duminică, 2 mai 2010

Bogdan Glăvan: Este democraţia (socialistă) mai rea decât autocraţia? Cazul Greciei

Am descoperit via Marginal Revolution acest articol din 1995 (!!!), care analiza evoluţia postbelică a economiei Greciei. Până în 1974 Grecia a avut creştere economică puternică (peste media OECD) şi inflaţie scăzută. După 1974 creşterea PIB s-a plafonat, inflaţia a crescut (mult peste media OECD) iar deficitele aşijderea.

Ce a fost diferit în cele două perioade? Mediul instituţional. Experienţa Greciei pare să ilustreze foarte bine ideea că tranziţia de la dictatură la democraţie (în principal cu partidul socialist la cârmă) este uneori periculoasă pentru sănătatea economiei. Această schimbare a adus creşterea rolului statului în economie – vezi ponderea cheltuielilor publice în PIB – creşterea fiscalităţii, a puterii sindicatelor, a aparatului birocratic de redistribuit avuţia.

Intrarea Greciei în 1981 în Comunitatea Europeană a facilitat creşterea statului, datorită transferurilor substanţiale – aviz amatorilor din România care cred că prin fonduri europene vom asigura un viitor mai bun urmaşilor. Aceste transferuri au crescut de 14 ori între 1981 şi 1991, de la 0,4 la 5,7% din PIB, contribuind nu la creşterea economică ci la constrângerile bugetare laxe.

Ca un subiect uşor colateral, autorul aduce undeva în articol o observaţie excelentă, în opinia mea. El spune că intrările de capital public dinspre UE au declanşat un soi de „Dutch disease”. Această observaţie arată inconsistenţa economiştilor români de orientare intervenţionistă care blamează (măcar în parte) liberalizarea prematură a contului de capital pentru actual criză; dacă sunt consecvenţi, ei ar trebui să respingă în egală măsură intrările de capital public deoarece, în analiza lor, efectele avalanşei de capital extern sunt aceleaşi, indiferent de originea acestui influx – public sau privat. Dacă prea multe miliarde “private” sunt rele, atunci nici prea multe miliarde “publice” nu sunt bune.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Datoria publică din ţările dezvoltate în următoarele decenii

Stephen Cecchetti şi încă doi colegi de la Bank of International Settlements (deci nu e vorba de un grup privat) au produs un studiu foarte bun asupra dinamicii datoriei publice din ţările dezvoltate în următoarele 2-3 decenii, ca urmare a crizei actuale dar mai ales a nesustenabilităţii sistemelor publice de pensii. Să le dăm cuvântul (sublinierile îmi aparţin):
According to the OECD, total industrialised country public sector debt is now expected to exceed 100% of GDP in 2011 – something that has never happened before in peacetime.
Today, interest rates are exceptionally low and the growth outlook for advanced economies is modest at best. This leads us to conclude that the question is when markets will start putting pressure on governments, not if.
Overall fiscal balances have been deteriorating sharply – by 20–30 percentage points of GDP in just three years. And, unless action is taken almost immediately, there is little hope that these deficits will decline significantly in 2011. Even more worrying is the fact that most of the projected deficits are structural rather than cyclical in nature. So, in the absence of immediate corrective action, we can expect these deficits to persist even during the cyclical recovery.
Throughout the projection period, the real interest rate that determines the cost of funding is assumed to remain constant at its 1998–2007 average, and potential real GDP growth is set to the OECD-estimated post-crisis rate

Că dinamica bugetară actuală este nesustenabilă ne-o dovedeşte graficul de mai jos, care arată unde va ajunge plata dobânzilor la datoria publică.

Chiar dacă presupunem că deficitul bugetar primar se reduce cu câte 1 punct procentual pe an în perioada 2012-2017, tot nu este suficient pentru ca datoria publică să se menţină la un nivel rezonabil în următoarele decenii.
Al treilea scenariu presupune, pe lângă îmbunătăţirea bugetară amintită anterior, îngheţarea cheltuielilor cu pensiile de stat la nivelul din 2011. În Franţa, Irlanda, Marea Britanie, SUA nici măcar această politică draconică nu este suficientă pentru a ţine datoria sub control.
Al patrulea scenariu ne arată ce eforturi ar trebui să facă guvernele pentru a ţine datoria publică la nivelul din 2007. După cum se vede din tabelul de mai jos, excedentele bugetare necesare în acest sens sunt absolut neverosimile.

Nu în ultimul rând, autorii studiului punctează faptul că creşterea datoriei publice descurajează creşterea economică, ceea ce practic măreşte povara ajustării în viitor, deoarece mai puţin PIB potenţial înseamnă mai puţine venituri potenţiale la buget. De asemenea, din scenariile prezentate sunt excluse orice crize de genul celei actuale sau recesiuni mai importante care, prin presiunea politică asupra bugetului public, ar dinamita toate calculele de mai sus.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: Grecia şi o lecţie gratuită pentru România

Deazstrul grec a fost evitat pe ultima suta de metri, cu o suma cu adevarat rezonabila de ~140 miliarde de EURO, sponsorizata in mare parte si de contribuabilii americani, prin intermediul FMI; in mod exceptional, acest imprumut va fi junior titlurilor de stat / obligatiunilor grecesti.

Singura intrebare despre datoria greaca este urmatoarea: va fi un faliment controlat sau nu? Faliment controlat inseamna o restructurare "amiabila" si asumarea unor pierderi de catre creditorii statului grec.

Pacatul originar al tarilor din sudul Europei a fost intrarea in zona EURO la un curs supraevaluat, care le-a redus competitivitatea economica - salarii si preturi nemtesti cu productivitate greceasca. Daca Grecia ar mai avut o moneda proprie ar fi avut posibilitatea devalorizarii; din pacate, Grecia nu poate iesi din zona EURO fara o panica bancara serioasa si fara a lovi grav credibilitatea monedei unice europene.

Din acest motiv nu sunt inca foarte alarmat de cifrele UK - care arata foarte prost, mai prost chiar ca cele ale Greciei. Au moneda si politica fiscala proprie; dupa alegeri, nu am niciun dubiu ca lira va fi devalorizata consistent.

E o lectie de invatat pentru oficialii romani - o intrare prea rapida in zona euro sau la un curs supraevaluat ar condamna economia romaneasca la subdezoltare sau faliment.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP