joi, 29 aprilie 2010

Dan Popa: O propunere radicală. Şi trei idei

Prima.
Ai o scurgere la chiuveta. Nu te pricepi foarte bine si decizi sa-l chemi pe instalator. Vine, iti schimba garnitura, pune o chiuveta noua, iti ia caruta de bani si pleaca. La cateva zile, faci inundatie. Nu e normal ca instalatorul sa iti repare gratuit sau sa iti returneze banii?

Te duci la un magazin specializat si ceri un produs scump. Il platesti, dar ajuns acasa, constati ca produsul nu numai ca e defect, dar iti explodeaza in brate si te raneste. Nu ar fi cazul ca magazinul sa te despagubeasca?

Ai o problema cu deficitul. Iti angajezi un zuper-specialist (sa zicem Goldman Sachs), el iti ia caruta de bani, iti spune sa faci intr-un anume fel , dupa care el pleaca iar tie ti se infunda.
Nu ar trebui ca GS sa iti dea banii inapoi? Sa suporte, cum ar veni, din miliardele de dolari profit, o parte din datorie?
P.S. Lumea are nevoie de un cap al lui Motoc. Nu doar GS e vinovat pentru masinatiunile facute, sa fie clar. GS e doar unul dintre cuiele din asfaltul pe care masina financiara ruleaza. Dar cum e nevoie sa se dea poporului circ, s-a gasit un acar Paun.

A doua
Nu cred ca trebuie admirat stufarisul de evenimente pentru a vedea cine a pierdut si cine a castigat de pe urma crizei. Trebuie doar sa se traga o linie si sa se contabilizeze Nume. Pur si simplu sa se numere aia de au facut profituri mari. Pentru ca de regula, aia care au avut de castigat au avut si interesul sa provoace macelul. Sunt cativa care „s-au trezit” cu profituri cat China. GS, cateva hedge found-uri…Aia sunt, frate, ce sa tot cauti vinovati aiurea….?

A treia
Liderii politici europeni sunt in mare pierdere de credibilitate. Cand a izbucnit criza, daca mai tineti minte, au iesit sa spuna ca nicio problema cu Grecia. Ca vor face si vor drege. Pietele nu au dat doi bani. Dupa aia, s-au reunit si au zis ca o sa dea bani, ca au de unde samd.
La fel, pietele nu au dat doi bani pe vorbe si au continuat presiunile pe greci. Pe urma, au venit sa puna banii pe masa, ca nu mai aveau incotro. Nici acum nu prea le-au linistit. Pentru ca, sa fie clar, Grecia este in faliment.

Daca liderii europeni vor sa castige credibilitate, trebuie sa arunce cu mai putine vorbe.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Se întâmplă şi minuni – în martie, guvernul a redus cheltuielile de personal cu 21,5%

Cu o intarziere de cateva zile, Ministerul de Finante a publicat astazi executia bugetara pe primul trimestru, iar datele sunt urmatoarele:

- veniturile la bugetul general consolidat au totalizat 37.54 miliarde lei, cu 1.4% mai putin decat in primul trimestru al anului anterior. Dupa primele doua luni incasarile erau cu 3% mai mici, ceea ce inseamna ca in martie veniturile au crescut usor.

Au scazut puternic veniturile din impozitul pe salarii si venit (-9.5%, respectiv – 475.6 mil lei), cele din TVA (-11.5%; -978.6 mil lei) si cele din asigurari sociale (-5.2%; -631.9 mil lei).

Au crescut printre altele veniturile din impozitul pe proprietate (+10%; +161 mil lei), veniturile din accize (+5.9% sau 182.7 mil lei) si din impozitul pe profit (+8.9% sau 190.6 mil lei). Evolutia lunara a veniturile la buget in graficul de mai jos, click pe imagine pentru detalii.


- cheltuielile totale au scazut cu 0.5% comparativ cu primele trei luni din 2009: cheltuielile de personal au scazut cu 8.7% (-1.1 mld lei), cele de capital cu 36.5% (-1.4 mld lei), insa cheltuielile cu asistenta sociala au crescut cu 15.6%, respectiv 2.35 mld lei.

Cu alte cuvinte, guvernul a taiat de la personal si investitii si a dat banii pe asistenta sociala (aici sunt incluse si ajutoarele de somaj).

Totusi, trebuie mentionat faptul ca in martie, guvernul a redus cheltuielile de personal cu 21.5% fata de martie 2009 (3.84 mld lei vs 4.89 mld lei), detalii aici. De asemenea, in T1 au crescut puternic sumele alocate cofinantarii proiectelor europene (+506% sau 503 mil lei).


Deficitul bugetar a totalizat 8.22 mld lei in primul trimestru, in crestere cu 3.7% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Trebuie sa luam insa in considerare faptul ca PIB-ul din 2010 va fi mai mic decat cel estimat, astfel ca guvernul se indreapta de fapt spre un deficit similar cu cel de anul trecut.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Expunerile vest-europene pe Grecia, bombe cu explozie întârziată

Banca Centrală Europeană se străduieşte prin toate mijloacele să limiteze efectele crizei greceşti asupra instituţiilor financiare europene, dar se confruntă acum cu o problemă mult mai delicată: propria balanţă. Multe bănci europene, inclusiv greceşti, au depus bonduri emise de Grecia drept colateral pentru împrumuturi de la BCE. În ultima vreme, BCE a înlocuit investitorii privaţi ca principală sursă de finanţare a nevoilor Greciei. În consecinţă, BCE ar putea înregistra pierderi masive din creditele acordate cu colateral din titluri de stat greceşti, în cazul în care instituţiile financiare greceşti îşi agravează dificultăţile şi ţara intră în incapacitate de plată.

Banca Centrală Europeană nu vrea să dezvăluie volumul creditelor acordate cu colateral în titluri greceşti, însă există informaţii privind expunerile ţărilor din Uniuinea Europeană faţă de Grecia. Băncile franceze au o expunere de 80 mld.€ pe Grecia, iar cele germane sunt pe locul 2, cu 45 mld.€, în conformitate cu cifrele furnizate de Banca Reglementelor Internaţionale. În Germania, Hypo Real Estate are cea mai mare expunere, de 9,1 mld.€. Commerzbank deţine 4,6 mld.€ în bonduri greceşti, în timp ce băncile din sectorul public cunoscute ca Landesbanken deţin miliarde de euro în acelaşi tip de active.

În conformitate cu reglementările BCE, dacă valoarea colateralului depus de o bancă pentru obţinerea unui împrumut scade, banca debitoare trebuie să aducă alte active suplimentare în garanţie. O asemenea cerere a BCE ar pune presiune pe cele mai fragile bănci europene, ceea ce înseamnă că va solicita suplimentarea garanţiilor doar în cazuri extreme.

BCE s-a mai confruntat cu o asemenea problemă în 2008, când o subsidiară a Lehman Brothers şi mai multe bănci din Islanda, pe care le-a împrumutat, nu au mai fost capabile să ramburseze creditele. BCE pretinde că suma împrumuturilor către acele bănci depăşeşte 10 mld.€ şi este neclar în ce proporţie îşi va putea recupera BCE pierderile.

În cursul anului 2009, BCE a acceptat garanţii în titluri de stat în valoare de 200 mld.€, dar nu comunică structura acestor garanţii pe ţări.

Intrarea în criză a unei singure bănci mai importante poate destabiliza echilibrul financiar din Europa, dar când în această situaţie intră o ţară din zona euro, lucrurile se complică proporţional.

Date fiind condiţiile delicate în care se află Portugalia, Spania şi alte ţări membre ale zonei euro, Banca Centrală Europeană va avea foarte mult de lucru şi cu rezultate imprevizibile.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Poţi lua un credit de 57.000 de euro cu un salariu lunar de 650 de lei?

Saptamana trecuta am aflat ca la mai putin de un an de la lansare programul Prima Casa a facut o victima, un client urmand sa fie executat silit pentru ca nu si-a mai platit ratele.

In aceasta saptamana insa, ziaristii de la Adevarul au dezvaluit faptul ca persoana care va fi executata silit a reusit sa ia un credit in valoare de 57.000 de euro avand un salariu lunar de 650 de lei (157 de euro)! Mai mult, casa pe care si-a cumparat-o a fost puternic supraevaluata, valoarea ei de piata fiind aproximata la 35.000 de euro.

In acest context, avem doua probleme:
1. daca salariul mentionat de Adevarul este real, inseamna ca banca respectiva si-a incalcat toate normele interne acordand in imprumut atat de mare unui client cu venituri atat de mici
2. daca imobilul respectiv a fost evaluat la 60.000 de euro iar din vanzarea sa se va obtine jumatate din suma, inseamna ca cineva a tras statul in piept cu 30.000 de euro.

Nu doresc sa speculez pe marginea acestui caz, insa daca datele prezentate de Adevarul sunt reale, inseamna ca in toata aceasta afacere statul a fost luat de prost. O sa urmaresc subiectul.

via zoso

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Dărâmarea de mituri - ep III

Constat că opinia publică în privința trendului economic se împarte în două tabere: pe de o parte cei care acordă o încredere sporită veștilor de tipul 'greul crizei a trecut, dar mai avem pînă la ieșirea din recesiune', sau 'vom avea anul acesta creștere economică pozitivă, chiar dacă va fi sub 1%', fără să îi intereseze prea mult fundamentele; această categorie o putem numi sensibilă emoțional la semnalele care apar pe media. Pe de altă parte există categoria numită pesimiști incurabili, cei care așteaptă 'cu sufletul la gură' armaghedonul care va reforma din temelii lumea, dominați de o aversiune exagerată față de risc.

V. Volkoff precizează că "... astfel a luat ființă cercul vicios democratic: cu cît contează mai mult opinia publică, cu atît ea cere mai multe informații; cu cît primește mai multe informații, cu atît contează mai mult. Or, aceste informații sunt obligatoriu viciate de doza de dezinformare amestecată în ele."

Cei sensibili emoțional au fost și sunt baza oricărui sistem etatist care a fost și va fi implementat, începînd de la monopolul asupra emiterii de monedă și pînă la iluzia prosperității. Ei constituie partea din orice societate care poate fi drogată cu injecții de optimism și care constituie pentru orice vînzător categoria de piață targetată.

Dpdv economic realitatea este însă alta: după ce gradul de îndatorare al maselor a crescut destul de substanțial și nesustenabil, creșterea economică a fost susținută prin îndatorarea statelor, care se apropie de plafonul maxim. După terminarea stimulentelor acordate, cu siguranță că bursele vor trece iar pe roșu. Creștere economică reală - ceea ce înseamnă o creștere a plus valorii din economie - vom avea numai după ce cantitatea de muncă (șomajul) va înceta să scadă; pînă atunci ... numai succesuri.

Pentru pesimiștii incurabili care văd ca o eliberare armaghedoul reformării lumii - în fond ei fiind niște idealiști convinși - piața a găsit cîteva bunuri în care aceștia să se refugieze, și astfel profitul nu a întîrziat să apară. Dispariția banilor, a rezervelor fracționare, a băncilor, a statelor, colapsul general reprezintă o eliberare iluzorie (pentru ei) și profitabilă pentru alții.

În mod evident, nevoia de diviziune a plus valorii în vederea schimbului a existat și va exista în continuare, banii fiind cei care satisfac această nevoie. După cum bine știm, valoarea banilor nu mai este legată ca în trecut de active limitate cantitativ (metale prețioase), ci depinde de percepții, aparent nelimitate. Unele imperii au căzut în trecut tocmai pentru că rezervele de metale prețioase se terminaseră, motiv pentru care nu mai puteau să-și plătească soldații, deci căderea economică a dus și la o cădere a puterii politice. Dar acum contextul este altul, dominat de o lume globalizată în care puterea militară este polarizată, iar cea economică este foarte sensibilă la acțiunile de lobby. În cel mai pesimist scenariu, vom asista la o reformă radicală a sectorului financiar și în nici un caz nu vom asista la dispariția banilor.

Extremele - relurea creșterii economice pe termen scurt sau armaghedonul - nu vor fi atinse și nici nu vor deveni fenomene generalizate, deci încă un mit dărîmat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Ce se întâmplă dacă Grecia renunţă la euro?

Se discuta tot mai mult in ultima vreme despre posibilitatea ca Grecia sa iasa temporar din zona euro pentru a isi rezolva problemele, iar in acest context, cred ca ar fi util sa analizam care ar fi consecintele unui asemenea gest.

Ce se intampla daca Grecia renunta la euro
Odata cu aderarea la Zona Euro, Grecia a abandonat moneda nationala, drahma, cursul valutar la care a avut loc schimbul fiind de 340,75 drahme/euro.

Sa presupunem acum ca drahma inlocuieste euro. Avand in vedere faptul ca investitorii au o incredere foarte mica in Grecia, in secunda doi va avea loc o devalorizare semnificativa a noii monede, posibil cu 100% sau mai mult.

Multe companii isi vor retrage banii din tara, iar populatia va incepe sa cumpere masiv valuta. Astfel, presiunea pe drahma va fi uriasa, iar Banca Centrala a Greciei nu poate face nimic pentru ca rezerva sa valutara este ridicol de mica - sub 4 mld euro (detalii aici).

Cum isi poate plati o tara datoriile? Poate tipari bani, sau poate imprumuta bani. Americanii pot tipari dolari pentru ca datoriile lor sunt in dolari. Japonezii pot tipari yeni pentru ca cea mai mare parte a datoriei publice este interna, deci in moneda nationala.

Grecia insa nu rezolva mare lucru daca tipareste drahme din moment ce peste 70% din datoria publica este externa si in euro (eventual si in dolari).

Iar de euro si dolari nu pot face rost decat de pe piata internationala. Cine si la ce pret imprumuta o tara aflata practic in faliment? In plus, cu cat grecii vor tipari mai multi bani, cu atat moneda nationala se va devaloriza mai mult. Grecia are o datorie de peste 250 miliarde de euro fata de creditorii externi.

Pe de alta parte, prin inflatie, guvernul grec poate reduce semnificativ ponderea cheltuielilor publice in PIB, restructurand astfel sectorul public. Practic, daca autoritatile tiparesc bani iar drahma se devalorizeaza vor creste preturile, creste si PIB-ul nominal, iar daca pensiile si salariile bugetarilor raman neschimbate, ponderea lor in PIB scade. Bineinteles, asta inseamna ca puterea de cumparare a populatiei scade dramatic.

Iesirea Greciei din zona euro poate reprezenta o solutie pentru ca tara sa iasa din criza, insa pe termen scurt, o asemenea masura va avea efecte dezastruoase atat pentru populatie, cat si pentru actualii creditori, care vor pierde cea mai mare parte a banilor in momentul in care grecii isi vor restructura datoria externa (masura va fi inevitabila).

Mai departe, moneda euro va avea de suferit prin faptul ca abandonarea Greciei de catre ceilalti membrii va zdruncina serios increderea in zona euro – la ce bun sa ai o moneda unica si o politica monetara comuna, daca o tara este abandonata de celelalte atunci cand are probleme?

Tot asa judeca si grecii, acestia fiind siguri ca Germania & co nu ii va lasa sa cada.

Concluzie
Grecia iese din zona euro – pe termen scurt, va fi dezastru. Drahma se va devaloriza masiv, inflatia va exploda, puterea de cumparare se va reduce, vor avea loc miscari de strada, tara va intra probabil in incetare de plati. Euro se va deprecia in fata principalelor monede.

Pe termen lung, grecii pot iesi castigati pentru ca renuntand la euro isi pot rezolva rapid problemele, urmand ca apoi sa pregateasca mai usor relansarea economica de dupa “dezastru”.

Grecia este salvata de FMI si UE – problemele Greciei devin problemele zonei euro, criza fiind astfel mai usor de suportat. Se creaza insa un precedent periculos – cine urmeaza dupa Grecia?

Portugalia? Spania?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Şelaru: Pe ce pariem

Nu vreau să-mi dau cu părerea dar mă frământă întrebarea, în ce să ţinem economiile?

Să zicem că marţi aveam 100 de euro, 100 de dolari şi 100 de lei. Adică 822,06 lei. Ieri aveam 828,46 lei. O creştere de 0,78 procente.

Dar să socotim în euro. Marţi aveam 199,30 euro, ieri 199,96, o creştere de 0,33 procente. Şi în dolari, marţi aveam 265,52 iar ieri 263,70, o pierdere de 0,7 procente.

Frumos, nu? Pe ce pariem acum când Grecia se zvârcoleşte, noi nu ne simţim bine iar americanii sunt vânduţi chinezilor?

Problema sună cam aşa. Am 1000 de lei, care sunt proporţiile în care împart respectiva sumă astfel încât să am cele mai mici pierderi (pentru optimişti cele mai mari câştiguri) la variaţiile de până la 10 procente pentru cursurile de schimb? La noi cursul leu-dolar se obţine prin intermediul cursului euro-dolar.

La tot acest circ se adaugă inflaţiile pentru respectivele monede precum şi dobânzile la depozite dar acum problema e dată de ratele de schimb.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Lucian Davidescu: Eleftheria i thanatos! Grecii jură că ne îngroapă pe toţi. În ce ordine?

Georges Papandreou: „Trebuie ca Europa şi zona euro, într-un efort comun, să prevină extinderea crizei în economia europeană şi mondială”



Dai în mine? Dai în tine. Dai în fabrici şi uzine
Nu mai este o criză grecească, e deja o criză a datoriilor europene. Premierul grec a speculat bine momentul în care propria ţară s-a rostogolit trei trepte pe scara Fitch. Pentru că panica făcea deja valuri. În Portugalia, unde au căzut doar două trepte, Puterea şi Opoziţia tocmai se pupau pe obraji de spaimă. Spania a scăpat cu o singură treaptă retezată. Irlanda şi Italia aşteaptă să vadă ce li se va întâmpla

Dacă Grecia nu plăteşte, atunci cine plăteşte?
Când e vorba de expunere directă faţă de activele greceşti, francezii au de luat 51 de miliarde de euro. Germanii, alte 31 de miliarde de euro (proporţia contribuţiilor la bailout este inversă). În Europa de Est, expunerile indirecte sunt mai mari în Ungaria, Cehia sau Polonia (câte 1% din PIB) decât în România sau Bulgaria (0,5% din PIB).În caz că Grecia încetează plăţile, nimeni nu ştie exact unde s-ar opri dominoul prăbuşirilor.  Însă, la final, dezastrul lăsat în urmă ar putea fi comparabil cu cel de la Lehman Brothers.

Unde se duc băncile când se duc?
Pentru zona euro, criza din Grecia este una a datoriilor. Însă pentru Balcani, ea s-ar traduce în primul rând într-o criză bancară. Băncile greceşti au cele mai mari expuneri în ultimele ţări intrate în UE: România, Bulgaria şi Cipru. Scenariul catastrofal, dar puţin probabil, este că falimentarul stat grec ar obliga băncile să aducă banii acasă. Mai probabil este însă că, dimpotrivă, băncile greceşti şi-ar pune banii la adăpost la vecini.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Răzvan Pascu: Ce salariu trebuie să ai pentru creditul Prima Casă?

Din ce in ce mai multi tineri sunt interesati de programul Prima Casa, in special pentru faptul ca dobanzile oferite de banci sunt ceva mai mici dar si pentru ca nu exista comision de rambursare anticipata.

Pentru creditul Prima Casa ai nevoie de urmatoarele venituri:

  • La 2000 RON net venituri pe familie lunar, puteti lua 33.947,05 EUR cu o rata lunara de 184,08 EUR
  • La 2500 RON net venituri pe familie lunar, puteti lua 45.187,79 EUR cu o rata lunara de 245,02 EUR
  • La 3000 RON net venituri pe familie lunar, puteti lua 56.428,54 EUR cu o rata lunara de 305,98 EUR

In cazul in care sumele dorite sunt mai mari de 57.000 euro pentru achizitionarea unei locuinte vechi, diferenta de bani trebuie adusa de catre voi, asa ca exemplele nu isi mai au rostul mai sus. Spre exemplu, daca vrem sa cumparam un apartament de 70.000 euro, 13.000 euro ii aducem noi, iar banca ne da credit 57.000 euro.

Problema cea mai mare la acest tip de credit este insa ca dureaza destul de mult timp pana ce Fondul de Garantare rezolva dosarele solicitantilor. Iar pentru ca multe persoane se intreaba daca sunt eligibili pentru Prima Casa, voi scrie mai jos conditiile pentru acest program:
  • Trebuie sa nu ai nici un credit ipotecar in derulare si sa nu detii nici o locuinta (nici sotia/sotul) pe numele tau;
  • 5% avans. Plafonul pentru locuintele vechi este de 60.000 euro, deci avansul de 5% ar insemna 3000 euro.
  • Se depun intr-un cont bancar minim 3 rate de dobanda, ca si garantie.

Datele sunt calculate pe conso.ro tinand cont de conditiile urmatoare: grad maxim de indatorare 50%; durata de rambursare 30 de ani; 2 membri in familie; moneda EURO; fara alte credite in derulare; comision de acordare 1% inclus in credit; DAE mediu 5% (Raiffeisen Bank are cel mai mic DAE – 4,53% si Piraeus Bank cel mai mare DAE – 6,10%).

Dintre cititori, este cineva interesat/a de credit prin Prima Casa?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP