miercuri, 21 aprilie 2010

Cristian Orgonaş: Legalizarea marijuanei poate ajuta statul California să evite falimentul

Dupa cum multa lume stie, statul american California se confrunta cu un deficit bugetar urias in conditiile in care veniturile la buget au scazut semnificativ datorita crizei.

Acest deficit nesustenabil a determinat autoritatile sa ia masuri drastice de reducere a cheltuielilor publice: s-au inchis scoli, au fost reduse salariile functionarilor publici, fondurile alocate administratiilor locale au fost reduse si ele, etc.

In acest moment, pretul CDS-urilor aferente acestui stat depasesc 200 de puncte, de peste 4 ori mai mult decat cele pentru SUA.

Cum autoritatile sunt disperate sa gaseasca noi surse de venit la buget, au inceput sa apara discutii privitoare la legalizarea marijuanei, masura care ar genera un castig anual net de aproximativ 2 miliarde de dolari, detalii in poza de mai jos, click pe imagine pentru marire.

Practic, $1.3 miliarde ar veni din impozite, iar restul de ~$0.7 miliarde din economiile pe care statul le face prin neurmarirea in justitie a celor care se ocupa cu traficul si consumul de droguri usoare.

Imi amintesc ca anul trecut si la noi a fost o discutie legata de legalizarea prostitutiei si a drogurilor usoare, masuri care ar genera venituri la buget de cel putin cateva sute de milioane de euro anual. Nu se mai discuta nimic despre asta acum…



sursa: mint.com

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Şelaru: Care e păcatul naţional

Care-i păcatul naţional? Ăla din cauza căruia nu merg lucrurile bine în România. Ovidiu zice că invidia, chestia aia cu capra mea decedată şi capra de peste gard încă în viaţă. Turambar zice că avem două. Că nu gândim pozitiv şi că nu suntem perseverenţi.

Eu zic că toate trei sunt cuprinse într-unul. Lipsa de scopuri personale. Vrem să se întâmple, nu să facem. Într-un cuvânt delăsarea.

Suntem invidioşi pentru că la alţii "s-a întâmplat", nu pentru că ei au făcut ceva şi noi n-am făcut nimic. Nu gândim pozitiv pentru că nu se întâmplă din senin. Nu perseverăm pentru că aşteptăm să se întâmple. Suntem o ţară de oameni care aşteaptă să câştige la loto.

Vestea tristă este că de la sine nu se întâmplă nimic bun. Nu trece criza, nu cresc salariile, şeful nu devine mai bun, Guvernul mai inteligent, Opoziţia mai vie, ratele mai mici, berea mai ieftină, Justiţia mai bună şi taxele mai puţine.

Când fiecare o să încerce să schimbe ceva în viaţa personală fără ajutorul altora atunci o să primească ajutor. Pentru că e o vorbă veche "Dacă faci acelaşi lucru de ce te aştepţi să se întâmple altceva?"

Delăsarea, ăsta-i răspunsul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Dan Popa: Mystery shopping sau controale “la vedere”? Care e soluţia mai eficientă?

Mai multe banci au efectuat controale interne imediat dupa izbucnirea crizei. Unele vrut sa verifice starea de spirit a angajatilor si sa vada ce ar fi nevoie pentru optimizarea activitatii. Aceste controale pot fi facute prin intermediul mystery shopperilor sau „la vedere”, caz in care te costa mai putin. Intri, discuti cu angajatii, ii observi cum se comporta cu clientii, e ca la o inspectie din acelea de care aveam parte la scoala. In cazul mystery shopperilor, angajatul sta stresat tot timpul, nestiind care dintre clientii care i se aseaza pe scaunul din fatza este “tocmit” de agentie.
Chestiunea pare mai complicata, fiecare solutie avand avantajele si dezavantajele ei. Personal, optez pentru controalele “pe fata”, dar asta nu inseamna ca asta e in mod obiectiv cea mai buna solutie.
Astazi, impresiile vizitelor „la vedere” efectuate la Braila la mai multe agentii ale respectivei banci locale.
“M-am deplasat într-o vizită la Agenţia din Brăila. În urma acestei vizite am constatat următoarele:

1) Agenţia dispune de următorul personal: 1 director agenţie, 1 consilier vânzări persoane fizice, 1 consilier clienţi persoane juridice, 1 administrator de cont persoane fizice, 1 administrator de cont persoane juridice, 1 casier, 1 analist credite persoane fizice şi un administrator credite persoane fizice.

2) Am asistat la o discuţie a casierului cu un client, destinator de card de debit Visa Electron, pe parcursul căreia i s-a recomandat şi noul card de debit MasterCard, aşa cum se menţionează în mesajul D-nului …către toate unităţile din teritoriu. Au mai existat câteva operaţiuni de depunere pe card, de achitare facturi şi rate de credit. Mulţi clienţi sunt grăbiţi, vin cu un scop foarte precis în agenţie şi, în asemenea condiţii, nu este posibilă întotdeauna o
discuţie de vânzare. În agenţie s-a mai prezentat un client pentru depunerea dosarului de credit, ca persoană fizică, consilierul verificând corectitudinea documentaţiei.

Alta agentie.

A existat o propunere în ceea ce priveşte necesitatea rezolvării problemei transportului documentelor la şi de la sucursală. De când s-a externalizat serviciul de transport valori, salariatele sunt nevoite să meargă după program la sucursală ca să ducă sau să aducă diverse documente, inclusiv dosare de credit, carduri şi altele. Situaţia este îngreunată şi de distanţa relativ mare dintre agenţie şi sucursală.

-Din discuţiile cu salariatele am aflat că, până la acel moment, nu încheiaseră un contract de furnizare de servicii Internet Banking. Am intrat împreună în aplicaţie şi am recapitulat paşii care se urmăresc pentru oferirea unui astfel de serviciu.

Am convenit împreună ca o colegă care are Internet acasă (casiera) să facă cerere pentru internet Banking şi să se deruleze astfel, fără emoţii, prima operaţiune de acest gen.

-Le-am recomandat salariatelor să revadă suporturile de curs de la seminariile la care au participat.
-Aş putea spune că abilităţile salariatelor au putut fi evidenţiate mai bine de faptul că în agenţie, în perioada vizitei, au intrat clienţi care au solicitat produse ce presupun automat o discuţie mai detaliată.

-Administratorul de cont şi casierul nu se pot deplasa pe teren deoarece sunt unici (probabil “singuri”- n.m. Dan Popa), fiecare pe funcţia lor.
-De obicei, consilierul de vânzări p.f. efectuează deplasări în cartier pentru împărţirea de materiale publicitare în cutiile poştale
.
-Le-am recomandat salariatelor să zâmbească puţin mai mult.
-Nu am putut observa prestaţia consilierului de vânzări p.f. in relaţie cu un client, deoarece era in concediu.

Alta agentie

În momentul în care am intrat în agenţie am realizat că în aceasta locaţie nu există suficient oxigen, fapt ce mi-a creat un disconfort fizic. Deşi, în holul în care are acces publicul există un aparat de aer condiţionat, persistă o temperatură ridicată. În plus nu există posibilitatea de ventilaţie. Nu există nici o fereastră cu sistem de deschidere iar uşa are un sistem care o menţine în permanenţă închisă. Aparatul de aer condiţionat din zona de back-office, inclusiv din biroul responsabilei de agenţie era defect. Există promisiuni în ceea ce priveşte repararea acestuia dar de aproape o lună nu s-a rezolvat acest impediment.

Este o agenţie nou înfiinţată, mai precis, din primăvara anului 2007. Agenţia este poziţionată pe colţul unei intersecţii circulate, este vizibilă. Copertina veche a ATM-ului a fost demontată, dar nu a fost înlocuită cu una nouă, corespunzătoare noului brand şi, astfel, bancomatul nu e vizibil şi nu e semnalizat.
Consider că se poate îmbunătăţi:
- Atitudinea salariatelor. Salariatele ar putea afişa mai multă încredere în propria persoana precum şi o dispoziţie mai bună, pentru a crea o atmosferă mai familiară în unitate. Există o atitudine civilizată, respectuoasă dar nu una prietenoasă, familiară.
- Chiar şi în cazul în care clienţii vin pentru operaţiuni simple, mi-ar place ca salariatele să le înmâneze câte un pliant, chiar dacă acesta nu solicită, în funcţie profilul lui, care poate fi intuit, într-o anumită măsură, chiar şi în câteva minute.

A existat propuneri în ceea ce priveşte:
- necesitatea dotării agenţiei cu mai multe rame pentru afişe. Există o singură bucată iar la nivelul agenţiei dispun de mai multe tipuri de afişe.
- necesitatea îmbunătăţirii funcţionării aplicaţiilor informatice. Am asistat la operaţiuni pe parcursul cărora, utilizatorul a fost scos din aplicaţie şi a fost necesară reluarea procedurii de acces, în timp ce clientul aştepta. De asemenea opţiunile din meniul aplicaţiilor se încarcă foarte greu.

-Din discuţiile cu salariatele am aflat că, până la acel moment, nu încheiaseră un contract de furnizare de servicii Internet Banking. Am intrat împreună în aplicaţia E-Learning şi am recapitulat paşii care se urmăresc pentru oferirea unui astfel de serviciu. Am convenit împreună ca o colegă care are Internet acasă (consiliera de vânzări p.f.) să facă cerere pentru internet Banking şi să se deruleze astfel, fără emoţii, prima operaţiune de acest gen.

-Salariatele se străduiesc să ofere servicii cat mai bune dar, cred că şi existenta unei „asistenţe” le determină să nu aibă o atitudine tocmai relaxată, firească.

-Nu am putut observa prestaţia consilierului de vânzări p.f. in relaţie cu un client, deoarece, pe perioada vizitei, nu a intrat nici un client care să solicite un credit.

Ca şi problemă deosebita pe care am reţinut-o este faptul că se confrunta cu mari greutăţi în legătură cu modul în care funcţionează programul informatic şi conexiunea la sistemul de carduri.
Apar mari erori în conturile clienţilor, ajungându-se la sume si de 1000 lei lipsă. Pentru rezolvarea unor asemenea neconcordanţe sunt necesare întocmirea unor contestaţii la care se obţine răspuns după foarte mult timp.

Această situaţie se răsfrânge asupra relaţiilor lor cu clienţii şi, oricât de mult ar aplica elementele învăţate la seminarii, tot nu pot să-i facă pe aceştia să înţeleagă unele situaţii. Au existat nişte situaţii deosebite, chiar disperate în care, salariaţii le-au dat din banii personali unor clienţi foarte cunoscuţi, până se vor rezolva contestaţiile şi li se vor debloca conturile.”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Tichetul de masă, alt impozit pe prostie: unu la mie

Cum să faci bani din nimic! O activitate complet inutilă a costat jumătate de miliard de euro în zece ani și așteaptă cel puțin încă un miliard în următorii zece.



Prețuri mai mari, cozi mai lungi și bătaie de cap mai mare. Sunt singurele consecințe ale uneia dintre sutele de legi care provoacă doar pagubă.

Sigur, cineva trebuie să și câștige. În 2008, cel mai recent an cu bilanțuri publice, firmele care tipăresc tichete de masă ajunseseră să încaseze 100 de milioane de euro, adică 0,1% din PIB. Pentru ce? Pentru absolut nimic! Obiectivele sunt ratate din start:

1. Tichetul de masă își propune să ofere o deducere fiscală pentru o parte din venituri (sub 200 de lei pe lună). Deduceri fiscale există oricum, nu este nevoie de un mijloc de plată separat pentru asta. Dimpotrivă, el îngreunează procedurile fiscale și birocratice.

2. Tichetul de masă își propune să restrângă opțiunile cumpărătorului la alimente. Deci statul ne crede bețivi și proști și își închipuie că există cineva, chiar și plătit cu salariul minim, care dacă ar primi doar bani ar da mai puțin de 200 de lei pe alimente.

3. Tichetul de masă își propune să le asigure angajaților o masă sănătoasă în fiecare zi. În realitate, ele sunt cheltuite în magazine, care plătesc între 1 și 5% din suma încasată pentru “privilegiu”. Să nu ne facem iluzii! În cele din urmă, cumpărătorii plătesc. Și cei cu tichete și cei cu cash, în mod egal.

Vrem brand de țară? Putem să-l promovăm low-cost, la mica publicitate: “Stat imbecil, caut soluții anticriză”.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Ne mişcăm şi noi mai cu talent?

1. Joi, 4 decembrie 2008
Premierul Tariceanu a solicitat joi tuturor ministerelor sa reduca cheltuielile privind parcul auto propriu, cheltuielile cu personalul –primele si sporurile -, cheltuielile de protocol sau deplasarile in strainatate. „Cer tuturor ministerelor ca pana intervine Ministerul de Finante cu norme, sa incepeti o reducere drastica a cheltuielilor care nu sunt esentiale”. Sursa: Hotnews

Rezultatul: in decembrie, guvernul Tariceanu a batut orice record in ceea ce priveste cheltuielile -25.7 mld lei, sau 6.6 mld euro, sau 14.5% din totalul cheltuielilor bugetare efectuate in anul 2008.

2. Februarie 2009
Emil Boc: “…inţelegem că în acest context cheltuielile publice trebuie să fie mai puţine. Statul, într-adevăr, suferă de un fel de obezitate birocratică, mai ales la nivel central, o supradimensionare a aparatului birocratic. Este datoria noastră să aducem aceste cheltuieli în limite rezonabile şi în acelaşi timp să punem accent pe componenta investiţionala…” Sursa: gov.ro

Rezultatul: anul trecut, cheltuielile de personal au crescut cu 2.4% (vezi Later Edit la sfarsit), de la 45.6 mld lei in 2008 la 46.7 mld lei in 2009, iar cheltuielile de capital au scazut cu 0.1% (nu conteaza procentul, important este ca au scazut!). Adica exact invers fata de ceea ce promitea premierul.

3. Iulie 2009
Presedintele Traian Basescu i-a cerut joi premierului Emil Boc sa reduca imediat numarul de bugetari si de functionari publici cu 20%, avertizand ca “s-a apropiat funia de par”, iar reducerea de salarii si sporuri nu are efectele dorite in limitarea cheltuielilor publice. Sursa: Euractiv

Rezultatul: dl Boc s-a conformat, astfel ca in perioada august 2009 – februarie 2010 numarul salariatilor (de fapt a posturilor bugetate) din sectorul public s-a redus cu 20.000, adica cu 2%. Reducerea nu este chiar de 20% asa cum a cerut presedintele, dar diferenta dintre 2% si 20% este neglijabila, nu?

4. Aprilie 2010
Traian Basescu la Nasul (B1): voi chema Guvernul la mine fiindca nu vad in statistici disponibilizarile anuntate in sectorul bugetar
Traian Basescu in timpul consultarilor de ieri: există riscul ca deficitul bugetar să depăşească 7% din PIB în acest an, dacă Guvernul se limitează la a reduce doar cu 5% cheltuielile de personal, conform înţelegerii cu FMI – Mediafax
Emil Boc in timpul consultarilor de ieri: obiectivul Guvernului este ca pana in 2012, cheltuielile cu salarizarea sa fie limitate la 7% din PIB. De asemenea, dl Boc a mai spus ca in februarie 2010, cheltuielile de personal au scazut cu 16% comparativ cu decembrie 2008, cand Guvernul Boc a preluat mandatul de la Guvernul Tariceanu.

Care este adevarul: comparatia pe care o face premierul este menita sa induca lumea in eroare pentru ca in luna decembrie 2008, dl Tariceanu a dat drumul la robinet, detalii mai jos. Cu alte cuvinte, nu la decembrie 2008 ar trebui sa se faca raportarea, ci la aceleasi luni din anii anterior.

Iar cifrele arata ca in februarie 2010, cheltuielile de personal au fost cu 22.5% mai mari decat in februarie 2008 si cu 1.6% mai mari decat in februarie 2009. Este adevarat ca o parte din crestere a fost generata de guvernul Tariceanu si de PSD, dar nu despre asta este vorba. De remarcat totusi ca in 2008, cheltuielile de personal au crescut cu 78% fata de 2007 (!!).



5. Concluzie
Chiar nu ne putem misca si noi mai cu talent in sensul de a obtine si ceva rezultate? Ne-am saturat de declaratii, vrem sa vedem ca lucrurile se misca. In conditiile in care politicienii s-au invatat sa trateze populatia asa cum trateaza un cioban o turma de oi, de ce ne miram ca tot mai putina lume merge la vot?
Pe scurt, intalnirea de ieri dintre presedinte si guvern pe tema cheltuielilor publice precum si declaratiile celor doua parti nu valoreaza doi bani.

Later Edit: initial, in dreptul lunii decembrie 2008 pe grafic aparea o suma de 12.6 miliarde lei pentru ca asa apar datele si pe situl Ministrului de Finante (vezi executia bugetara pe 2008), insa autoritatile au modificat anul trecut cifrele redistribuind aceasta suma in contul celor 11 luni anterioare. Per total insa, cheltuielile de personal efectuate in anul 2008 au crescut de la 43.3 miliarde lei (cat erau initial) la 45.6 mld lei.
Prin urmare, am modificat si cifrele din articol.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Şelaru: Reforma necesară

Riscograma ne dă următoarele cifre:

cadre didactice - 360,000;
cadre medicale - 175,000;
funcţionari - 136,000;
militari - 133,000;
poliţişti - 76,000;
magistraţi - 8,000.

La aceştia se adaugă incredibila cifră de 485,000 de persoane ca "personal contractual". Primii sunt în total 888,000. Deci, avem un personal de suport de 54,6 procente din cel care oferă ceva populaţiei. Într-o întreprindere privată acest personal este de 20 de procente.

Dacă Guvernul Boc chiar ar vrea să facă reformă ar aduce acest "personal contractual" la cele 20 de procente normale. Adică ar da afară 300,000 de secretare, şoferi, băgători de seamă, şefi de băgători de seamă şi aşa mai departe.

Doar că acolo e toată gaşca aservită politic. Surse guvernamentale ne spun că o să fie daţi afară cei din Sănătate şi Educaţie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Cristian Orgonaş: Producţia de oţel a României a continuat să crească şi în martie

Conform datelor publicate de Asociatia Mondiala a Otelului, in luna martie Romania a produs 250.000 de tone de otel, cifra cu 39% mai mare decat in martie 2009.

In primul trimestru din acest an, Romania a produs 750.000 de tone, cu 41% mai mult decat in primul trimestru din 2009 insa cu aproape 50% mai putin decat in primul trimestru din 2008, detalii mai jos, click pe grafic pentru marire.



La nivel global, in primele trei luni din acest an productia de otel a totalizat 342.4 milioane de tone, in crestere cu 29% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

Bineinteles, China este de departe cel mai mare producator detinand 46% (!!) din piata mondiala, in timp ce UE, SUA si Japonia impreuna abia daca ajung la 26%. Insa in aceste tari nu se construiesc orase fantoma...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP