sâmbătă, 22 mai 2010

Cristian Orgonaş: Poate a şasea-i norocoasă

Ziarul Financiar: “economistul american Nouriel Roubini, care a previzionat criza economica din SUA cu un an inainte de a se intampla, a declarat ca piata bursiera va continua sa cada cu inca 20%, banii lichizi fiind singurul activ sigur”.

Daca bursa din SUA va scadea cu un procent apropiat de 20% (DJIA=8000, 8500), in mod evident Roubini va deveni economistul american care, printre altele, a previzionat si scaderea bursei. Problema este ca in ultimul an, Roubini a mai prognozat de cel putin 5 ori scaderea bursei, dar DJIA s-a incapatanat sa creasca, mai jos istoricul acestor declaratii. Sursa



Bineinteles, la un moment dat indicii bursieri se vor ajusta iar profetia sa se va indeplini, insa important este ca el sa ramana perseverent si sa continue sa declare ca bursele vor scadea…

Stiu ca multi asteapta un articol despre bursa romaneasca, o sa il public marti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Weekend movie - Niall Ferguson

Niall Fergusson despre crizele datoriilor suverane; printre altele afirma ca datoriile au distrus imperii iar istoria se repeta.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Bogdan Glăvan: Doi economiști pentru pace socială

Filozofia Soak the rich a ajuns iarăși la modă grație lui Dominique Strauss-Kahn, care a spus că România ar face mai bine să mărească taxele pentru bogați decât să taie salariile și pensiile. Fără ezitare, Daniel Dăianu și Liviu Voinea s-au grăbit să ofere fundamentul științific pentru această soluție:
Daniel Dăianu: “Eu cred că cei de la FMI au gândit că într-o perioadă atât de grea când ceri populaţiei sacrificii importante trebuie să laşi ideologia de-o parte, să fii pragmatic… Ce-i lipseşte acestui program este să convingă omul, adică poţi să-i tai ceva la bani, însă el trebuie să vadă că cel cu venituri mai mari participă mai mult.”
Liviu Voinea: “Creşterea unor impozite e mai acceptabilă social, cel puţin pe cote diferenţiate.”

V-ați prins? Ați înțeles cum poate fi convins omul? Dacă îi spui că altul va suporta pierderile! Așa deci… Vasăzică există două categorii de politici pe lumea asta – repet, științific vorbind. Există politici care nu trec la vot și politici care trec la vot. Confiscarea pensiilor nu este o măsură științifică pentru că e greu implementabilă în democrație. În schimb, confiscarea veniturilor celor bogați merge, fiindcă bogații sunt mai puțini.

Reformulând, întreaga justificare a celor doi economiști se bazează pe principiul (caprei vecinului?) pagubei colaterale. Într-un război, merită să arunci o bombă într-un loc aglomerat dacă ești sigur că acolo se ascunde teroristul-șef. În economie, merită să confiști avuția unora, dacă poți plăti așa pensiile majorității. Remarcați vă rog că ambele măsuri se referă la menținerea păcii, Afghanistan style.

Eu cred că impozitarea diferențiată generează conflict social – pentru că inegalitatea de tratament (fiscal) naște frustrări. Mai cred că impozitarea diferențiată progresivă conduce la o pierdere globală de avuție, pentru că penalizează munca, acumularea de capital, inițiativa productivă. Și mai cred că mărirea impozitelor nu poate oricum salva/repara ceea ce este falimentar prin definiție (sistemul public de pensii), respectiv un sac fără fund (statul în general). Dar probabil că astea sunt simple speculații, cel mult afirmații dogmatice, incomparabile cu valențele intelectuale ale argumentului caprei vecinului/pagubei colaterale asumat de Dăianu și Voinea.

Mă gândesc cum ar fi dacă aș naufragia pe o insulă împreună cu Daniel Dăianu și Liviu Voinea. Probabil că ei doi ar forma imediat un stat… democratic, pe principiul majorității, iar eu aș ajunge pe plantație. Ceea ce mă face să cred că ar trebui să întreprind ceva înainte de a naufragia…



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Cum era să ne îngroape FMI-ul

Dominique Strauss Kahn a declarat joi la un post francez de televiziune ca guvernul roman a fost cel care a decis sa scada atat de mult salariile si pensiile pentru a pastra deficitul bugetar sub control, in timp ce alternativa FMI a fost aceea de a creste impozitele, in special pentru cei bogati.

Aceasta declaratie a starnit valuri la Bucuresti, premierul Boc sustinand ca in realitate, FMI a cerut cresterea concomitenta a TVA de la 19% la 24%, a cotei unice de la 16% la 20%, si scaderea cheltuielilor publice cu 20%.

Auzindu-l pe domnul Boc declarand asa ceva, am fost tentat sa cred ca exagereaza, insa tot ieri, purtatorul de cuvant al BNR a sustinut aceeasi varianta, astfel ca lucrurile sunt clare: ori FMI-ul a propus intr-adevar niste masuri care din punctul meu de vedere ar fi determinat o adancire a crizei, ori guvernul, presedintia si BNR s-au inteles sa sustina acelasi punct de vedere.

Sa analizam putin varianta FMI:

- cresterea TVA cu 5% ar determina o crestere cel putin similara a preturilor, iar cresterea cotei unice cu 4% ar determina o scadere a tuturor veniturilor, astfel ca efectul cumulat ar fi fost o reducere imediata a puterii de cumparare a tuturor romanilor. Pensionarii ar fi avut pensiile inghetate, dar ar fi suportat cresterea TVA;

- scaderea cheltuielilor publice cu 20% inseamna atat o reducere masiva a cheltuielilor de personal (scaderea salariilor sau 2-300.000 de disponibilizari), cat si o reducere masiva a cheltuielilor statului cu achizitia de bunuri si servicii, afectand astfel semnificativ si afacerile firmelor private care lucreaza cu statul (nu toate firmele care lucreaza cu statul sunt ale clientelei politice!);

- aceste doua tipuri de masuri aplicate concomitent ar determina o prabusire a cererii interne, efectul fiind acela de adancire a crizei, mai ales daca luam in considerare si faptul ca piata creditului este practic blocata.

Bineinteles, statul trebuie sa se reformeze, iar in acest sens, scaderea cu 20% a cheltuielilor este de inteles si de dorit. Insa, stim cu totii ca o crestere masiva a taxelor in momente de criza economica nu face altceva decat sa creasca evaziunea fiscala, cresterea incasarilor la buget nefiind proportionala cu cresterea taxelor.

Teoretic, scaderea cheltuielilor publice si cresterea taxelor ar fi tinut deficitul bugetar sub control, insa peste sase luni, indicatorii economici ar fi aratat mult mai prost decat arata acum. Mai mult, sa nu ne imaginam ca aceste masuri ar fi fost pastrate doar pentru sase luni (asa cum intentioneaza guvernul acum) – in cel mai bun caz, masurile propuse de catre FMI ar fi fost pastrate cel putin pana la sfarsitul anului viitor.

Cred ca guvernul (sfatuit in mod evident de specialistii din BNR) a luat o decizie buna atunci cand a hotarat sa nu majoreze cele doua taxe principale. Asta nu inseamna ca unele dintre masurile de austeritate anuntate de dl Boc nu sunt discutabile….

PS: sa ne amintim ca in timpul vizitei FMI, presa (inclusiv eu) a scris despre posibilitatea majorarii taxelor cu cifrele indicate mai sus, insa multi s-au indoit ca aceasta informatie ar fi reala. Iata ca este!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP