luni, 3 mai 2010

Mihai Marcu: Ce taxe vor creşte? TVA sau cota unică?

Guvernul Romaniei (fie Boc, fie Tariceanu) s-a incapatanat inutil sa creasca taxele in 2007 - 2009. In 2007 nu era bine, nu stim de ce; in 2008 si 2009 a fost campanie electorala. In 2010, au fost niste promisiuni din campanie care inca sunt respectate.

TVA-ul trebuia sa creasca in 2007, cand conjunctura o permitea - economia crestea iar pofta de consum a romanilor parea de nestavilit.

Cresterea TVA in 2009 este o masura prociclica - lovim mortul (recte economia) cand este la pamant. Din pacate, situatia bugetului este disperata: vestita restructurare a sectorului public ramane la stadiul de poveste, in timp ce deficitul este cosmetizat prin neplata datoriilor, prin nerambursari de TVA si in general cresterea arieratelor.

Pe scurt, o posibila crestere a TVA este o masura care vine intr-un moment prost, dar este de inteles, avand in vedere faptul ca acordul cu FMI se indreapta spre sant.

Dar exista o alternativa si mai proasta, care "aparent" se afla in studiul MF - cresterea cotei unice. De ce este cea mai proasta masura posibila? Cateva argumente:

- impozitul poate fi usor de fentat; evaziunea este raspunsul imediat;
- piata muncii este deosebit de slaba in acest moment; somajul a atins maxime istorice. Baza de impozitare este mica.
- taxarea muncii este deja foarte mare; atunci cand vezi ca vita trage sa moara platind 32% contributii pentru pensii, e o greseala sa pui un impozit marit.

Cresterea taxelor directe este o greseala. Veniturile colectate in plus nu vor fi suficiente si doar se amana inevitabilul - cresterea TVA.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Ion Radu Zilişteanu: De ce n-ar fi vrut Germania să ajute Grecia



Imaginile de mai sus sunt un extras din emisiunea GPS de la CNN, găzduită de Fareed Zakaria. Sunt explicate câteva dintre motivele pentru care Germania ar fi vrut să lase Grecia să se îndrepte spre faliment:

- grecii au pensia de 80% din salariu, iar germanii numai 46%;

- în Grecia se plătesc 14 salarii anuale către bugetari, pe când în Germania numai 12;

- stagiul pentru pensie integrală pentru vechimea în muncă este de 35 de ani în Grecia şi 45 în Germania.

Contribuţia Germaniei la pachetul de ajutor financiar al statelor din zona euro destinat Greciei se ridică la 25 mld.€.

Ieri, a fost parafat acordul dintre Grecia, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, pe de altă parte. Pachetul ar putea ajunge la 120 mld.€. Guvernul socialist grec, condus de George Papandreou, şi-a asumat următoarele măsuri:

- reduceri ale cheltuielilor bugetare de 7,6 mld.€ în următorii doi ani

- al 13-lea si al 14-lea salariu nu vor mai fi acordate pentru angajaţii din sectorul bugetar şi nici pentru pensionarii din sectoarele public şi privat

- investiţiile publice vor fi reduse

- costurile necesare funcţionării instituţiilor publice vor fi diminuate

- veniturile la buget vor creşte cu 7,8 mld.€ în următorii doi ani

- se va majora TVA-ul de la 21% la 23% în acest an

- o noua taxa va fi impusă construcţiilor ilegale, numeroase în Grecia

- noi taxe vor fi impuse pentru poluare, jocuri de noroc şi pe profiturile companiilor

- accizele pentru alcool, ţigări şi benzină vor fi majorate

- vârsta de pensionare a femeilor va fi majorată de la 60 la 65 de ani, similară cu cea a bărbaţilor

- începand cu anul 2015, angajaţii vor trebui sa plătească contribuţii de pensie timp de 40 de ani pentru a primi pensie integrală

- vârsta minimă de pensionare va fi stabilită la 60 de ani

- guvernul va implementa măsuri care să facă piaţa muncii mai flexibilă şi să uşureze modalităţile de concediere.

Acest plan de măsuri al guvernului Papandreou a stârnit furia populară şi în ultimele două zile au avut loc proteste de stradă, soldate şi cu violenţe. Din declaraţiile luate protestatarilor de televiziunile greceşti, rezultă că aceştia vor să fie pedepsiţi responsabilii de actuala situaţie a Greciei, caz în care ar fi mai dispuşi să accepte măsurile de austeritate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Rezervele internaţionale ale României s-au majorat în aprilie cu peste jumătate de miliard de euro

BNR: la 30 aprilie 2010, rezervele valutare la Banca Naţionala a României se situau la nivelul de 32 386 milioane euro, fata de 32 036 milioane euro la 31 martie 2010.
In cursul lunii au avut loc următoarele operaţiuni:

  • Intrări de 1 370 milioane euro, reprezentând alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice, modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, venituri din administrarea rezervelor internaţionale şi altele.
  • Ieşiri de 1 020 milioane euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi din contul Comisiei Europene, plăţi de rate şi dobânzi aferente datoriei publice externe directe şi garantate de stat şi altele.
Rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 2 944 milioane euro.
Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 30 aprilie 2010 au fost de 35 330 milioane euro, faţă de 34 784 milioane euro la 31 martie 2010, detalii mai jos, click pe imagine pentru detalii.


Va scadea maine BNR Rezervele Minime Obligatorii?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Din nou despre Grecia

Un articol excelent, aparut vineri 30 aprilie inainte de aprobarea planului de salvare de 110 miliarde euro.

Greece, The End of the Beginning - Oisin Zimmermann - April 30, 2010

Via ZeroHedge

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Lucian Davidescu: Ne mai trebuie euro?

Nici politicienii din Vest, nici cei din România, nu mai văd cu ochi buni euro în România după experiența jenantă a Greciei. Fiecare, cu motivele lui.

Politicienii din Vest, pentru că susțin interesele propriilor contribuabili. Ei sunt cei care plătesc pagubele statelor indisciplinate, care după ce cheltuie mai mult decât își permit se dovedesc prea mari pentru a fi lăsate să cadă.

Politicienii din România, pentru că sunt în conflict de interese cu propriii contribuabili. “Libertatea de mișcare” pe care o dă moneda națională este libertatea statului de-a lua bani de la cetățeni ori de câte ori are nevoie.
Este complet greșită chiar și ideea că deprecierea leului încurajează exporturile. Adevărată, dar greșită! Pentru că orice are un preț, iar în acest caz prețul este că fiecare român renunță la o parte din bunăstarea sa pentru bunăstarea clienților străini. Mai mult, pe termen lung sunt afectate exact companiile exportatoare. Cu cât exporturile de produse finite sunt mai ieftine, cu atât importurile de tehnologie sunt mai scumpe. O monedă slabă condamnă o țară subdezvoltată să rămână așa.

Rezolvă euro aceste probleme? Doar în mică măsură. Euro este o construcție dubioasă și fragilă. Egalizează lucruri care n-ar trebui să fie egale și are mecanisme prea slabe pentru a rezista pe picioarele sale. Iar pagubele se pot dovedi mai mari decât beneficiile. Însă, cinic vorbind, nou-intrații sunt de partea câștigătoare a acestei istorii.
Poate România să reziste la tentația dobânzilor mici din zona euro? Evident, nu. Însă tocmai de aceea nimeni nu ne va primi până nu demonstrăm – în avans – că putem tăia din cheltuielile bugetare, à la grecque.

Pot companiile să reziste la dobânzile mari care se practică acum și la fluctuațiile constante de curs? E la fel de evident, tot nu. De aceea, decizia este atât de complicată decizia pentru cei care s-au obișnuit să folosească bugetul pentru furturi, pomeni și sinecuri. Pentru că sunt în conflict de interese tocmai cu cei pe care se fac că-i reprezintă. Euro este capătul de linie.

Ne mai trebuie euro? Nouă, da. Lor, nu.

Articol publicat în revista Corso

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: Ce impact a avut criza economică asupra salariilor angajaţilor români

In octombrie 2007, numarul salariatilor din economie totaliza 4,740.4 mii, dintre care 4,092.2 mii (86.3%) au lucrat 23 de zile, respectiv “full time”.

In ceea ce priveste salariile, 51.7% (2.1 milioane) dintre salariatii care au lucrat 23 de zile au realizat un castig salarial de pana in 1,000 de lei brut, iar 0.8% dintre salariati (32,231) au realizat un castig salarial de peste 7,000 de lei.

In octombrie 2008, numarul salariatilor din economie totaliza 4,824.9 mii, dintre care 4,098.2 mii (84.9%) au muncit 23 de zile.
Daca discutam despre salarii, explozia acestora in anul respectiv a determinat o scadere semnificativa a numarului celor care castigau pana in 1,000 de lei brut, astfel ca procentul a scazut de la 51.7% in 2007 la doar 39.9%, iar numarul celor care castigau peste 7,000 de lei a crescut de la 0.8% la 1.4% din total, ajungand la aproximativ 56 de mii de persoane.

Dupa un an de criza, in octombrie 2009, numarul salariatilor din economie a scazut la 4,463.3 mii, dintre care 3,732.2 mii (83.6%) au muncit 22 de zile.

Analizand variatia salariatilor pe categorii de salarii intre anii 2008 si 2009, observam ca impactul crizei s-a facut simtit mai ales la baza, numarul salariatilor care au castigat mai putin de 1,000 de lei lunar scazand de la 1.64 milioane in octombrie 2008 la 1.38 milioane in octombrie 2009, ponderea acestei categorii de salariati in total scazand de la 39.9% la 37.1%.

De asemenea, a scazut si numarul salariatilor incadrati in urmatoarele 3 transe de venit: numarul celor care au castigat intre 1,001 si 1,500 lei brut a scazut de la 866,605 la 813,610, numarul celor care au castigat intre 1,501 si 2,000 a scazut cu aproximativ 52.000 de persoane, iar numarul celor care au castigat intre 2,001 si 3,000 de lei a scazut cu aproape 24.000, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

Practic, ponderea in total salariati a celor cu salarii de pana in 3,000 de lei brut a scazut de la 93.6% in 2007 la 89.4% in 2008 si 88% in 2009, insa daca evolutia din 2008 s-a datorat cresterilor salariale, in 2009 scaderea ponderii celor care castiga putin s-a datorat in primul rand concedierii muncitorilor din industrie.

De altfel, s-a mai intamplat un lucru interesant – intr-un an de criza, a crescut numarul salariatilor care castiga mult, si a scazut numarul salariatilor care castiga putin. Astfel, numarul celor care castiga peste 3,000 de lei a crescut cu 3.4%, iar numarul salariatilor care castiga mai putin de 3,000 de lei a scazut cu 10.4%.

Este adevarat ca unele companii au realizat si cresteri de salarii in 2009, astfel ca o parte dintre salariati au sarit in transa superioara de venit.
De remarcat ca exista un numar de 40,061 salariati care castiga peste 8,000 de lei brut lunar (~2,000 de euro) si 17,753 salariati care castiga intre 7,000 si 8,000 de lei brut, cifre care mie mi se par foarte mici, insa aceasta situatie poate fi explicata prin faptul ca multi dintre cei cu salarii mari si foarte mari nu au de fapt statut de salariat, ci de PFA sau au srl-uri prin care isi ofera serviciile.
Mai jos doua grafice: primul ilustreaza evolutia ponderii salariatilor pe transe de salarii in perioada 2007-2009, iar al doilea arata evolutia numarului de salariati pe transe de salarii intre 2008 si 2009, click pe imagini pentru detalii. Sursa: INS


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP