joi, 22 aprilie 2010

Ion Radu Zilişteanu: "Prima casă" la prima executare silită

Aşa cum anticipam la 11 martie 2010 în articolul În scurt timp, ar putea apare primele incapacităţi de plată în programul "Prima casă", nu mai era mult timp până la apariţia primelor credite neperformante garantate de stat în programul respectiv. Iată că autorităţile fiscale au procedat la prima executare silită din acest program, după cum anunţă Realitatea TV. Pe scurt, proprietarul nu a mai plătit ratele, iar banca creditoare a solicitat Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM plata unei părţi a garanţiei, adică partea din credit rămasă neachitată de către beneficiarul creditului. Cum comisionul de rambursare este zero în programul "Prima casă", partea solicitată este netă şi reprezintă partea din principal neachitată, nicidecum dobânzi.

Fiscul a rămas pe cap cu casa şi trebuie s-o execute silit. De altminteri, pe lângă mirarea că primul credit neperformant apare la 10 luni după lansarea programului, trebuie spus că pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) este de-abia începutul. După aprecierile preşedintelui FNGCIMM, Aurel Şaramet, rata creditelor neperformante garantate prin programul "Prima casă" va fi de numai 2-3%. Opinia mea este că va fi cu mult mai mare, din cauza hazardului moral pe care îl implică aceste credite, favorizat de avans foarte mic (5%) şi garantarea creditului de către stat.

Nu este cazul să explic mai mult, întrucât am făcut-o în cele 71 de articole anterioare dedicate subiectului "Prima casă".

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Economie filosofică sau filosofie economică. O prezentare a unui membru CA din BNR

Prezentarea a avut loc azi, la ASE, in fata studentilor. Dinu Marin, membru in CA al BNR le-a vorbit acestora despre Esecurile si sperantele pietei. “Este ştiinţa economică în criză?”, se intreaba pe buna dreptate, Marin. Aceasta intrebare nu e neaparat noua. Cand insa un oficial al BNR vine sa o autopsieze, capata accente interesante.
Redau cele mai interesante idei din prezentare (la limita dintre econosofie si economie):

Mai intai o chestie la limita psihologiei economice. ” Înainte de rezolvarea unei probleme (abordarea pozitivă) este necesar să acceptăm că există problema (testul realităţii). După ce ne asigurăm de realitate este necesar să ne asigurăm şi de sens (consistenţa consecinţelor) şi de context (întemeierea viziunii)”, spune membrul in CA a BNR. Potrivit acestuia, există un decalaj între “capacitatea explicativă” a economiei şi “configurarea raporturilor dintre principalii factori ai evoluţiilor economice”. Adica economistii reusesc adeseori sa spuna CE s-a intamplat nu neaparat si CUM s-a intamplat. Ceea ce, dintr-un anumit punct de vedere, nu le face in mod necesar cinste. “Amploarea consecinţelor neintenţionate ridică problema consistenţei contextelor în care se construiesc teoriile”, mai spune Marin.

  • Criza: ceva ce este altceva!
Asa se intituleaza un slide, nu am inventat eu intertitlul. Ce constata Dinu Marin?
Efectele sunt neobişnuit de mari în raport cu cauzele identificate!
Piaţa a devenit cu adevărat invizibilă: Nu semnalizează nici criza, nici relansarea!
Guvernul a intrat în rolul lui Spiderman: Întinde plase de siguranţă!
  • Ce li se reproşează economiştilor?
1.Încrederea prea mare în axiome netestate şi modele imperfecte (economiştii nu îşi contestă axiomele)
2. Incapacitatea periodică de a preveni şi semnala crizele
3. Se folosesc modele care explică influenţe colaterale, derizorii (consecinţele sunt în afara modelului)
  • Economia maniheista
Orice teorie economică este o aproximare a func funcţionării realită ionării realităţii, mai explica Marin. Pentru el, economia este marcată de maniheism, în care binele este randamentul, iar răul este tot ceea ce nu poate fi redus la randament.  Avuția definește și prosperitatea și puterea, doar că prima se supune forței centrifuge, iar cealaltă forței centripete.
Aspirațiile spre prosperitate sunt bulversate de regularități nonraționale( Legile Quah) de genul: ţările bogate tind să rămână bogate, ţările sărace tind să rămână la un nivel redus de dezvoltare, ţările aflate la un nivel mediu de dezvoltare vor deveni bogate sau sărace!
  • Care sunt provocarile?
În 1989 a eşuat sistemul de control oligarhic al puterii! În 2007 a intrat în colaps sistemul de control oligarhic al avuţiei!
In opinia lui Dinu Marin, ne confruntam cu 3 provocari:
Prima provocare: Puterea se democratizează şi avuţia se umanizează?
A doua provocare: Ordinea lumii se aproximează pe un traseu deopotrivă postcomunist şi postcapitalist?
A treia provocare: Schimbarea ordinii globale va fi paşnică?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cum au evoluat sporurile şi primele bugetarilor în perioada 2007-2009

In octombrie 2009, ponderea sporurilor si primelor in total venituri salariale pentru salariatii care au lucrat 22 de zile a fost de 16.3% in administratia publica, 20.4% in invatamant si 41.2% in sanatate si asistenta sociala. Media la nivelul economiei a fost de 16.8%.

Daca vom compara aceste cifre cu cele din 2008 si 2007, vom observa ca anul trecut ponderea sporurilor a scazut semnificativ in administratie, a ramas relativ constanta in invatamant si a crescut in sanatate, detalii mai jos.


Datorita reducerii sporurilor, in octombrie 2009 salariul mediu brut realizat in administratie a scazut cu 5% fata de octombrie 2008, de la 1808 lei la 1716 lei.

In aceeasi perioada, salariile au crescut cu 3% in invatamant si cu 0.3% in sanatate.

De remarcat ponderea foarte mare a sporurilor in domeniul industriei extractive, unde sunt inclusi si minerii.

Sursa: INS

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Deficitele pe anul 2009 ale Greciei şi României au crescut după ultimele estimări

Conform Eurostat, deficitul bugetar al Greciei pe 2009 a ajuns la 13,6% din PIB and counting, pentru că Eurostat mai analizează încă cifrele oferite de statisticienii greci în ceea ce priveşte swap-urile şi excedentul fondului de asigurări sociale, menţionând că deficitul ar mai putea fi revizuit cu încă 0,3%-0,5% din PIB.

Deficitul bugetar al României a fost de 8,3% din PIB. Cifra este superioară celei stabilite conform metodologiei cash, de 7,2%, dar şi celei calculate conform ESA, de 8% (inclusă în Programul de Convergenţă trimis la Comisia Europeană). Firesc, datoria publică nu mai este nici ea 23%, ci 23,7% din PIB.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Deficitul bugetar pe 2009. 8,3% (Eurostat) sau 7,4% (Finanţe)?

Treaba e cat se poate de simpla, desi am citit deja interpretari care insinueaza ca Guvernul a mintit, ca suntem a doua Grecie si ca in genere o sa crapam.

Potrivit Eurostat, deficitul Romaniei a fost in 2009 de peste 40 de miliarde de lei, ceea ce ar fi reprezentat 8,3%. Chestiunea pare grava, cata vreme Ministerul de Finante a comunicat oficial o alta cifra. Putin peste 36 de miliarde, adica 7,4%. Prin urmare, cineva minte, spun unii comentatori.

Si cum intre Eurostat si Finante nu e greu de ghicit care are mai mare inclinatia naturala catre minciuna, paralelismele de mai sus devin naturale.

Diferentele apar insa de la metodologia de calcul. Eurostat utilizeaza metoda ESA , in vreme ce FMI foloseste metoda cash. In cazul standardului ESA de pilda, garantiile de stat se adauga la deficit iar deficitul calculat astfel este mai mare decat cel obtinut prin calculul folosit de FMI.

Pe baza metodologiei cash de pilda, calculul deficitului bugetar are la baza bugetul general consolidat care reflecta, in principal, estimarea incasarilor si a platilor, acesta avand avantajul ca se bazeaza, pe raportarea si urmarirea fondurilor aprobate prin legile bugetare. Totodata, deficitul cash este acela pentru care se estimeaza necesitatile de finantare.

In vederea raportarii la EUROSTAT, pentru comparabilitatea datelor intre tarile membre UE, deficitul bugetar se calculeaza conform metodologiei ESA95.

Standardul ESA95 are ca principale diferente fata de metodologia cash inregistrarea veniturilor si cheltuielilor in sistem “accrual” (pe baza de angajamente, nu de plati efective precum in sistemul cash) si tratamentul fondurilor UE (UE este considerat in sistem ESA95 un sector separat). Pentru detalii, poate fi consultat “Government Finance Statistics Guide – January 2007″ BCE, 2009

In concluzie, ambele parti au dreptate fara ca asta sa insemne ca cineva a mintit pe altcineva.E ca si cum i-ai face o declaratie de dragoste unei femei ori cumparandu-i un cadou, ori invitand-o la o cina romantica. Efectul asupra ta e acelasi- se cheama ca in buzunar vei avea mai putini bani, dar efectul asupra ei difera in functie de ce urmaresti. sa o vezi satula sau bine imbracata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Eurostat: deficitul bugetar al României în 2009 a fost de 8.3% din PIB

Astazi au venit datele de la Eurostat privitoare la deficitul bugetar inregistrat in 2009 de tarile membre UE, iar cifrele arata ca anul trecut, Romania a inregistrat un deficit bugetar de 40,791 mil lei, ceea ce inseamna 8,3% din PIB. Spre comparatie, deficitul comunicat de guvern este echivalent cu un procent de 7.4% din PIB sau 36,400 mil lei. In 2008, deficitul bugetar a fost egal cu 5.4% din PIB.

In cadrul UE, pe primul loc se situeaza Irlanda cu un deficit bugetar de 14.3% din PIB, urmata de Grecia cu 13.6% si UK cu 11.5%, clasamentul complet mai jos, click pe grafic pentru detalii. Romania se afla pe locul 8.

In acelasi timp, datoria publica a Romaniei ajuns 116,526 milioane ron, adica 23.7% din PIB, in crestere semnificativa fata de anul 2008, cand procentul era de doar 13.3%. Stam bine comparativ cu majoritatea tarilor UE, clasamentul mai jos. De remarcat ca Grecia se lupta din greu sa depaseasca Italia….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Regimul special al sporurilor

Conform INS, ponderea sporurilor în salariu variază considerabil de la un sector economic la altul, aşa cum arată graficul de mai jos.


Sporurile şi primele sunt folosite cu precăderea la salarizarea personalului medical (reprezintă 41,2% din salariu), a minerilor şi petroliştilor (40,3%), a furnizorilor aşa-ziselor “utilităţi publice” – energie electrică, gaze (35,4%).
În schimb, sporurile cele mai mici le primesc angajaţii din hoteluri şi restaurante (5,5%), comerţ (5,6%), servicii administrative şi suport (6,5%), bănci (8,6%), construcţii (10,5%) ş.a.m.d.

Ce-i separă pe cei care primesc multe sporuri de cei care primesc puţine? Tipul slujbei: la stat sau la privat. Angajaţii la stat primesc multe sporuri, angajaţii din domeniul privat încasează puţine prime, bonusuri etc. – ca pondere în salariu.
Statistica ilustrează foarte bine cum acordarea de beneficii a reprezentat un subterfugiu, o madalitate de creştere mascată a salariilor din sectorul public (tichetele de masă nu sunt luate în calcul si am impresia că ele ar înclina şi mai mult balanţa avantajelor non-salariale în partea bugetarilor).

Parafrazând cele spuse de primul ministru recent referitor la pensii, dacă cei care manevrează şaiba în întreprinderile de stat primesc sporuri, de ce atunci să nu primească şi cei care manevrează şaiba în construcţii, adică la privat? Dacă doctorii care ne tratează de gripă primesc sporuri, de ce să nu primească sporuri şi ospătarii – care sunt mult mai expuşi la gripă din cauza meseriei pe care o exercită? Dacă cei care ne dau curent şi apă caldă primesc sporuri, atunci de ce să nu primească şi cei care ne dau credite?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: INS: în octombrie 2009, aproape 60% dintre salariaţi au câştigat mai puţin de 1500 de lei brut sau 1081 lei net

INS a dat astazi publicitatii o statistica foarte interesanta privitoare la castigurile inregistrate in luna octombrie a anului trecut de catre salariatii care au lucrat 22 de zile cu program complet. Principalele concluzii sunt:

1. Efectivul salariaţilor la 31 octombrie 2009 a fost de 4463,3 mii persoane, dintre care 3732,2 mii persoane (83,6% din efectivul total al salariaţilor) au lucrat 22 de zile.

2 Repartizarea salariaţilor după salariile brute realizate arată că 5,4% din numărul salariaţilor care au lucrat cel puţin 22 de zile, cu program complet, în luna octombrie 2009 au realizat sub şi la nivelul salariului minim pe economie (600 lei).

Mai mult, distribuţia salariaţilor după salariile brute realizate relevă o concentrare în zona salariilor mai mici de 1500 lei, atât în rândul femeilor (60,6%), cât şi al bărbaţilor (57,3%). Daca luam in considerare faptul ca suma de 1500 de lei este cu ~20% mai mica decat salariul mediu brut, putem deduce fara probleme ca cel putin 70-75% dintre salariatii cu norma intreaga castiga sub medie.

3. Salariul mediu brut de bază în luna octombrie 2009 a fost de 1491 lei pentru salariaţii care au lucrat 22 de zile, cu program complet, iar salariul mediu brut realizat de 1791 lei. Asta inseamna ca sporurile, primele etc reprezinta in medie 16.8% din veniturile salariale.

4. Cele mai mari ponderi ale sporurilor şi adaosurilor se regăsesc în activităţile: sănătate şi asistenţă socială (41,2%), industria extractivă (40,3%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (35,4%), transport şi depozitare (24,5%), învăţământ (20,4%).

Concluzie: am aratat aici ca ~80% dintre persoanele care au realizat venituri in 2008 au castigat sub medie, insa este ingrijorator faptul ca aproximativ acelasi procent se regaseste si in randul salariatilor care muncesc cu norma intreaga.

Cu alte cuvinte, 4 din 5 persoane care muncesc 8 ore pe zi/22 de zile pe luna castiga sub medie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Se repetă istoria ţintirii greşite a deficitului bugetar?

Trăim în era anticipărilor descrescânde privind deficitul şi al promisiunilor crescânde privind stăpânirea lui. Ultima dovadă: Mihai Tănăsescu a declarat că FMI ar putea reveni asupra ţintei de deficit bugetar convenită cu România, în condiţiile în care creşterea economică a fost revizuită în jos. Acum nu mai pare atât de important să atingem ţinta de deficit de 5,6% din PIB, ci „să menţinem trendul de descreştere a deficitului bugetar chiar dacă va avea loc o creştere uşoară a deficitului”.

Istoria planificării deficitului bugetar seamănă din ce în ce în ce mai mult cu povestea de anul trecut, când acelaşi deficit a fost rectificat în mod repetat. Cu cât ţinta de deficit era mutată mai sus, cu atât promisiunile guvernului de a lua măsuri mai ferme de stăpânire a lui erau mai mari – fără a fi mai serioase. De fapt, episoadele de rectificare succesivă a deficitului şi succesiunea promisiunilor de însănătoşire a finanţelor publice nu reprezintă altceva decât o comedie de… moravuri uşoare, pentru că “filmul” se toarnă pe banii contribuabililor.

Nu pot uita reacţia FMI de anul trecut când, confruntat cu degringolada cheltuielilor publice, practic a spus guvernului: Dacă nu luaţi nicio măsură, deficitul bugetar va fi 8%, dacă luaţi măsurile pe care vi le propunem, deficitul va fi 7,5! Asta spune tot despre “intransigenţa” Fondului şi constrângerile bugetar “tari” la care supune guvernul. Curând după acest moment, pentru a spulbera şi convingerile celor mai naivi (care încă credeau că FMI ne aşteaptă cu nuieluşa la colţ dacă nu ne purtăm frumos) FMI a acceptat să vireze bani pentru plata salariilor şi pensiilor.

Ce a înţeles guvernul din cele întâmplate? Exact ce trebuia să înţeleagă. Spune Mihai Tănăsescu:
“În ceea ce priveşte posibilitatea depăşirii ţintei de deficit bugetar în primul trimestru, cred că atât Comisia Europeană cât şi Fondul au arătat o puternică adaptabilitate şi probabil că acest tip de acţiune va continua şi cu ocazia misiunii care vine în România la sfârşitul lunii aprilie”. Nu e de mirare că deficitul bugetar s-a accentuat în primele luni din 2010 faţă de primăverile trecute. Desigur, contabil, sau cum s-ar zice, on a cash basis, vom respecta cifrele convenite. Însă cash basis-ul este înşelător. Reducerile de cheltuieli publice operate până acum sunt nesustenabile pe termen lung – ele constau în întârzierea rambursării TVA, în ignorarea sentinţelor judecătoreşti privind salariile profesorilor (salarii despre care, mai nou, aflăm că vor fi plătite eşalonat) ş.a.m.d. În fond, statul nu s-a micşorat; îşi exercită mai abitir puterea de a confisca. Pe de altă parte, veniturile bugetare scad, pentru că guvernul nu a luat nicio măsură de încurajare a productivităţii – iarăşi, nu confundaţi stimularea unor producători (Rabla) cu stimularea productivităţii. Rezultatul: datorii, datorii şi iar datorii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Şelaru: Boc, tancuri, avioane

Întrebarea Primului Ministru Boc e devastatoare. Prin naivitate. Pentru că denotă naivitate şi lipsă de cunoştiinţe tehnice. Lipsa ultimelor nu e o vină. Nu trebuie un jurist să ştie cum funcţionează un motor cum nu trebuie un inginer să ştie Codul de Procedură Penală.

Dar, şi există acest dar, numărul de Ordonanţe de Urgenţă anticonstituţionale emise de Guvernul Boc este înfiorător de mare, Emil Boc este profesor de drept constituţional. Aşa că aici problema cade fix în cârca lui Emil Boc.

Un alt punct demn de remarcat este faptul că o asemenea întrebare este pusă unui alt ageamiu în domeniu, un general de intendenţă. Unde sunt consilierii pe diferite domenii pe care un demnitar de rangul lui Emil Boc îi are? Asta denotă lipsa de respect pentru profesionişti. Eu dacă pun o întrebare despre creşterea gâştelor vecinului de la doi există trei variante. Ori îmi spune că nu ştie ori nimereşte şi gâştele mele prosperă ori îmi spune o prostie şi gâştele o duc mai rău. Dar sunt gâştele mele şi răspunderea mea faţă de ele. Eu sunt responsabil. Un Prim Ministru nu are dreptul să întrebe pe oricine despre orice. Pentru că este un slujbaş public, plătit din bani publici, şi ţara pe care o conduce nu e a lui să întrebe orice neavenit. Trebuie să ştie răspunsul corect.

Un alt treilea punct. O întrebare pusă în public presupune responsabilitate. Din decenţă, dacă întreb ceva, încerc să nu pun întrebări la care nu bănuiesc răspunsul. Avocaţii nu pun întrebări la care nu ştiu răspunsul. Cu atât mai mult un demnitar cu o asemenea funcţie. Generează o imagine dezastruoasă. Păi cum faci tu ieri conferinţă de presă în care tragi concluzii şi directive şi azi apari în public cu dileme existenţiale. Ce credibilitate au deciziile tale dacă dovedeşti public că habar n-ai pe ce lume eşti? O întrebare copilărească.

Emil Boc este un om inocent. Credeam că tăiatul de lemne, cositul, operaţiile pe ardei sunt încercări de a-şi crea o imagine. Dar nu e aşa. Le face cu bucuria copilului care a găsit o jucărie nouă. Inconştient de naivitatea sa. Habar nu are ce se întâmplă în realitate.

Domnule Boc, găsiţi-vă profesionişti, nu vă mai jucaţi cu orice vă dă cineva în mână, tăceţi mai mult, nu vă daţi cu părerea despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi, puneţi mai multe întrebări în particular şi mai puţine în public. E vorba de imagine şi de impresia pe care o lăsaţi. Asta în cazul în care nu aveţi revelaţia că postul ăsta e o pălărie mult prea largă şi că deja v-a căzut de mult pe ochi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Dan Popa: Cine cumpără euro ca să oprească aprecierea francului elveţian?

Banca nationala a Elvetiei a cumparat euro pentru a opri aprecierea francului, scrie presa elvetiana, citand un raport al Bancii Centrale. Potrivit acelorasi surse, banca de emisiune din tara cantoanelor si-a sporit rezerva de euro de la 37 de miliarde la 56,4 miliarde in ultimele 3 luni. Atat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: FED a prezentat aseară noua bancnotă 3D de 100 de dolari

Sefii Trezoreriei americane au aratat aseara publicului noua bancnota de 100 de dolari, care integreaza cele mai moderne tehnici impotriva contrafacerii. Schimbarile fata de vechea bancnota constau in faptul ca are o banda de siguranta 3D pe care cifra „100” inscriptionata „se misca” in functie de pozitia bancnotei. In partea dreapta e tot imaginea lui Benjamin Franklin (unul dintre parintii fondatori ai SUA) , acest lucru fiind obligatoriu potrivit legii din 1928, asa cum tot obligatoriu e ca pe verso sa fie imprimata “Independence Hall”, cladirea din Philadelphia in care s-a semnat Declaratia de Independenta a SUA in 4 iulie 1776. E drept, daca pe actualele bancnote de 100 de dolari Indep. Hall e privita din spate, pe noile bancnote apare o imagine din fata cladirii.
Mai mult, ceasul de pe fatada Indep. Hall arata ora 10,30 si nu 16,10 cat indica pe vechile bancnote.

Bancnota va intra in circulatie la sfarsitul acestui an sau la inceputul anului viitor, si vor circula in paralel alaturi de vechile bancnote, ale caror curs legal este nelimitat.

In plus, bancnota nu mai e integral verde (ce e verde s-a uscat, vorba cantecului), pe noua cupiura aparand si nuante pastelate, totalul lor şi unghiul în care trebuie să devină vizibile fiind cunoscute numai de creatorii săi. Gurile mai bine informate spun ca realizarea bancnotei a costat circa 50 de milioane de dolari si ca ar contine 650.000 microtipărituri care să garanteze imposibilitatea contrafacerii ei de către cele mai sofisticate computere, scannere şi copiatoare color.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP