vineri, 21 mai 2010

Bogdan Glăvan: Efectul de multiplicator se întoarce

Aseară l-am auzit iarăși pe Liviu Voinea vorbind despre efectul de multiplicator al investițiilor publice. Păcat că insistența cu care repetă această eroare îi umbrește alte analize și puncte de vedere rezonabile. Keynesianismul retard pe care îl perpetuează prin această afirmație domnul Voinea (by the way, cu nimic diferit de același soi de afirmații SF-hazlii emise de fostul ministru Pogea) este ridiculizat astăzi de John Taylor de la Stanford.
Taylor prezintă concluziile unui studiu încă nepublicat al economiștilor de la FMI, elaborat pe baza unui model matematic sofisticat (GIMF): creșterea cu 1% a cheltuielilor guvernamentale duce la creșterea pe termen scurt cu 0,7% a PIB, după care efectul se evaporă rapid; This means that government spending crowds out other components of GDP (investment, consumption, net exports) immediately and by a large amount.


După cum se vede din grafic, concluziile economiștilor FMI sunt total opuse celor trase de angajații guvernului american, în frunte cu Christina Romer, șefa Council of Economic Advisers, care susțin (ca și Liviu Voinea) că guvernul ne poate face pe toți mai fericiți prin simpla creștere a cheltuielilor bugetare (păcat că acestea nu pot depăși 100% din PIB, ca să-i facem fericiți și pe extratereștri).

Taylor precizează – foarte important în opinia mea – că atât GIMF cât și alte modele care neagă existența unei relații de cauzalitate (durabile) între cheltuielile publice și PIB sunt de inspirații neo-keynesiană. Ceea ce este o veste proastă pentru Liviu Voinea. Ar trebui să-și updateze un pic keynesianismul dacă dorește să fie luat în serios nu doar de realizatorii de emisiuni TV dar și de colegii lui economiști.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: România, capitala Cernavodă. Mai dă-le-ncolo de investiţii!

Două reactoare nucleare la Cernavodă şi o autostradă care se termină fix acolo. Micul oraş de pe Dunăre e principalul beneficiar a 20 de ani de “investiţii publice”.

Ca să continuăm lista, ar trebui să ajungem rapid la lucruri frivole de talia celor 400 de săli de sport. “Avem nevoie de investiţii ca să ne dezvoltăm”. Aşa o fi, dar dacă nu am văzut rezultatele în ultimele două decenii ce garanţie avem că vom vedea mai mult în următoarele două.

Structural, bugetul României este echilibrat, ba chiar excedentar. Mii de agenţii inutile pot fi rase dintr-o dâră de condei, fără ca cineva să le simtă lipsa. Acolo sunt salariile bugetare mari şi nejustificate, acolo este personalul excedentar, acolo se află o mare parte din “cheltuielile curente” folosite pe post de vacă de cash. Şi tot de azi pe mâine pot fi scoase din grilă investiţii strategice de miliarde de euro – clişeul suprem de justificare a furtului. Se pot face investiţiile mai eficient în sistem privat? Nu ştiu (doar bănuiesc). Dar când baza de comparaţie este zero, nu prea mai ai nimic de pierdut.

Pensiile, sănătatea, educaţia, poliţia, justiţia, armata şi puţina administraţie cu adevărat necesară nu mănâncă mai mult de un sfert din economie, chiar dacă şi acolo există o componentă solidă de cheltuieli inutile. Până la 30%, România are un excedent structural de 5% din PIB. Până la 40%, România devine o gaură neagră care trebuie să taie salarii şi pensii pentru a putea finanţa jaful cu bani luaţi de la FMI.

Apropo de asta, toamna trecută, când FMI a cedat tot ce era de cedat şi a plecat cu coada între picioare din faţa unui Guvern care ştia doar alegeri, un oficial al fondului spunea sub protecţia anonimatului despre argumentul “investiţiilor” adus de Boc: ~Ăştia sunt ca un beţiv care toată luna îşi dă banii pe băutură iar cu o săptămână înainte de salariu spune “nu mă împrumut pentru băutură, mă împrumut pentru mâncare”~

P.S. Cred că e foarte dăunătoare defensiva şefului FMI care spune că România trebuie să mărească impozitele. Ea mută dezbaterea într-o zonă a politicii de-azi-pe-mâine care a compromis România până acum. Discuţia reală nu se poartă între impozite şi salarii bugetare ci între cei care vor reformă şi cei care nu vor.

Vrem altă clasă politică? Păi de ce şi-ar asuma vreun om capabil aşa o caracatiţă de buget? Însă dacă tăiem robinetele de jaf, cei de acum vor pleca singuri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Ion Radu Zilişteanu: Scutirea de impozit pentru angajaţii din IT ar putea fi menţinută

Ieri am vorbit la telefon cu Varujan Pambuccian, care mi-a spus că scutirea de impozit pentru angajaţii din IT ar putea fi menţinută, menţionându-mi că s-a luptat din greu pentru asta. Lui Varujan i se datorează actele normative din industria IT şi a constituit unul dintre cei mai importanţi factori de progres pentru această industrie. Se ştie, el ocupă funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor din Camera Deputaţilor de mulţi ani.

Hotnews.ro confirmă astăzi din surse patronale această ipoteză. Varujan Pambuccian a scris acest articol în care explică pe larg necesitatea menţinerii măsurii şi care ar fi pierderile uriaşe pentru România dacă măsura nu ar fi menţinută.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Cine are dreptate? FMI sau Guvernul României? Şi cum declanşăm creşterea economică?



Extrasul de mai sus (via Realitatea.net) este preluat dintr-un interviu oferit de Dominique Strauss-Kahn, şeful Fondului Monetar Internaţional, canalului francez France 2. În acest fragment, Strauss-Kahn spune clar faptul că FMI a admis creşterea deficitului bugetar lşa 6,8% din PIB pentru a susţine creşterea economică a României? Totodată, el şi alţi oficiali ai FMI (de exemplu, Caroline Atkinson, director pentru relaţii externe în cadrul FMI) nu agreează măsurile cu efect social mare, adică asupra persoanelor defavorizate. Guvernul României a făcut pe dos.



Desigur, socialistul Dominique Strauss-Kahn ar putea intra în cursa pentru alegerile prezidenţiale din Franţa şi, astfel, ar fi interesat să dea o tentă de discurs social de stânga, mai ales că apărea la o televiziune franceză.

Unde sunt măsurile Guvernului României care să conducă la reluarea creşterii economice?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Din criza asta doar Pandora ne poate salva

Un articol al lui Dan Popa mi-a stârnit azi amuzamentul. Dominique Strauss-Kahn ar fi declarat că „Daca toata lumea strange cureaua simultan, nu vom avea crestere economica”.

Ha, ha! Corect. Fir-ar ele să fie de externalități, cum nu dau ele pace guvernelor (că despre piețe, știm demult că eșuează, n-așa?!). Economiști dumneavoastră, evident că este nevoie să depășim această coordination externality, dar cum? Hai că primul care rezolvă problema câștigă Nobelul!

În opinia mea, soluția ar fi ca locuitorii din Pandora să nu mai piardă timpul călărind dragonii prin pădure ci să se apuce să fabrice bani și să cheltuie, pentru a scoate Pământul din criză. Pământul nu mai poate fi “centrul” universului economic, acum trebuie să fie “periferia”, iar altcineva trebuie să joace rolul de “locomotivă”. Deci, hai repede la creat avatare care să ne impulsioneze producția, să ne împrumute și să ne smulgă din criză.

Ei, ce ziceți, e bună asta? Știu că nu e foarte pragmatică, dar măcar așa, ca teorie, strategie, viziune…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Sute de amenzi ridicole pentru dezvoltatorii imobiliari

De la izbucnirea crizei pe piaţa imobiliară românească, moment pe care îl plasez în luna martie 2008, scandalurile legate de dezvoltările imobiliare noi s-au înteţit. Mulţi dezvoltatori au intrat în dificultăţi financiare, pe fondul reducerii drastice a vânzărilor, ceea ce i-a determinat să întârzie lucrări sau/şi să înlocuiască materialele din proiect cu unele de mai proastă calitate. Totodată, calitatea execuţiei a început să lase din ce în ce mai mult de dorit. Drept consecinţă, Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) a intensificat acţiunile de control, de multe ori la cererea beneficiarilor care s-au considerat prejudiciaţi. Astfel, pe parcursul anului 2009, inspectorii ISC au efectuat un număr de 936 de controale la 187 de ansambluri rezidenţiale din Capitală şi alte opt mari oraşe din ţară, în urma cărora au fost constatate 411 nereguli, potrivit datelor furnizate la solicitarea Money.ro. Valoarea amenzilor acordate se ridică la 64.300 de lei. Desigur, din cauza legislaţiei neactualizate din România, cuantumul amenzilor pare ridicol de mic dacă îl raportăm la valoarea uriaşă a dezvoltărilor imobiliare din România. Totalul amenzilor nu acoperă nici costul unei camere, în majoritatea cazurilor.

În T1 2010, ISC pare să-şi fi micşorat ritmul de controale, astfel că au fost efectuate doar 160 de controale în cadrul a 52 de ansambluri rezidenţiale. Pentru cele 76 de nereguli constatate au fost aplicate amenzi în valoare de 10.700 de lei.

Redau mai jos lista controalelor, aşa cum a fost publicată de Money.ro:

Timişoara – 2009: 171 controale, 64 ansambluri verificate, 43 nereguli, 20.600 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 27 controale, 12 ansambluri verificate, 19 nereguli, 5.650 lei valoarea amenzilor

Bucureşti –Ilfov – 2009: 234 de controale, 63 ansambluri verificate, 137 de nereguli, 17.550 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 21 de controale, 18 de ansambluri verificate, 8 nereguli, 300 lei valoarea amenzilor

Iaşi – 2009: 116 controale, 7 ansambluri verificate, 41 nereguli, 10.500 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 43 controale, 3 ansambluri verificate, 3 nereguli, 150 lei valoarea amenzilor

Braşov – 2009: 78 controale, 12 ansambluri verificate, 2 nereguli, 5.000 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 26 controale, 7 ansambluri verificate, o neregulă, 600 lei valoarea amenzilor

Constanţa – 2009: 210 controale, 7 ansambluri verificate, 122 nereguli, 4.400 lei valoarea amenzilor
T1 2010: 25 controale, 4 ansambluri verificate, 34 nereguli, 2.600 lei valoarea amenzilor

Ploieşti – 2009: 32 de controale, 5 ansambluri verificate, 27 nereguli, 3.250 lei valoarea amenzilor
T1 2010 : 9 controale, 4 ansambluri verificate, 4 nereguli, 300 lei valoarea amenzilor

Cluj-Napoca – 2009: 48 controale, 19 ansambluri verificate, 17 nereguli, 3.000 lei valoarea amenzilor
T1: 7 controale, 2 ansambluri verificate, 5 nereguli, nici o amendă acordată

Oradea – 2009: 29 controale, 8 ansambluri verificate, 22 nereguli, nici o amendă acordată
T1 2010: 2 controale, 2 ansambluri verificate, 2 nereguli, 1.100 lei valoarea amenzilor

Craiova – 2009: 18 controale, 2 ansambluri verificate, nici o neregulă, nici o amendă
T1 2010: nici un control la nici un ansamblu, nici o amendă

Instituirea unor amenzi adaptate la gravitatea deficienţelor ar putea deveni o sperietoare pentru dezvoltatorii imobiliari şi pentru constructori. Cu asemenea amenzi ridicole, nimeni nu va ridica un deget pentru a construi în condiţii de siguranţă şi calitate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Va repeta România istoria Thailandei din 1997?

În 1997 Thailanda avea rezerve valutare de 30 miliarde dolari – România are tot 30 de miliarde, dar de euro.
Thailanda a încheiat un acord cu FMI în valoare de 20 miliarde dolari – România are și ea un acord tot de 20 de miliarde, dar de euro.

Datoria externă totală a Thailandei era înainte de izbucnirea crizei de peste 90 miliarde dolari, adică 50% din PIB – România are o datorie externă de 86 miliarde (euro), adică 70% din PIB. Este drept însă că:
1. Datoria pe termen scurt a Thailandei era jumătate din datoria externă, în vreme ce datoria pe termen scurt a României este de 16 miliarde euro – uff, ce bine!
2. Contextul internațional actual mi se pare mai constrângător decât cel din vara anului 1997 – uff, asta nu-i bine!

Am lăsat la urmă elementul esențial. Acordul cu FMI nu a împiedicat deprecierea bahtului thailandez cu peste 100%, de la cursul de 25 pentru 1 dolar, la nivelul de 56 pentru 1 dolar.

L-am rugat aseară pe domnul Lucian Croitoru să îmi ofere un motiv pentru a-mi înlătura temerea că România va repeta istoria Thailandei. Mi-a răspuns că România a folosit din timp supapa cursului de schimb în vreme ce Thailanda a avut curs de schimb fix, ceea ce a dus la acumularea presiunilor. Hm. Am explicat aici de ce situația României mi se pare, din acest punct de vedere, cel puțin la fel de proastă, nu mai bună, ca cea a Thailandei din 1997. Poate că statisticile nu reflectă cu acuratețe situația celor două țări dar, în raport cu rata inflației, leul s-a apreciat mai mult decât bahtul, ceea ce înseamnă că supapa invocată nu a existat. De fapt, am tot repetat pe acest blog că politica BNR a simulat funcționarea unui consiliu monetar și că BNR a țintit implicit și explicit nivelul cursului de schimb, ceea ce a permis, exact ca în cazul Thailandei, importarea inflației, a expansiunii creditului declanșată de autoritățile monetare americane (și japoneze, atunci).

În lumina celor de mai sus, consider că scenariul unui euro care să valoreze 6 lei (Lucian Croitoru a spus 8 lei, ceea ce e mai corect) este posibil. Ceea ce ne desparte este probabilitatea pe care o atașăm acestui eveniment: pentru Lucian Croitoru este mai mult o temă de discuție academică, pentru mine este o variantă de luat în calcul.

Știți de ce? Pentru că sentimentul meu este că România nu va putea implementa măsurile de austeritate bugetară anunțate (chiar dacă vor trece de Parlament), iar pericolul ruperii acordului cu FMI este cât se poate de real. În acel moment intrăm în gard (bine, ar mai fi o soluție – creșterea impozitării – dar despre ea vom mai vorbi).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Creditele bugetarilor, o bombă ce poate exploda după 1 iunie 2010

După cum informează Gândul, cei peste 1.360.000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 mld.€, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3.500 €. Situaţia diferă de la o bancă la alta, unele având o pondere de 10% din total credite acordate bugetarilor în timp ce la altele procentul ajunge şi la 25%, conform unor surse bancare citate de Mediafax, care fac referire la o situaţie a creditelor din România elaborată de BNR.

Expunerea medie pe client bugetar, de 3.500 €, arată că multe dintre credite sunt de consum, de valori relativ mici, care vor putea fi rambursate. În lipsa unor informaţii legate de numărul şi volumul creditelor ipotecare acordate bugetarilor, este greu de făcut o analiză despre influenţa pe care o deteriorare a situaţiei creditelor bugetarilor ar putea-o avea asupra pieţei imobiliare, despre care am scris în articolul De ce trebuie să ne aşteptăm în continuare la scăderea pieţei imobiliare?, la punctul 2.

Întrebaţi ce se va întâmpla în cazul în care salariile angajaţilor la stat vor scădea cu 25% şi vor fi daţi afară şi 70.000 dintre ei, aşa cum s-a angajat Guvernul faţă de FMI, bancherii susţin că acest lucru va fi stabilit pentru fiecare în parte, respectiv fie se va restructura creditul, fie se va începe executarea silită.

Analistul financiar Bogdan Baltazar, fost preşedinte al BRD, a declarat pentru Gândul: "Băncile vor încerca să restructureze creditele. Nu există o formulă generală. Se va lua fiecare dosar în parte, se va analiza situaţia şi se va lua decizia. Unde nu se va putea restructura se va executa silit. (...) Băncile au fost prudente când a venit vorba de acordarea creditelor bugetarilor încă de la începutul crizei. Ne aşteptam să se întâmple ceva cu ei, să fie daţi afară, să li se scadă salariile, ceva. Noi suntem prudenţi de atunci şi de abia acum apare pericolul."

Preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari şi economist şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru, spune la Radio France International că situaţia nu este atât de neagră. Dumitru nu exclude posibilitatea ca unii dintre bugetari, care au credite prea multe şi prea mari, să ajungă în situaţia de a fi executaţi silit. Cei mai mulţi însă îşi vor putea renegocia creditele, spune Ionuţ Dumitru.

"Un bugetar aflat în imposibilitatea de a-şi plăti ratele din motive obiective - atenţie, e important lucrul ăsta - din motive obiective - se poate adresa băncii de la care şi-a luat creditul şi împreună cu banca vor găsi fără nici un dubiu o soluţie care să fie convenabilă pentru ambele părţi. E posibil să nu existe soluţii. Dacă gradul de îndatorare este mare, orice i-ai face clientului respectiv, nu poate să plătească, dar în condiţiile în care motivele sunt obiective şi se pot găsi soluţii şi există astfel de soluţii, fără nici un dubiu că este şi în interesul băncii să ajute clientul", explică Ionuţ Dumitru.

Ce mai afectaţi dintre bugetari de măsurile de austeritate de reducere a salariilor celor din sistemul public cu 25% vor fi familiile în care ambii soţi lucrează în acest sistem şi care au contractat credite bancare la limita de expunere permisă de regulamentele de creditate ale băncilor comerciale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: SUA şi-a reglementat drastic sectorul financiar. Vezi ce s-a schimbat radical

Congresul SUA si-a reglementat in cele din urma sectorul financiar, dupa grele lupte duse de presedintele Obama. Pentru el, aceasta lege a fost prioritatea numarul unu. Unele lucruri se schimba radical. De pilda, fostii sefi ai institutiilor controlate de FED (banci de pilda) nu vor putea fi angajati in nicio sucursala sau in centrala Bancii Centrale si nici sa participe la votul pentru desemnarea vreunui reprezentant. Mi se pare corect. O alta chestiune importanta vizeaza agentiile de rating, carora in caz de erori „manifeste si repetate” li se vor retrage licentele de functionare fara drept de apel.
Iata in esenta ceea ce se schimba. Poate ca unele lucruri ar putea fi preluate si de europeni. Ca sa nu zic de BNR.

  • Protectia consumatorilor
-infiintarea unui Birou de protectia a consumatorilor in cadrul Bancii centrale (FED), care sa supravegheze abuzurile (credite, carduri, depozite samd)
-infiintarea unei linii „verzi” pentru a denunta aceste abuzuri
  • Reglementatori
- infiintarea unui consiliu de supraveghere a stabilitatii financiare care va regrupa 7 reglementatori financiari-bancari diferiti
-Banca Centrala (FED) va reglementa direct toate institutiile cu active de peste 50 miliarde de dolari
- cei doi reglementatori ai Trezoreriei vor fuziona (OCC si OTS)
  • Institutiile „prea mari ca sa falimenteze”
- noul consiliu de supraveghere va putea solicita cresterea fondurilor proprii de cate ori situatia o impune.
- fiecare institutie 2B2F va fi obligata la un „testament” in care sa indice modul de achitare ordonată a datoriilor în caz de faliment
-FED va putea prelua integral sau partial o asemenea banca sau ar putea-o „sparge” separand activitatile care i se par prea riscante.
  • Produse derivate
- interdictie la “swaps”
- Statul nu va ajuta financiar niciun emitent de “swapuri”
- institutiile financiare vor fi obligate sa schimbe produsele derivate pe care le detin prin iontermediul unei Camere de Compensare in cazul in care destinatarul produsului il refuza.
  • Fonduri speculative
- vor fi obligate sa sa se inregistreze la organismul de reglementare al Bursei, sa conserve si sa puna la dispozitia reglementatorilor orice date financiare solicitate
  • Agentiile de rating
- abordarea unei metodologii transparente privind modul in care acorda ratingul
-evaluarea periodica a performantelor si in caz de erori repetate si manifeste, retragerea autorizatiei de functionare
- desemnarea de catre autoritatile publice a unei agentii care sa evalueze produsele derivate cu scopul de a elimina orice conflict de interese care ar putea aparea
  • Salarizarea
- actionarii vor vota un mecanism de salarizare si vor institui o coimisie independenta de supraveghere a acestora.
- salariile vor fi legate de performantele actiunilor companiei
  • Titrizarea
- emitentii care practica titrizarea creditelor (transformarea lor in titluri financiare) vor constitui un provizion de minim 5% din valoarea creditului.
- compozitia produsului supus titrizarii va fi transparenta si explicata
  • Banca Centrala
-Curtea de Conturi va efectua un audit al imprumuturilor acordate in regim de urgenta
-se va infiinta un post de vicepresedinte insarcinat cu supravegherea
-fostii sefi ai institutiilor controlate de FED nu au dreptul de a fi angajati in nicio sucursala regionala a Bancii Centrale si nici sa participe la votul pentru desemnarea vreunui reprezentant
- presedintele SUA numeste seful Bancii Centrale

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: "Combaterea" evaziunii

Am citit nota de fundamentare a Ministerului de Finante pentru noua ordonanta pentru combaterea evaziunii. Este un document trist.

Principala metoda de combatere a evaziunii deriva dintr-o logica de fier: se va introduce o declaratie fiscala noua prin care evazionistul sa recunoasca fapta din proprie initiativa. Acelasi evazionist va trebui sa stea la coada la administratiile financiare ca sa depuna documentul care-l incrimineaza si apoi sa-si plateasca datoriile. Gata, cu noul decont pentru achizitiile intracomunitare de flori / carne s-a rezolvat evaziunea.


Din document reiese o frica viscerala de platitorul de TVA - orice persoana inregistrata in scopuri de TVA poate face achizitii intracomunitare deci poate fi un posibil evazionist. Era nevoie de inteligenta birocratiei romanesti pentru a elimina avantajele aderarii Romaniei la UE, prin blocarea administrativa a oricarei masuri ce-ar putea ajuta mediul de afaceri si denaturarea principiilor pietei comune.

Evident ca cei care vor avea de suferit vor fi tot contribuabilii cinstiti prin cresterea poverii administrative, doar este de datoria lor sa-si petreaca timpul stand la cozi la administratia financiara. Citez din document:

"Se va crea un document special care va sta la baza plăţii TVA pentru  achiziţiile intracomunitare de astfel de bunuri. Totuşi, vor fi respectate celelalte prevederi comunitare privind deductibilitatea taxei plătite pentru aceste achiziţii, pentru a nu aduce prejudicii pieţei interne, fapt care ar putea fi foarte sever sancţionat de Uniunea Europeană. "

Este un pasaj definitoriu pentru inapoierea institutionala a Romaniei. Principala preocupare a Ministerului de Finante sunt sanctiunile de la UE si nu mediul de afaceri romanesc care produce banii din impozite si taxe ce sunt apoi risipiti cu eficienta de sectorul public. Ce mai conteaza ca irosim timpul contribuabililor cu documente care se depun doar stand la coada, doar pe dischete si doar la camera 16 / 21 care nu lucreaza cu publicul? Ce mai conteaza ca masurile discriminatorii la adresa mediului de afaceri local?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Kahn, FMI: "Aceasta e o criză de încredere în politică. Dacă toţi strâng cureaua simultan, nu mai poţi avea creştere"

“Nu cred ca zona euro risca sa explodeze. Exista o criza, dar e nevoie de un plan. Nu poti asigura totusi, un mecanism de crestere economica doar pocnind din degete”, a declarat directorul general al FMI intr-un interviu difuzat aseara de France2. “Exista solutii pentru rezolvarea acestei crize. Dar trebuie luate si in plus, trebuie sa le iei la timp. Aceasta criza este una de incredere in politica si politicieni », a mai spus Kahn.

Intrebat despre speculatii si speculatori, Kahn a raspuns ca ar trebui ca lupta sa fie « fara mila » dar ca prima batalie castigata ar fi daca ai reusi sa ii faci sa piarda in urma speculatiilor.

Kahn a mai spus ca euro nu este « terminat » ca moneda dar ca e nevoie de mai multa coordonare politica. « Nu poti sa imparti aceeasi moneda si sa nu imparti si responsabilitatea comuna a unor decizii politice ». Apoi a facut o comparatie usoara, dupa parerea mea. “Suntem in mijlocul unui râu. Daca ne intoarcem pe malul de pe care am plecat, pierdem euro. Daca inaintam, e nevoie de o Europa mai unita »  Seful FMI a recomandat ca masurile de austeritate ale statelor sa nu fie inghesuite in intervale scurte de timp pentru a nu apasa prea greu pe reluarea cresterii economice. « Daca toata lumea strange cureaua simultan, nu vom avea crestere economica », a eplicat Kahn. El a tinut sa adauge ca nu Grecia este cauza relelor in Europa. « Grecii reprezinta 2-3% din PIBul Eurozone. Nu scaderea economiei lor ne trage in jos pe toti », a spus Kahn.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP