duminică, 13 iunie 2010

Ion Radu Zilişteanu: Atac armat asupra clădirii Băncii Centrale a Irakului

Clădirea Băncii Centrale a Irakului de la Bagdad a fost atacată astăzi. Atacul a început in jurul orei locale 14.50 cu o puternică explozie şi, timp de 40 de minute, capitala irakiană a fost zguduită de cel puţin opt explozii, care par să sugereze un atac coordonat. Cele mai multe dintre victime sunt angajaţi ai băncii centrale.

Potrivit BBC, cinci atacatori s-au aruncat în aer. Potrivit unui oficial al poliţiei irakiene, nu este clar dacă atacul viza banca sau era un raid terorist. Atacul s-a soldat cu 15 morţi şi mai mult de 50 de răniţi, majoritatea fiind angajaţi ai Băncii Centrale a Irakului.

Corespondentul BBC anunţă că, în ultimele luni, au existat mai multe atacuri asupra unor bănci sau magazine de bijuterii. Oficiali americani şi irakieni au afirmat că grupurile insurgente să obţină finanţare pentru operaţiunile lor prin orice mijloace.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Guvernatorul Banque de France: ”În absenţa creşterii economice este foarte greu să îţi reduci deficitele”. Şi câteva chestii de culise.

Guvernatorul Frantei, Christian Noyer, a acordat un interviu cotidianului german Handelsblatt, unul dintre cele mai bune ziare de business din UE.  A vorbit despre deficite, curs de schimb, reglementarea sistemelor financiare si altele. Inainte de a va prezenta o versiune usor prescurtata a interviului (am sarit vreo 3 intrebari din total), notez cateva lucruri din culisele apararii monedelor nationale in timpul marilor atacuri speculative de dupa adoptarea euro.
Se stie ca sistemul monetar european a fost introdus prin 1979, dupa 15 ani de negocieri dure. In septembrie 1992, a aparut prima criza serioasa.
Sistemul Monetar European era tinta unor atacuri speculative fara precedent, daca va amintiti. Miliarde imprumutate uneori chiar de la bancile centrale erau aruncate in pariuri contra euro. Se cumparau in draci marci germane si se vindea euro. Francul francez era si el in pericol. La Bath, in timpul unei reuniuni informale a ministrilor de finante desfasurata in 5 septembrie 1992,  Schlesinger refuza a treia oara cererea Angliei ca Germania sa isi reduca dobanda cheie. Insistentele britanicilor erau atat de tupeiste incat bancherul central german ameninta cu parasirea salii. Miercuri, 16 septembrie, lira se afunda sub loviturile speculatorilor, pierzandu-si toate rezervele agonisite.  « Nigel Wicks,  seful Trezoreriei britanice, l-a sunat pe Trichet, care prezida Comitetul Monetar », isi aminteste un inalt functionar al Bercy.  « Stiam ca Anglia era in rahat. Ii urmaream minut cu minut, ora cu ora. Trichet a raspuns apelului. Nu scotea o vorba. A ascultat pret de 2-3 minute, dupa care a asezat receptorul in furca, livid. “Asta este.S-a dezlantuit!”

Doi oameni au tinut atunci in maini soarta euro. Presedintele Bundesbank, bavarezul Helmut Schlesinger, un conservator ostil oricarei inovatii (pus in fruntea Bundesbank in 1991) si vicepresedintele aceleiasi Bundesbank Hans Tietmeyer,un apropiat al Vaticanului, un tip teatral in gesturi, dar avand reputatia unui foarte bun cunoscator al mecanismelor pietelor. In acea vreme, Jean-Claude Trichet reprezenta  Franta care, in paranteza fie spus, se uita spre rezervele sale valutare, care se imputinau vazand cu ochii. In cartea “Acesti barbati care au construit euro”, e indicat modul in care Trichet a ajuns in fruntea BCE.  “Luni, 3 noiembrie 1997. Presedintele UE, Jean-Claude Juncker, primeste un telefon spre seara. La capatul celalalt era Jacques Chirac, presedintele Frantei. Chirac l-a avertizat pe Juncker ca il va propune la sefia BCE pe Trichet. Alarmat, Juncker intreaba daca a vorbit cu cancelarul Kohl sau cu premierul olandez  Wim Kok, care nu-l agreau pe francez. Raspunsul lui Chirac: Nu , nu am vorbit cu ei. De ce? Oricum ei vor fi impotriva”
In 13 septembrie pe la 8 dimineata, cancelarul Kohl se afla in biroul presedintelui Bundesbank, insotit de secretarul de stat din finante, Horst Köhler. Germanii decid sa trimita pe cineva la Roma si la Paris pentru a-si convinge partenerii sa accepte deprecierea lirei ca solutie temporara. Seara, treaba era deja pusa in practica.
Trichet nu statea nici el degeaba. Desi regula era ca membrii SME sa se intalneasca in sedinta, seful Sistemului (actualul presedinte al BCE) folosea doar faxul si telefonul pentru a discuta cu ceilalti. Motivul era simplu. Daca ii reunea fizic pe toti, unii ar fi cerut  re-alinierea euro la marca germana, chestiune de neacceptat. “Stateam cu avionul  care urma sa decoleze in fiecare secunda, daca lucrurile s-ar fi agravat. Asistam la proceduri neobisnuite”, isi aminteste  Schlesinger. Francezii ii banuiau pe germani ca vor deprecierea francului, ceea ce le-ar fi vulnerabilizat extrem de puternic economia. Germanilor le-ar fi convenit pana la un punct un franc mai slab decat marca, dar aveau si ei propriile indoieli cu privire la intentiile francezilor. In treacat, notez ca Franta a facut un profit frumusel din atacurile speculative din 1992. Cat despre sugestia sefilor europeni adresata francezilor, pentru ca acestia sa aplice un laxism monetar, calculele Banque du France au aratat ca asta ar fi insemnat dezastrul. Franta nu ar fi rezistat mai mult decat cateva luni unui laxism monetar.
Acum, cu o moneda unica, lucrurile sunt oarecum mai stabile. Chiar daca acum atacurile vizeaza euro, nu monede locale.
Si acum interviul lui Noyer
Handelsblatt : D-le Noyer, cursul de schimb al euro s-a depreciat puternic intr-un interval de timp foarte scurt. Nu va ingrijoreaza acest lucru?
Christian Noyer : Euro este si va fi o moneda puternica. Puterea lui de cumparare e protejata prin simplul fapt ca Banca Centrala Europeana garanteaza stabilitatea preturilor.
Dar euro pierde teren, iar pietele sunt volatile
Christian Noyer :Stim asta. Dar nu comentam niciodata fluctuatiile pe termen scurt ale diverselor valute. As preciza totusi ca actualul curs de schimb eur/usd se situeaza in media ultimilor 10 ani. Nu asistam la o scadere a euro sub limite nemaivazute.
Nu credeti ca la originile acestor turbulente pe curs sunt speculatorii?
Christian Noyer :Turbulentele se explica prin faptul ca cei care investesc intr-o economie sunt preocupati de evolutia finantelor publice din tara respectiva.
Asadar, criza e provocata de guverne si de indatorarea excesiva a acestora?
Christian Noyer :Fundamentalmente, criza se explica prin aceea ca datoria publica e foarte ridicata in anumite tari si in acelasi timp competitivitatea pune si ea probleme. E o combinatie a acestor doua vulnerabilitati care face ca operatorii pietelor sa manifeste indoiala cu privire la gradul in care tarile vor “scapa” de deficite. In fine, in absenta cresterii economice este foarte greu sa iti reduci deficitele.
Spuneti ca doar cateva state au aceste probleme…
Christian Noyer :Pentru numeroase economii, climatul acesta de neincredere nu exista. Si asta pentru ca au finantele publice mai sanatoase si o competitivitate mai buna. Aceste tari au gestionat evolutia cheltuielilor publice mai bine in trecut iar potentialul de crestere din prezent este mai ridicat. E vorba aici despre Franta si Germania in primul rand, dar si de alte state.
finances publiques.
Franta si Germania nu au asadar de ce se teme?
Christian Noyer :Nu asta am spus mai inainte. Toti vom avea de facut eforturi si sa luam masurile care se vor impune.
Este important sa reformam Pactul de Stabilitate?
Christian Noyer :Aceasta reforma este indispensabila, da.
Am atins fundul crizei?
Christian Noyer :Germania si Franta au trecut pe plus inca din jumatatea anului trecut. Daca vom reusi sa restauram increderea populatiei si companiilor, nu vom mai asista la scaderea economiei.
Faptul ca americanii si europenii nu reglementeaza in acelasi fel sectorul financiar nu constituie o problema?
Christian Noyer :In Europa, avem o mai mare incredere in capacitatea noastra de a evita noi excese. Basel II si III vor ridica puternic exigentele in materie de fonduri proprii spre eemplu. Americanii lucreaza si ei in aceeasi directie, dar sunt oarecum in intarziere.
Daca bancile europene vor trece la Basel III , nu se vor afla intr-un deficit de competitivitate cu cele americane?
Christian Noyer :Noi am decis trecerea la Basel III la inceputul lui 2011. Prin asta, speram sa ii incitam pe partenerii nostri americani sa procedeze la fel.
Comisia Europeana a propus introducerea unei taxe comune aplicata bancilor. Cum priviti aceasta initiativa?
Christian Noyer :Este foarte important sa intarim bilantul bancilor pentru ca in vremuri de criza, bilantul e zidul de aparare cel mai puternic.
Bine, dar cum sa reglementezi bancile fara a institui un sistem de rating mai bun?
Christian Noyer :Eurosistemul utilizeaza deja alte modalitati de notare a bancilor decata cele folosite de agentiile de rating.
Adica ?
Christian Noyer :Banca Nationala a Frantei si cea a Germaniei utilizeaza propriile modele de rating. In cadrul sistemului  european de supraveghere bancara Franta este recunoscuta ca un foarte bun evaluator extern de credit. Asta inseamna ca avem un rol identic celui al agentiilor de rating pe care il putem folosi cu succes.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: La ce preţ sunt scoase la vânzare imobilele executate silit

In mod cert, in lunile urmatoare numarul executarilor silit va creste, iar cumpararea unor imobile scoase la licitatie de catre banci va deveni o afacere pentru unii dintre romanii descurcareti.

Cat de bine se vand in acest moment locuintele executate silit? Sa luam un exemplu: o banca a scos la vazare luna trecuta un apartament semidecomandat cu trei camere si o suprafata utila de 55.8 mp plus boxa si garaj la un pret de 176.000 de lei, respectiv  42.000 de euro sau 750 euro/mp. De notat ca acest apartament se afla intr-o zona buna a Timisoarei – in complexul studentesc.
Apartamentul nu s-a vandut, asa ca pretul a scazut la 31.500 euro sau 560 euro/mp, o noua licitatie fiind programata in luna iulie. Pe piata libera, un asemenea apartament se vinde cu cel putin 55.000 de euro.

In acest context, situl heima.ro a inceput recent sa calculeze un indice de pret mediu pe metru patrat al bunurilor imobile executate silit – IPBEX, acesta bazandu-se pe analiza a 273 de anunturi publicate de banci.

Datele arata ca in luna mai, cele mai mari preturi pe metru patrat la apartamentele aflate in executare silita se regasesc in Bucuresti-Ilfov, respectiv 1250 euro pe mp, ceea ce arata ca bancile nu sunt dispuse sa execute bunurile la orice pret. Situatia pe judete in graficul de mai jos, click pe imagine pentru marire.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: De citit – fair value accounting, starea învățământului românesc și altele

1. Damodaran critică fair value accounting. Argumentul e superb: dacă crezi în fair value, atunci ar trebui să îți fie indiferent dacă cumperi sau dacă vinzi activul evaluat. Dacă fiscul evaluează o firmă folosind fair-value accounting, atunci ar cumpăra-o la acel preț? Dacă un patron își evaluează afacerea (în scopul calculării impozitului datorat) folosind aceeași metodă, atunci ar vinde-o la prețul rezultat? Mda, mă gândeam eu…
Market value oameni buni, market value e sfântă.

2. Despre starea învățământului
Via Turambar.

Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi niciun poet englez din secolul XIX si nicio poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo si Julieta (numita alternativ “roman”, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza.
Am corectat mai jos greselile lor:
them nu poate inlocui their. Nu se poate spune them mother in loc de their mother. intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster).
combinated nu exista in engleza.
to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).
writted e incorect in loc de wrote.
poetry nu e identic cu poem.
lirycs nu e ortografiat corect si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cantec.
roman nu exista in engleza, corect e novel.
disapointness nu exista, corect e disappointment.
beautifuly thing e incorect.
tryed e incorect.
gaves nu exista (give sau gave).
tooked place e incorect.
tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.
Romeo and Juliet nu e un roman.
Romeo and Juliet nu e un poem.
Shackspear nu se scrie astfel.
Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere. Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.
Articolul e lung și mai conține multe alte picanterii. Sunt de acord cu majoritatea celor spuse de autorul lui. Menționez că politica de stat în domeniul educației este creșterea numărului de absolvenți (România are puțini absolvenți în raport cu alte țări europene).
3. Controlul prețurilor la Cluj
Poliția alimentară intră iar în acțiune și dă amenzi celor care nu respectă indicațiile prețioase ale primăriei: nu poți vinde castraveții cu un preț de două ori mai mare decât cel stabilit.
4. La sfârșit, să mai și zâmbim. Diferența dintre Barack Obama și Gordon Brown.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Capra, varza şi creşterea economică

Lucrurile nu sunt atat de simple. Guvernele trebuie sa impace capra (reducerea cheltuielilor publice) cu varza (evitarea activarii unei noi recesiuni), in conditiile in care datoriile publice sunt mai mult structurale decat ciclice.

Banca Reglementelor Internationale (banca bancilor centrale) a analizat consecintele acestui efort. Capra si varza merg rareori impreuna, iar cand o iau totusi pe acelasi drum pana la urma varza e molfaita de capra. BRI spune in esenta asa: serviciul datoriei va atinge maximul in anii care urmeaza si va depasi 20% din resursele bugetare ale guvernelor. Asta inseamna ca va fi aproape imposibil ca statele sa isi reduca deficitele primare pentru ca plata datoriilor va depasi economiile facute in cadrul planurilor de austeritate. Ceea ce fac grecii acum, nu este altceva decat un laborator in care se exerseaza experiente in eprubete. Sau cum ar spune Marean, grecii fac decat un experiment.

In argumentele sale, BRI il aduce pe cel al imbatranirii populatiei. Lumea imbatraneste, constata BRI, iar cheltuielile pentru a-i sustine pe acesti batrani cresc, in vreme ce veniturile din care sa-ti permiti acest efort, scad. Adica banii vor fi tot mai putini, ceeea ce te duce cu gandul la  deflatie si la modelul japonez.

Atunci cand seful FED a discutat la Dallas despre caile pe care banca centrala a SUA le are de urmat,  a spus cateva lucruri foarte grave, dincolo de prudenta cu care un bancher central vorbeste in public. BB a vorbit despre “optiunile dificile” pe care le va avea de luat natiunea americana. SUA va avea de ales intre: 1. taxe si impozite mai mari, 2. schimbarea politicilor sociale (alocari destinate somerilor, pol. de securittate sociale) si 3. cheltuieli publice mult reduse. Sau o combinatie intre acestea trei.

Paranteza. Asistam, mi se pare mie cel putin, la un paradox. Criza asta (datorata clar unui exces de lichiditate) a fost “aruncata” in lume de sistemul financiar. Statele au ajutat bancile ca sa nu crape, iar acum bancile fac profituri de pe urma salvatorilor lor. Sistemele financiare mondiale sunt inca subventionate de bancile centrale prin operatiunile uneori contra-naturii pe care acestea le fac (vezi BCE).

Europenii ajung sa se imprumute pentru a participa la planurile de salvare ale tarilor in dificultate. Italia cere bani Germaniei ca sa ii dea apoi Greciei.  Spania cere si ea bani pe care sa ii poate eventual imprumuta Portugaliei. In plus, statele au nevoie ele insele de bani, ca sa isi regleze propriile probleme. In tot acest timp, citim comunicate prin care banca X anunta cresterea profitului cu YY %. Daca aplicam un principiu utilizat in criminalistica (intotdeauna de pe urma crimei, cineva are ceva de castigat), este evident cine este “criminalul”. Pana acum, de castigat au castigat doar bancile.

O initiativa de taxare a bancilor a fost anuntata inca de prin mai 2010. In Romania inca nu se pune problema taxarii bancilor, desi zvonurile erau ca toate statele membre ale UE vor fi obligate sa instituie o asemenea taxa incepand din 2011.

Fireste, bancile se opun si nu fara argumente. O asemenea taxa ar creste volatilitatea pietelor in mod periculos si ar strangula schimburile economice, spun ei. Insa a permite in continuare existenta cazinourilor financiare este la fel de dificil de admis.

Pe termen mediu, cred ca vom asista la o consolidare a sistemelor bancare. Spania a inceput timid, dar am sentimentul ca si grecii vor proceda la miscari asemanatoare(fuziuni bancare) si nici francezii nu vor sta mult timp deoparte.

E posibil sa mai asistam  la un glisaj de la “capitalismul social” pe care il vedem azi, spre “socialismul occidental”, in care statul se implica mai mult in economie (desi nu sunt deloc adeptul unei asemenea miscari).
Cu toate eforturile de a li se pune o lesa, bancile vor continua sa isi impuna regulile. In fond, ele detin capitalul si lor li se vor adresa Statele de cate ori vor avea nevoie de bani. Si vor avea MARE nevoie de acum incolo.
Sistemele publice ar putea ajunge in pragul strangularii, iar pentru a fi salvate trebuie incurajata natalitatea, pentru ca tot mai multi tineri sa poata contribui la un sistem social tot mai imbatranit.

Se va munci mai mult timp (si in consecinta ne vom bucura mai putin timp de pensie) si ni se va cere mai multa performanta pentru aceiasi bani.

Guvernele vor trebui sa ia masuri dure in plan economic, ceea ce ar putea starni derapaje sociale soldate cu schimbari la varf, iar cei care vor veni vor fi obligati sa amane reformele ( de pilda, cred ca dupa ce se vor pune in practica masurile romanesti de austeritate, vom asista la sacrificarea unor ministri, iar pana in toamna am putea avea un nou premier- un nume cunoscut dealtfel)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP