vineri, 30 aprilie 2010

Lucian Davidescu: Cea mai mare dilemă a lui Warren Buffett: “Să ucid sau să salvez Goldman Sachs?”

Tăierile de rating pentru Grecia, Portugalia şi apoi Spania de către Standard&Poor’s, au mutat în plan secund scandalul Goldman Sachs. Dar asta s-ar putea să nu fie de ajuns.

Weekend-ul acesta se judecă soarta Goldman Sachs. Nu o va face SEC, care a deschis investigaţia de fraudă împotriva băncii de investiţii. Nu o va face nici senatul american, care i-a audiat deja pe bancheri. Şi nici procurorii din New York, care tocmai au deschis o anchetă penală. Îi va judeca…

Warren Buffett, la adunarea anuală a investitorilor Berkshire Hathaway, de pe poziţia de investitor care a pus la bătaie propria reputaţie şi cinci miliarde de dolari pentru Goldman Sachs.

„Mă aştept la multe întrebări şi voi da răspunsuri complete şi detaliate”, a spus Buffett, citat de Wall Street Journal.

Pentru Buffett, felul în care va trata cazul băncii de investiţii este probabil provocarea vieţii (şi are deja 80 de ani!). Pentru că şi-a construit imperiul pe etica de afaceri şi responsabilitatea faţă de clienţi. Pentru că a favorizat inovaţia şi managementul bun, în timp ce critica inovaţiile financiare şi efectele lor. Dar şi pentru că a ştiut să-şi aleagă în general corect investiţiile, lucru care l-a adus în topul celor mai bogaţi oameni din lume.
În cazul Goldman Sachs, miliardarul a închiriat – scump! – propria reputaţie. Investiţia de cinci miliarde de dolari în opţiuni Goldman Sachs, făcută la apogeul crizei, i-a adus lui Buffet trei miliarde profit, peste dividendul anual garantat la 10% din investiţie. În ziua în care SEC a anunţat investigaţia, căderea acţiunilor cu 13% a redus profitul la 2 miliarde. Iar întrebarea acum, pentru acţionari, este dacă pe termen lung Goldman Sachs va mai putea să convingă mulţi clienţi, pentru mulţi bani, că lucrează în interesul lor.

Alte exponate din galeria de figuri Abacus.

Lloyd Blankfein, preşedintele Goldman Sachs, a avut o prestaţie de oţel în faţa senatului, în contextul în care o singură broboană de sudoare pe frunte putea însemna zeci sau sute de milioane de dolari cădere pe burse.
Doar două bănci au câştigat masiv în urma crizei. JP Morgan Chase (condusă de Jamie Dimon) şi Goldman Sachs.

Totuşi, chiar dacă salariul i-a scăzut de la 4,5 milioane de dolari pe lună în 2006 la nici un milion în 2009, Blankfein încă se simţea de neînvins: „Îndeplinesc misiunea lui Dumnezeu”, spunea el într-un interviu anul trecut, declaraţie pentru care şi-a cerut scuze la scurt timp. Însă luna aceasta, se închina deja la alţi zei: “Dragă Warren, spune-mi ce să fac”.
Fabrice Tourre, „Fabulosul Fab”, şi-a cerut şi el scuze (în faţa senatorilor, prin avocat). De data aceasta, pentru o parte din conţinutul cinic al e-mailurilor aduse ca probe, care descriau obligaţiunile vândute drept „junk”, „crappy”, „shitty”.
Însă nu şi-a cerut scuze pentru că şi-a descris clienţii drept „orfani şi văduve”, dimpotrivă, a tot repetat că erau „investitori sofisticaţi”. „Tot mai mulţi bani împrumutaţi în sistem. Clădirea stă să cadă în orice moment. Singurul potenţial supravieţuitor, fabulosul Fab, stă în mijlocul acestor complexe contracte exotice pe banii altora, pe care le-a creeat fără să înţeleagă foarte bine toate implicaţiile acestei monstruozităţi!!!”, sunt cuvintele care l-au făcut faimos pe francezul de 31 de ani.
În faţa e-mailurilor care probau că şi-a minţit clienţii, fabulosul Fab a tot repetat că nu-şi aminteşte.

Jonh Paulson, managerul de fond care a încasat tot profitul din operaţiunea Abacus, un miliard de dolari, stă deja liniştit. Deocamdată, nicio anchetă nu îl vizează, pentru că nu el este cel care şi-ar fi minţit clienţii.

Ce a făcut totuşi Paulson? Când toată lumea credea că ipotecile vor aduce randamente nesfârşite, el a pariat pe căderea pieţei. S-a dus la Goldman Sachs să îi „facă” o piaţă, iar când IKB şi ABN Amro s-au angajat să cumpere a pus în coş ouăle cele mai fragile.

Robert Khuzami a instrumentat cazul SEC şi are reputaţia că “nu ia prizonieri”.

Khuzami şi-a construit cariera fugărind, anchetând şi condamnând terorişti. Inclusiv pe cei care au detonat o bombă cât o dubă, în 1993, în beciurile Wall Trade Center. În 1999, l-a înfundat pe Patrick Bennet, omul care a orchestrat a doua cea mai mare schemă Ponzi din istoria SUA. Din 2002 a lucrat pentru Deutsche Bank, iar din 2007 conduce departamentul executiv al comisiei de valori mobiliare din SUA.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Bogdan Glăvan: În China s-a lansat programul „Doar două case”

Astăzi autorităţile de la Beijing au interzis populaţiei să deţină mai mult de două case. Din câte înţeleg restricţia se aplică locuitorilor Beijing-ului, la nivelul întregii ţări existând o altă restricţie – interzicerea creditelor ipotecare pentru a treia casă.

Guvernul speră ca prin aceste măsuri să potolească boom-ul. Desigur, dacă insistă suficient de mult cu măsuri administrative pot termina boom-ul imobiliar. De exemplu, pot decreta că începând de mâine locuinţele cumpărate nu vor putea fi revândute decât peste 50 de ani. Sau pot stabili un impozit de 100% la revânzarea casei. Dar ce au de-a face aceste măsuri cu boom-ul… general? Fix nimic.

Piaţa imobiliară este doar un debuşeu pentru cheltuirea banilor. Ferecarea ei prin interdicţii va dirija (ca o consecinţă neintenţionată) fluxul de credit ieftin pe alte canale de dispersie în economie. Important este că veniturile nominale ale chinezilor cresc proporţional cu masa monetară. Dacă ei nu vor putea cheltui banii pe locuinţe, îi vor cheltui pe maşini. Dacă nu îi vor putea cheltui pe maşini îi vor cheltuie pe excursii la Paris. Boom-ul imobiliar nu este decât o expresie a subvenţionării investiţiilor prin scăderea artificială a ratei dobânzii şi expansiunea creditului. Una din multiplele expresii posibile.

La limită, guvernul chinez poate încerca să potolească inflaţia prin îngheţarea tuturor preţurilor. Aceasta nu va elimina distorsionarea economiei. Doar va adăuga distorsiunilor induse monetar noile distorsiuni induse prin măsuri administrative.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Ura şi la halbă!

Tovarasi
Va vorbesc in calitate de mic patron. In aceste zile in care micu`i frate cu romanul, iar vesnicia s-a nascut la tzap, va rog sa imi permiteti sa va urez un Intai de mai cat mai responsabil. Sa luptam tovarasi impotriva exploatarii omului de catre mititei si sa-i rapunem pana la unu. Fiarba berea`n cupe, saie`ne mustarul, dulce Romanie asta ti-o doresc.
Sa sarbatorim tovarasi in mod civilizat si responsabil victoria clasei muncitoare. Sa bem si sa ne acoperim deficitul de bere, destul de greu de finantat.
Frati romani
Traiasca Unu Mai, ziua celor ce muncesc. Desi ar putea sarbatori si Guvernul, ca oameni e si el.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Nu se va introduce nicio clauză care să permită ieşirea din Euroland

Seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, nu vrea sa introduca în tratatele europene nicio clauza care să permită excluderea unei ţări din zona euro, posibilitate discutată cu precădere în Germania, spune AFP.

“Tratatele europene nu prevăd o astfel de posibilitate şi ar fi o eroare să le amendăm în acest sens”, a apreciat Barroso – într-un interviu publicat în Hamburger Abendblatt. Pacat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Optimism debil sau pesimism nesănătos

Scriam aici ca nu cred ca Romania va creste in 2010 si nu cred nici acum. Ma enerveaza ca in pesimismul meu am dreptate. Ma enevreaza ca Boc nici macar nu incepe restructurarea sectorului public.

Ma enerveaza ca aia de propovaduiau cresterea economica, acum se ascund sau fac pe desteptii si invoca evolutii impredictibile. Sau, in mod pervers, spun ca ei doar au incercat sa insufle optimism.

Ma enerveaza ca nu se face un pact politic la nivel national in care sa se recomande abtinerea de la manifestatii si demonstratii pana iesim din criza.

Ma enerveaza ca, din cauza iresponsabilitatii politice, s-ar putea creste taxele. Ori, ca sa bagi taxe acum, inseamna sa omori consumul, sa ii determini pe patroni sa isi reduca din cheltuieli (inclusiv cele de personal) numai ca sectorul bugetar sa fie mai departe bine hranit pe banii alora de mai muncesc.

Ma enerveaza cand vad cum se revolta unii ziaristi pe faptul ca un director de spital are un salariu de 6000 de lei (1500 de euro) si nu inteleg cat ar trebui sa fie salariul unui director de spital in Romania ca sa fie multumiti ziaristii?

Ma enerveaza pleziristii careinainte de a fi ministri declara ca problema Finantelor e comunicarea si ca nu colaboreaza cu presa, iar dupa ce se vad pusi in fotolii uita completamente de asta.

Ma enerveaza cand citesc masurile anticriza luate de statele europene si cand vad ca nimeni din Guvern nu pare sa le citeasca sau sa incerce sa le aplice. Ma enerveaza cand Boc se victimizeaza si da vina pe Vosganian, pe Iliescu, pe mineri, pe Burebista, pe Adam si pe Eva, fara sa stie ce e de facut.

Opozitia e tampa, iar Puterea fara nerv.

Ma enerveaza ca de 20 de ani, reformele in Romania sunt facute de FMI si sunt ratate de politicieni. Ma enerveaza ca Fiscul ma someaza sa ii dau 5,15 lei iar costurile plicului, timbrelor, expeditiei samd ii costa 6 lei.

Ma enerveaza ca mereu ii luam pe altii de prosti, desi pe noi nimeni nu ne ia de destepti.

Ma mai calmeaza doar faptul ca o sa ies la iarba verde si o sa uit de toate astea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Speculatorii, marii câştigători ai crizei din Grecia

In ultima luna, pietele internationale au reactionat puternic la vestile venite din Grecia, iar bursa de la Atena a cunoscut variatii extrem de mari de la o zi la alta.

Am ilustrat mai jos evolutia valorii actiunilor emise de cea mai mare banca greceasca, respectiv National Bank of Greece.

Dupa cum se poate observa, in ultimele 20 de sedinte de tranzactionare pretul actiunilor a cunoscut scaderi masive urmate de cresteri pe masura, in timp ce volumele de tranzactionare au fost uriase.

Spre exemplu, ieri s-au tranzactionat actiuni in valoare de 145 milioane de euro, ceea ce inseamna 2% din capitalizarea bancii. In aprilie s-au tranzactionat echivalentul a aproximativ 25% din totalul actiunilor NBG.
Ca o comparatie, 2% din capitalul celei mai mari banci cotate la BVB (BRD) inseamna ~50 milioane de euro. Ieri, la BVB s-au tranzactionat actiuni BRD in valoare de aproximativ 190.000 de euro, adica 0.008% din capitalizare.

Sa nu mai discutam despre variatia euro in raport cu dolarul, variatia costurilor CDS sau a pretului bondurilor.
Concluzia: aprilie a fost o luna numai buna de speculat, nu degeaba atat Grecia cat si alte tari au acuzat atacuri speculative venite din partea celor care au incercat sa castige un ban “cinstit” speculand problemele venite din zona euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Deficit bugetar compromis?

După primul trimestru deficitul bugetar este de circa 8,2 miliarde lei, în vreme ce anul trecut se cifra la 7,9 miliarde lei. Deci anul acesta este mai mare cu 3,7%. Conform datelor provizorii, reprezintă 1,5% din PIB.


Anul trecut deficitul realizat pe primul trimestru a reprezentat cam o cincime din deficitul total la sfârşitul anului. Nu ştiu în ce măsură este rezonabil să presupunem că la sfârşitul lui 2010 vom avea 1,5 x 5 = 7,5% din PIB deficit bugetar, dar în condiţiile în care FMI se gândeşte să modifice prognoza creşterii PIB la 0% (după ce au mai redus-o o dată de la 1,3 la 0,8), cifra pare verosimilă.

În fond, în ciuda pretenţiilor că suntem cu deficitul conform planului, planul se schimbă pe lună ce trece, în rău, astfel încât este ridicol să aplaudăm cifrele anunţate de guvern. Nu mai pun la socoteală faptul că cifrele respectivă reflectă o metodologie particulară de calcul, care nu se referă la valoarea angajamentelor guvernului, ci la cuantumul cheltuielilor efective (mare parte din economiile realizate în ultima vreme sunt dificil de susţinut – neplata salariilor, amânarea rambursării TVA s.a.)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Şelaru: Camătă sau dobândă

Mircia Giurgiu, deputat PDL, vrea o lege împotriva cămătăriei. Încă o măsură socialistă, banii sunt o marfă, nu poţi să spui care e preţul lor, adică dobânda.

Să revenim în realitate, cum ar fi să existe o lege care să spună că dobânda la eurobondurile Greciei este de cel mult 5 procente. Cine, Doamne iartă-mă, i-ar împrumuta pe greci? Nimeni. Pentru Grecia banii sunt mai scumpi decât pentru un prieten al meu care vrea să-şi facă o casă.

Nu apăr niciun împrumut dat în condiţii ilegale, cine face o ilegalitate să plătească. Dar a spune că anumite împrumuturi sunt ilegale datorită dobânzii este o aberaţie. Ne spune un comentator că prin camătă se înţelege capitalizarea dobânzii pe perioade mai scurte de un an. Cică scrie în Codul Penal. N-am reuşit să găsesc. Adică nu poţi să iei dobândă la dobândă pe perioade mai scurte de un an.

O prostie. Există conturi curente cu capitalizarea dobânzii la o lună. De la bănci. Aşa că a impune ca tu client al băncii să poţi capitaliza dobânda la o lună dar banca sau altcineva nu e pur şi simplu discriminare.

Bun, nu am nimic cu deputatul Giurgiu, e doar un alt exemplu de socialism în marş, o încălcare a legilor economiei de piaţă şi, în mod clar, o dovadă că PDL nu are nicio treabă cu liberalismul.

Avem încă o dată dovada că "Prost nu e ăla care cere ci ăla care dă." dar noi şi asta vrem să reglementăm, niciodată prostia n-o să fie reglementată (de la Caritas la FNI, în 10 ani, proşti s-au găsit de fiecare dată şi nici acum nu lipsesc). E doar un vis socialist sortit unei iluzii din ce în ce mai părelnic reală în vremurile astea grele. Ce poetic sunt. :-)

Ce înseamnă o dobândă corectă? Ca la musulmani, zero? Dacă da, mai priviţi şi nivelurile de dezvoltare economică. Mai bine am pune mâna pe carte şi am învăţa să citim şi să înţelegem ce scrie prin contractele alea pe care prea mulţi le semnează fără să le înţeleagă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Şelaru

Dan Popa: Ce spuneam ieri…?

“Turbulenţele pe care le traversează zona euro adâncesc şi mai mult Europa într-o criză de identitate ce alimentează deja revenirea reflexelor naţionale, eşecul proiectelor mobilizatoare şi al noilor instituţii ale Uniunii Europene, în mare parte invizibile”, comentează joi France Presse.

Exact ce ziceam in postul anterior...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP