Pasarilor care Zboara prin Aer. Ei n-au auzit tampitii ca e interzis la zboruri? Pe pasarile alea le-a anuntat cineva? LE PASA CUIVA SI DE ELE????? Trebuie aduse la sol pana trece pericolul

*P.S. Dom`ne, vad ca chiar nimenui nu i-a trecut prin cap CEA MAI SIMPLA SOLUTIE. Sa puna un dop gigant vulcanului. Mare smecherie….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: Rămâi fără talon la maşină dacă îţi plimbi prietenii

Saptamana trecuta Guvernul a adoptat o ordonanta de urgenta care prevede ca persoanele care presteaza serviciile de transport rutier fara autorizatie vor fi sanctionate prin retinerea placutelor de inmatriculare impreuna cu certificatul de inmatriculare, timp de 6 luni. In plus, amenzile pot ajunge pana la 15.000 RON (mai multe detalii despre ordonanta de urgenta aici iar textul de lege aici).

Pana aici toate bune, insa mai exista o parte mai putin frumoasa a acestei legi care mi-a fost adusa in atentie prin e-mail de catre Catalin Pop, un cititor al blogului meu. Catalin imi spune ca aceasta lege este facuta prost, a fost adoptata in graba si ca ofera posibilitati agentilor de circulatie de a interpreta asa cum doresc textul de lege. Legea spune clar ca daca transporti intr-o masina de 8+1 locuri, persoane care nu iti sunt rude, esti pasibil de amenda.

“Nu am chef ca un sef de post din Cucutenii de Vale, plictisit, sa-mi ia talonul pe 6 luni si sa-mi mai dea si amenda ca …ma intorc cu prietenii de la munte si nu sintem neamuri.” (Catalin Pop)

As vrea sa vad care este parerea voastra si ce credeti despre utilitatea acestei legi? Vi se pare ca legea poate ingradi accesul nostru la calatorii prin tara, in grupuri?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

Lucian Davidescu: Cea mai mare implozie după Lehman Brothers! Goldman Sachs, începutul sfârşitului

Vestea bună e că, spre deosebire de Lehman Brothers sau AIG, Goldman Sachs n-a promis aproape nimic, nimănui. Aşa a şi ieşit câştigător din criză: maximum assets, minimum liabilities. Vestea proastă e că asta nu-i mai foloseşte la nimic.



„Tot mai mulţi bani împrumutaţi în sistem. Clădirea stă să cadă în orice moment. Singurul potenţial supravieţuitor, fabulosul Fab, stă în mijlocul acestor complexe contracte exotice pe banii altora, pe care le-a creeat fără să înţeleagă foarte bine toate implicaţiile acestei monstruozităţi!!!”. Nu Victor Frankenstein este naratorul acestor rânduri, ci Fabrice „Fab” Tourre, un francez care la 28 de ani, în 2007, era vicepreşedinte Goldman Sachs.

Evident, nu talentul literar l-a propulsat pe Fab în fruntea celei mai notorii bănci de investiţii din lume, ci specializarea lui în CDO-uri – Collateralized Debt Obligations, unele dintre cele mai complicate şi mai profitabile derivate financiare. Fabrice câştiga 2,5 milioane de dolari pe an, adică de patru ori mai mult decât salariul mediu al celor 30 de mii de angajaţi GS: 600.000 de dolari fiecare.

E-mail-ul este azi probă la dosarul prin care comisia americană de valori mobiliare (SEC) vrea să-şi spele păcatele: demolarea Goldman Sachs.

Reţeta: Abacus este numele uneia din schemele de investiţii care au adus succesul Goldman Sachs. Este povestea clasică şi amorală a celor puţini care pariază contra curentului când cei mulţi se îndreaptă cu viteză către prăpastie.

1. Se ia o un coş de datorii îndoielnice, ale unor clienţi îndoielnici.

2. Se separă albuşul celor care încă mai au şanse să restituie ceva de gălbenuşul celor care nu trebuia să primească credite de la început.

3. Gălbenuşul se bate separat şi se pune în castronul „senior”. Se adaugă drojdie ieftină de la un asigurător avizat.

4. Albuşul se bate separat şi se pune în castronul „junior”. Se adaugă drojdie scumpă, de la un asigurător care oricum este prea mare pentru a fi lăsat să cadă.

5. Gălbenuşul şi albuşul se amestecă în proporţii diferite, sa adaugă făină şi se coc prăjiturile. După proporţii, unele promit un randament mai mare, altele un randament mai mic.

Otrava: Este foarte profitabil să pariezi contra pieţei şi să câştigi. Dar ultra-mega-extra-profitabil devine abia atunci când pariezi împotriva propriilor clienţi. Aici, a intrat în scenă John Paulson (fără legătură cu Henry Paulson, alta decât că şeful trezoreriei americane a condus el însuşi Goldman Sachs). John Paulson este unul dintre „cei mai tari şmecheri ai planetei”. Şef de fond de investiţii, cu o avere personală de 12 miliarde de dolari dintre care 2,3 miliarde bani câştigaţi doar în ultimul an. Inclusiv din Abacus. Ce a făcut Paulson:

1. A fost angajat de Goldman Sachs să guste prăjiturile.

2. Nu i-au plăcut. Dar deloc. A pariat 200 de milioane de dolari că se vor vinde prost iar preţurile se vor prăbuşi (poziţie short).

3. Fab a anunţat: „John a pariat că se vor vinde bine”. Poftiţi de cumpăraţi (poziţie long).

4. A venit criza subprime. Prăjiturile s-au stricat. Cumpărătorii, banca germană IKB şi fosta bancă olandeză ABN Amro au pierdut un miliard de dolari.

5. John şi-a marcat profitul: tot un miliard de dolari. Goldman Sachs şi-a marcat profitul: cel puţin 15 milioane comision. Fab şi-a luat gândul, probabil, de la vocaţia lui literară: “Afacerea cu CDO-uri e moartă. Nu ne-a rămas prea mult timp”, eşua el în clişeu la doar o lună după prima capodoperă.

Nota de plată: Este un caz destul de uşor pentru ca SEC să obţină, în sfârşit câteva condamnări. Apărarea Goldman Sachs spune că erau doar banale asigurări hedge. Însă contextul şi corespondenţa spun cu totul alteceva. Este infinit mai greu pentru SEC să răpună cu totul monstrul Goldman Sachs. Depinde cât de lung va fi lanţul de trădări.

Însă indiferent de rezultat, Goldman Sachs pierde unul dintre cele două ingrediente (primul fiind concentrarea de inteligenţă financiară) care-i permit să facă bani la nivelul ăsta: încrederea clienţilor. Nu ar fi prima dată. În perioada Marii Crize, i-a luat ani de zile să-şi facă loc înapoi pe piaţă după ce a construit şi ratat un joc piramidal. Iar în istoria ultimului an, nu este prima dată când s-a dovedit cum câştigă din pierderile propriilor clienţi. La fel a fost cazul cu obligaţiunile Greciei.

Jocurile sunt deschise, caracatiţa este pe masă. Cum mergem pe Goldman Sachs, „long” sau „short”?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP