sâmbătă, 24 aprilie 2010

Cristian Orgonaş: Cum i-a înşelat Goldman Sachs pe ghanezi

Goldman Sachs, institutia financiara asupra careia planeaza acum suspiciuni de frauda, are o istorie îndelungată in ceea ce priveste utilizarea unor practici mai putin oneste care au dus la intrarea in insolventa a unora dintre proprii sai clienti.

Un exemplu: in 1998, compania ghaneza Ashanti era al treilea cel mai mare producator de aur din lume si prima companie de pe “continentul negru” cotata la bursa de la Londra.

In mai 1999, Trezoreria Marii Britanii a decis sa vanda 415 tone de aur, iar pretul metalului galben a luat-o la vale ajungand in august 1999 la $252/uncie, cel mai mic din ultimii 20 de ani.

In acest context, Ashanti i-a intrebat ce cei de la Goldman Sachs ce decizii ar trebui sa ia, iar GS le-a spus ghanezilor ca pretul aurului va continua sa scada si ca ar trebui sa se protejeze prin operatiuni de hedging, ceea ce Ashanti a si facut.

Practic, compania a vandut in avans aur la un pret prestabilit in momentul incheierii contractelor de hedging, bazandu-se pe faptul ca in viitor cotatia aurului va scadea.

Problema este ca Goldman Sachs nu a fost doar consilierul financiar al celor de la Ashanti, ci si cei care au intermediat incheierea acestor contracte, contrapartea fiind un consortiu de 17 banci internationale. De asemenea, aceasta banca era si un jucator foarte activ pe piata aurului.

In septembrie 1999 (deci dupa doar o luna), 15 banci centrale din Europa au anuntat ca nu vor mai vinde aur pe o perioada de 5 ani, iar in aceste conditii pretul aurului a crescut rapid de la $252/uncie la $362/uncie. Consecinta? Ashanti a pierdut 570 milioane de dolari in mai putin de 4 saptamani, iar cursul actiunilor a scazut 80%.

Aflati in dificultate, ghanezii a fost practic nevoiti sa implore bancile care detineau contractele de hedging sa nu le execute. Cine a condus negocierile? Goldman Sachs.

In 2003 compania ghaneza a intrat in faliment, fiind cumparata pe nimic de catre AngloGold, o mare companie engleza cu sediul central in Africa. Cine a fost consilierul celor de la AngloGold? Goldman Sachs.

Distrugerea Ashanti Gold de catre Goldman Sachs a fost marcata de frauda si conflicte de interese: GS a fost consilierul financiar al Ashanti, a “ajutat” aceasta companie sa intre in operatiuni de hedging de pe urma carora a inregistrat profit, a fost implicata în manipularea pretului aurului, a reprezentat creditorii Ashanti atunci cand s-a discutat despre intrarea ghanezilor in incapacitate de plata, si a reprezentat compania care a cumparat Ashanti pe un dolar.

Sursa: Ghanaweb

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Banii locali. Pot fi o soluţie şi în anumite zone din România?

In timpul crizei din anii 2000, Argentinienii s-au folosit de „Credito” sau de „Patacon”. In Brazilia circula si in prezent cu succes, „Palmas”-ul. Un oras din Marea Britanie a pus in circulatie in septembrie 2008, Lira Lewes. Discutam despre monedele locale (se mai numesc si complementare). In Europa circula peste 70 de asemenea monede locale. Ele nu au o sustinere guvernamentala si nu apar in cotatiile oferite de bancile centrale, dar circula pe piata si sunt acceptate la plata de catre comercianti si persoanele fizice.In plus, permit relansarea economiilor blocate.

Pentru cei care au o problema in a imagina o moneda complementare le sugerez sa se gandeasca la un cupon de 10 lei sau cat naibii o fi, oferit de Carrefour de pilda. Si aceea poate fi considerata o moneda, dar eu ma refer aici la moneda ca bancnota sau moneda, diferita de cea oficial acceptata. La finele secolului trecut, mai multe State intrasera in criza de lichiditati au apelat la aceste monede locale care urmau apoi sa fie schimbate pe bani „buni”.

Primii bani locali au fost pusi in circulatie prin 1800 in Elvetia, de catre Banque Wir. Aparatorii ideii monedelor locale spun (si au dreptate) ca intr-o economie intrata in criza, cu sanse mici de a iesi prin forte proprii, adoptarea unei asemenea monede poate fi solutia. Eu nu pledez aici pentru introducerea unei asemenea monede in Romania, desi pe spatii teritoriale restranse, poate aduce un ajutor economic. Desigur, ca orice idee, monedele locale au si detractori. Acestia spun in principal ca banii locali servesc evaziunii fiscale si ca nu au un efect benefic. Experienta Worgl cu moneda lui „wara” poate fi un exemplu de eficacitate potentiala a acestor monede locale. Worgl e un oras austriac cu 4000 de locuitori. In 1932 aveau un somaj de 30%, datoriile Primariei ajunsesera la 1,3 milioane de silingi iar lichiditatile administratiei erau de numai 40.000 de silingi.

Imobiliarele, constructiile si serviciile publice erau in coma financiara. Ei bine, din initiativa primarului Michael Unterguggenberger, administratia locala a imprimat 32.000 de „bonuri” cu o paritate mai mica decat a silingului. Cu bonurile respective, oamenii puteau sa isi plateasca taxele locale si alte dari. Ideea e ca circulatia acelor bonuri a fost de 13 ori mai mare decat cea a silingilor.

Asta ca sa dau numai un exemplu. Somajul a fost eliminat in mai putin de un an si jumatate fara sa se „miste” inflatia.

In fine, ideea e ca local, solutia unor monede locale ar putea sa ne ajute. Cu mentiunea ca avantajul economic se obtine doar local, in aria in care ele circula.

In lume circula in prezent peste 2500 de monede locale. In septembrie 2008, orasul Lewes si-a batut propria moneda. Lira Lewes, avand paritatea de 1:1 cu cea sterlina.

In fine, sunt multe de povestit despre banii locali. In Romania, pentru a implementa un asemenea proiect cred ca e nevoie si de avizul Bancii Nationale. Sunt chiar curios cum vad oficialii BNR aceasta chestiune, a banilor locali. ..
Eu cred ca si la noi ar putea merge in cateva zone asemenea proiecte. Dar despre unde anume, cu alta ocazie. Acum doar am vrut sa aduc in discutie subiectul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Pe scurt

1. Raliul bursier privit in perspectiva: bursa americana creste de 13 luni, perioada foarte scurta daca luam in considerare faptul ca in ultimii 100 de ani, ciclurile de crestere au durat in medie 45 de luni.

2. Cea mai buna reforma a sistemului bancar? Lasati bancile sa cada: un interesant articol in The Washington Post

3. S-a trezit si Ministrul Muncii: “avem un sistem de ajutor social pervers, care incurajeaza nemunca”. Asta dupa ce numarul ajutoarelor sociale a crescut de la 2,8 milioane in 2003 la 9,7 milioane in 2009. Adica exact in perioada in care cel putin teoretic, am avut guverne de dreapta.

4. Cum si de ce au aparut bancile centrale

5. Si americanii vor face concedieri serioase in invatamant: intre 100.000 si 300.000 de profesori isi vor pierde locurile de munca in iunie pentru ca guvernul nu mai are bani

6. Jumatate dintre americani sunt multumiti cu nivelul actual al taxelor. Cum or arata cifrele in cazul Romaniei?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Ministrul francez al Finanţelor, indirect către Trichet: „Nu e cazul să exersăm pudori de fată mare. Numai imbecilii nu-şi schimbă părerile”

Grecia a apelat in cele din urma la sprijinul FMI, in ciuda recomandarilor presedintelui Jean Claude Trichet de a nu lasa Fondul sa se implice in problema greaca. Aflata la Washington, ministresa franceza a Finantelor a declarat ca e in favoarea interventiei FMI si i-a adresat indirect o replica lui Trichet. „Trebuie gasite cele mai bune solutii, iar expertiza Fondului Monetar International este in interesul tuturor” a spus Lagarde la o conferinta de presa. Intrebata cum comenteaza recomandarile sefului Bancii Centrale Europene de a nu fi implicat FMI in cazul crizei elene, Lagarde a spus:”Nu trebuie sa avem pudoarea unei fete mari. Adevarul de ieri nu mai e acelasi cu adevarul de azi. Numai imbecilii nu isi schimba opiniile”, a comentat Lagarde.

Una peste alta, nu e normal ca neamtul sa achite costul lenei grecului, asa ca reticentele germanilor in a ajuta cu bani Grecia pot fi foarte bine intelese. A apela la FMI arata insa o slabiciune a UE in materie de guvernanta economica, ceea ce nu convine europenilor.
Imi vine acum in minte finalul din Zorba, care e exceptional. O uriasa investitie se prabuseste, banii se duc naibii, totul se darama, iar Zorba, privind toate astea, se ridica si incinge un sirtaki. In fond, nu sunt banii lui.
Asta face Grecia si acum.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Rolul agenţiilor de rating în criză. Modele de calcul incorecte şi lupte surde pentru cote de piaţă

Subcomisia permanenta a Senatului american care se ocupa de cercetarea cauzelor crizei a avut ieri audieri. Cei care s-au prezentat sa isi spuna punctul de vedere au fost sefii agentiilor de rating Moody`s si S&P, care au contribuit major la adancirea crizei prin magariile facute. In mai bine de 580 de pagini sunt descrise modalitatile baietilor “destepti” care acordau ratinguri dupa ureche si dupa cum le dicta lupta pentru cota de piata. Cand s-au trezit, au coborat masiv in cateva zile, mii de calificative de la AAA la junk. Azi erai vedeta pietei, maine erai retardatul ei, cum ar veni. Fara a intra in detalii legate de mailurile interne (merita citite pentru a se vedea la ce duce competitia intre agentii si cum isi suflau contractele una, alteia), iata cateva dintre concluziile senatorilor americani.

1) Se foloseau modele de rating incorecte. Intre 2004 si 2007, Moody’s si Standard & Poor’s foloseau cifre „inadecvate” pentru a putea estima cat de mare era riscul in cazul ipotecilor rezidentiale.

2) Presiunea concurentiala ii facea pe angajatii agentiilor de rating sa noteze fals performantele clientilor lor.

3) Desi stiau ca ratingurile pe care le acordau ar putea insela investitorii, agentiile de rating continuau sa opereze cu cifre si modele incorecte

4) In ciuda profiturilor mari obtinute, agentiile de rating nu au investit in resurse care sa le imbunatateasca modul de notare

5) Cand au coborat masiv ratingurile a mii de companii in iulie 2007 si apoi in ianuarie 2008, au provocat un soc pe piata financiara, provocand pierderi consistente si contribuind la adancirea crizei. Uneori, ratingurile au fost coborate de la AAA direct la junk. In alte cazuri, desi angajatii nu recomandau ratinguri bune, conducerea agentiilor nota cu risc zero (AAA) anumite produse pentru ca doreau sa isi mentina clientul (in cazul la care ma refer e vorba despre elvetienii de la UBS)

Aici sunt documentele

Una peste alta, ii inteleg pe cei de la BCE ca ar fi bine sa avem o agentie de rating europeana, transparenta si normala. Cu Moody`s si S&P ne-am cam lamurit.
Se stie ca de prin aprilie trecut, Parlamentul European a votat reglementarea agentiilor de rating, care prevede: un mecanism de rotatie a analistilor, o supraveghere mai stricta la nivel european, dezvaluirea metodologiilor de evaluare si conditii speciale pentru folosirea ratingurilor agentiilor din afara UE. Principalul scop al legislatiei este evitarea conflictului de interese existente sau potentiale. O relatie indelungata intre entitatile evaluate si analisti poate compromite independenta analistilor, au considerat eurodeputatii. Prin urmare s-a instituit un mecanism de rotatie a analistilor, astfel incat acestia sa nu evalueze mai mult de cinci ani aceasi entitate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP