marți, 29 iunie 2010

Dan Popa: În atenţia d-lui Sebastian Vlădescu. De ce să ratăm aceste impozite?

Domnule Vladescu, cu supusenie va aduc la cunostinta faptul ca romanii erau extrem de inventivi in a descoperi taxe si impozite. De ce sa aruncam la gunoi ditamai experienta? Fiti atenti (read my lips, watch me, attention s`il vous plait, figyelem figyelem).

In Dacia salinele şi păşunile erau arendate obişnuit împreună, aceluiaşi conductor. Aceşti conductores erau de obicei oameni bogaţi, unii făcînd parte  din   ordinul  ecvestru şi ocupînd funcţii onorifice dintre cele mai înalte în oraşele Daciei. Ganditi-va la ei ca la un Videanu, Berceanu sau de ce nu?, Dan Diaconescu in direct.

Veniturile rezultate din arendarea acestor domenii imperiale  alimentau fiscul, în sfîrşit o bună parte din pămîntul Daciei a fost lăsat în folosinţă populaţiei autohtone. Ghertzoilor, cum ar veni. Impozitelor acelora li se spunea elegant ager  tributarius, alcătuit din  pămînturile cele mai rele şi mai puţin productive, situate în estul provinciei şi în alte ţinuturi de margine care au atras mai puţin pe romani. In schimbul folosinţei pămîntului ei trebuiau să plătească impozite grele, fiind totodată obligaţi la diferite prestaţii şi corvezi, faţă de trupele din castre, faţă de serviciul public de poştă (cursus) şi   să  lucreze   în   mine   etc.

Inspectorii ANAF ai vremii se numeau banal. Subprocurator aurariarum (adjunctul procu­ratorului), tabularii (contabilii), adiutores tabularii (ajutoarele acestora) dispensatores (casierii), librarii (agenţi ai fiscului), scribae (registratori) ş.a.m.d. Prin aceşti funcţionari mărunţi se încasau impozitele şi cotele de aur datorate statului, se făcea controlul pe teren şi altele. Ca oameni ai împăratului, ei erau puternici şi venali şi constituiau un fel de “corp” numit în inscripţii: liberti et familia aurariarum

Impozitele (vectigalia), ce se plăteau în Dacia, erau aceleaşi ca şi în alte provincii imperiale romane. Ele erau directe şi indirecte. Ca impozite directe amintim asa: pe cel funciar, plătit pentru terenuri şi imobile (capitatio terrena). Acesta atestat într-o tăbliţă cerată- reprezenta  o dare stabilită prin recensămînt (tributa).Erau scutiei (iata si primele nise fiscale), cetăţeni din oraşele care primiseră în Dacia dreptul italic (Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa). Mai aveam apoi capitaţia (tributum capitis) încasat de la oameni de condiţie liberă, cetăţeni sau necetăţeni.
Dările indirecte erau mult mai variate şi nume­roase. Astfel era birul de 5% plătit pe moşteniri (vicesima hereditatum) sau pentru eliberări de sclavi (vicesima manumissionum). Despre acesta avem menţiuni la Romula şi Doştat, localităţi în care apare sclavul Hylas, mai apoi liberat, cu calitatea de vicesimarius, deci ca strîngător al acestui impozit de 5%. Deşi tăbliţele cerate, conţinînd contracte asupra vînzărilor de robi şi a unor mărfuri obişnuite, nu le menţionează, se plăteau cu acea ocazie, taxe de 4% din valoarea sclavului, iar pentru a doua categorie, 1% din costul mărfii.

Conducerea finanţelor o avea în fiecare din cele trei Dacii, cîte un procurator ajutat de o adevărată armată de funcţionari inferiori, recrutaţi mai toţi din rîndul sclavilor şi al liberţilor de stat. Tot din grupa obligaţiilor fiscale făceau parte şi corvezile la care erau supuşi ţăranii, pentru transporturi, întreţinerea drumu­rilor, găzduirea funcţionarilor împărăteşti şi altele.

Statul practica o adevărată politică de jaf fiscal, încît “ Birurile, dările către stat şi prestaţiile de tot felul aruncau masa populaţiei într-o sărăcie din ce în ce mai mare; împilarea devenise insuportabilă din cauza guvernatorilor, perceptorilor şi soldaţilor, care storceau fără milă populaţia “.

O mare pacoste erau  şi taxele de vamă (portorium). Ele se încasau pentru mărfuri şi călători, la frontierele provinciilor, apoi în interiorul lor, ca taxe de bariere (accizele de azi), la intrarea în oraşe, taxe de circulaţie pe drumurile principale şi de trecere peste poduri. La mărfuri se plăteau 2,50% din valoarea lor, dar erau şi scutiri, de care bene­ficiau tot cei înstăriţi. De la Traian la Marcus Aurelius, statul arendează vămile unor asociaţii de publicării sau oameni de afaceri (conductores), ca mai apoi să se treacă la perceperea directă a lor de către împărat, prin grija unor procuratores.

La Micia s-a găsit o inscripţie pusă de sclavul vamal Felix, lui Iupiter, Pămîntului Daciei, Geniului poporului roman şi al comerţului, drept recunoştinţă pentru avansarea sa (promotus) din staţia Micia, unde funcţiona ca locţiitor de şef de oficiu (vicarius), în post titular, ca şef de vamă la Pons Augusti.

O placă de marmură descoperită la Drobeta vorbeşte despre construcţia din temelii a unui tabularium, prin stră­duinţa a doi sclavi, puşi aci sub ordinele unui procurator al împăratului Septimius Severus. E probabil că unul dintre sclavi avea în grija sa taxele vamale ale portului Drobeta, iar altul pe cele legate de trecerea peste podul lui Traian.

Dintr-o inscripţie, se pare că şi la Sucidava exista aceeaşi dublă situaţie. în staţiunile vamale mai importante, personalul vamal inferior, compus din aceiaşi sclavi, avea diferite atribuţii, cum au fost arcarii (casieri), contrascriptores (verificatori de acte, cunoscuţi la Dierna), dispensatores (socotitori-casieri), tabularii (conta­bili) şi alţii. Din rîndul acestora, cei ce îndepliniseră funcţia ca dispensatores reuşiseră a-şi forma o avere personală, care le permitea să aibă şi ei, la rîndul lor, sclavi personali, sau să ridice temple din bani proprii. Mulţi negustori şi oraşe căutau prietenia funcţionarilor superiori de vamă, pentru a-şi asigura unele scutiri de taxe.

Vezi si care a fost primul forfetar sau ce efecte au avut curbele de sacrificiu.

Sursa folosita in textul de mai sus este Daicoviciu, Istoria Romanilor, plus cateva carti de economie de pe la 1915, pe care le-am cumparat de la un anticariat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Indicele imobiliar oficial a pornit cu stângul

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii primul comunicat privind indicele preţurilor proprietăţilor rezidenţiale. Elaborarea metodologiei de calcul a început în anul 2008 în baza unei colaborări între Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Colectarea informaţiilor de la birourile notariale a început cu luna ianuarie 2009 şi se realizează de către INS cu sprijinul camerelor teritoriale ale notarilor publici.

În esenţă, comunicatul afirmă că, în T1 2010, faţă de anul de bază 2009, s-a înregistrat o scădere a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale cu 3,9%. Scăderea preţurilor a fost observată şi pe cele două tipuri de imobile: la apartamente preţurile au scăzut cu 3,8% în T1 2010 faţă de anul 2009, în timp ce la case scăderea a fost de 4,3%.

Încă de la început, mă surprinde faptul că se raportează preţurile din T1 2010 faţă de anul de bază 2009. Este neclar dacă raportarea se face la T4 2009, la T1 2009 sau la media întregului an 2009. Este o greşeală gravă, mai ales din partea unei instituţii oficiale a statului. Dacă nu ascunde ceva şi mai grav, respectiv o manipulare a statisticilor, astfel încât să iasă rezultatele dorite.

La apartamente, scăderea a fost de 5,7% în Bucureşti, iar în ţară de 1,6%. La case, scăderea a fost de 4,33% în mediul urban şi 4,26% în mediul rural.

Acestea sunt singurele informaţii cuantificabile din comunicat.

Desigur, asemenea cifre nu spun mare lucru. Am mai abordat subiectul în articolele În fine, vom avea un indice imobiliar şi Dialogul meu cu cititorii imopedia.ro.

Pentru a fi un instrument cu adevărat util, indicele general imobiliar trebuie să fie însoţit de indici sectoriali şi geografici, care să poată oferi actorilor de pe piaţa imobiliară informaţii credibile şi aplicate unui anumit tip de imobil, plasat într-o anumită zonă. De asemenea, trebuie folosită o metodologie transparentă pentru calcularea indicelui general şi a indicilor sectoriali şi geografici. În cadrul metodologiei, trebuie aleşi pentru chestionarul adresat cumpărătorilor paramterii indispensabili pentru o statistică coerentă şi utilă.

În ceea ce priveşte metodologia, indicele este calculat pe baza anchetei desfăşurată cu ajutorul birourilor notariale începand cu anul 2009. Obiectivul cercetării este de a măsura evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei) şi nu de a calcula preţul mediu pe metru pătrat sau o valoare medie per tranzacţie în funcţie de numărul de camere sau suprafaţa utilă.

Pentru amănunte tehnice privind metoda de calcul, consultaţi comunicatul.

În concluzie, deşi apariţia oricărui indice imobiliar este salutară, mai ales a unuia oficial, carenţele menţionate îl fac, deocamdată, puţin utilizabil.

Notă: Acest articol a fost citat de Wall-street.ro şi Imopedia.ro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Trei bănci germane au trecut testul de stress cu bine. Nu se ştie însă în ce-a constat stressul

Trei mari banci germane au trecut cu success testul de stress aplicat de autoritatile europene urmand ca rezultatele mai detaliate sa fie publicate luna viitoare, a anuntat Reuters.

Drept e ca nu se stie care au fost  criteriile oficiale, iar bancile au refuzat price comentarii pe aceasta tema, dar maine s-ar putea afla mai multe, dupa intalnirea de analiza a rezultatelor care va avea loc la sediul autoritatii de supraveghere. Succesul testelor depinde in buna masura de severitatea conditiilor, noteaza Reuters si de transparenta rezultatelor.

Asemenea teste s-au desfasurat in mai multe state din UE, dar situatia bancilor germane este mai atent tinuta sub observatie din cauza volumului ridicat de credite neperformante. Volumul acestor credite indoielnice depaseste 213 miliarde de euro.

Dupa cum stiti, si in Romania au loc anual cel putin asemenea teste care insa nu reflecta decat situatia soliditatii bancilor la data si la ora la care testul se desfasoara.

Dealtfel, reamintesc ca in urma cu cativa ani, BCE a facut o simulare a unei crize imobiliare, iar bancile au demonstrat atunci ca fac fata oricarei probleme venite din zona ipotecara. Ceea ce s-a demonstrat ca era un mare bullshit.

Scenariul din 2006 includea prabusirea pietei imobiliare (culmea, nu?), exerciţiul de simulare avand loc la sediul central al BCE în prima săptămână din aprilie, chiar în ajunul reuniunii miniştrilor europeni de finanţe şi a conducătorilor băncilor centrale.

Vulnerabilitatea Europei la o (posibila pe atunci) criză financiară internaţională a fost relevată într-un raport confidenţial elaborat pentru consiliul Ecofin. Autorităţile de reglementare erau îngrijorate acum doi ani, repet, taman de riscurile pentru stabilitatea financiară generate de creşterea volumului tranzacţiilor cu instrumente derivate de credit.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Este oficial – preţul locuinţelor a scăzut în medie cu aproape 4% în primul trimestru

Update: citeste si Indicele imobiliar oficial a pornit cu stangul

Mai jos intregul comunicat al INS:

Institutul Naţional de Statistică publică pentru prima dată informaţii referitoare la evoluţia preţurilor proprietăţilor rezidenţiale.
Elaborarea metodologiei de calcul a început în anul 2008  în baza unei colaborări între Institutul Naţional de Statistică (INS) – Banca Naţională a României (BNR) –Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România (UNNPR). Colectarea informaţiilor de la birourile notariale a început cu luna ianuarie 2009 şi se realizează de către INS cu sprijinul camerelor teritoriale ale notarilor publici.
Rezultate pentru trimestrul I 2010:
Indicele măsoară evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei).
În trimestrul I 2010, faţă de anul de bază 2009, s-a înregistrat o scădere a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale cu 3.9%.
Scăderea preţurilor a fost observată şi pe cele două tipuri de imobile: la apartamente preţurile au scăzut cu 3.8% în trimestrul I 2010 faţă de anul 2009, în timp ce la case scăderea a fost de 4.3%.

Indicii preţurilor proprietăţilor rezidenţiale în trimestrul I 2010 - date provizorii -

2009=100
Total 96.06
Total apartamente 96.20
- apartamente Bucureşti 94.30
- apartamente restul ţării 98.40
Total clădiri individuale 95.70
- clădiri individuale în mediu urban 95.67
- clădiri individuale în mediu rural 95.74
Precizări metodologice
Scopul indicelui
Indicele este calculat pe baza anchetei desfăşurată cu ajutorul birourilor notariale începand cu anul 2009.
Obiectivul cercetării este de a măsura evoluţia trimestrială a preţurilor proprietăţilor rezidenţiale faţă de anul 2009 (anul de începere al anchetei) şi nu de a calcula preţul mediu pe metru pătrat sau o valoare medie per tranzacţie în funcţie de numărul de camere sau suprafaţa utilă.
Colectarea datelor
Datele sunt colectate pe baza unui chestionar electronic cu o periodicitate lunară.
Variabila colectată prin ancheta preţurilor proprietăţilor rezidenţiale face referire la valoarea per tranzacţie (contract de vanzare-cumparare) autentificata de catre notarii publici. In vederea stabilirii cat mai exact a caracteristicilor care influenteaza pretul tranzactiei au fost solicitate si informatii cu privire la:
  • Locatia amplasarii imobilului
  • Anul construirii
  • Tipul cladirii
  • Cladire de tip bloc
    • Suprafata utila si construita
    • Nivelul la care se afla locuinta
    • Cladiri individuale
      • Suprafata utila si construita
      • Suprafata teren
      • Garaj
        • Alte caracteristici calitative:
        • Tipul locuintei
        • Gradul de confort al locuinţei
        • Incalzire
        • Tipul de finisaj
        • Starea de intretinere a locuintei
        • Materialele de constructie
        • Amplasarea imobilului
Metoda de calcul
Indicele este un indice agregat de tip Laspeyres, care presupune masurarea evolutiei preturilor in perioada curenta fata de o perioada de baza (2009) pentru cladiri de tip apartament, cladiri individuale si total proprietati rezidentiale.
Pentru calculul indicelui de pret pentru cladirile de tip apartament au fost luate in considerare urmatoarele criterii:
  • suprafata utilă în conformitate cu Legea locuintei nr. 114/96 actualizata si revizuita
  • expertizele privind valoarea de circulatie a bunurilor imobiliare
Pentru calculul indicelui de pret pentru clădirile individuale au fost luate în considerare urmatoarele criterii:
  • suprafata utila în conformitate cu Legea locuintei nr. 114/96 actualizată şi revizuită
  • expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobiliare
  • Suprafaţa terenului adiacent locuinţei să nu fie mai mare de 10.000 metrii pătraţi
Metoda de estimare folosita este metoda ‘hedonica’, care are la baza o functie de regresie prin care se masoara corelatia dintre variabila dependenta (pretul tranzactiei) si caracteristicile reprezentative pentru formarea preturilor proprietatilor rezidentiale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Scade numărul tranzacţiilor imobiliare. Ce va urma în lunile următoare?

Conform datelor UNNPR publicate de Mediafax si citate de Capital, in primele cinci luni din 2010 s-au incheiat un numar de 133.845 tranzactii imobiliare, cu “doar” 575 mai putine decat in primele 5 luni din 2009, insa anul trecut pe vremea asta nu exista programul Prima Casa. Comparativ cu primele 5 luni din 2008, numarul tranzactiilor a fost cu 75.564 mai mic (-36%).

In luna mai s-au inregistrat 26.954 tranzactii, in scadere cu 6% comparativ cu aceeasi luna a anului trecut, iar in luna aprilie s-au inregistrat 26.926 tranzactii, cu 2% mai putine decat in aprilie 2009.

Programul Prima Casa a devenit functional la mijlocul anului trecut, acest program determinand o crestere a numarului de tranzactii in perioada iulie-decembrie 2009, astfel ca in lunile urmatoare, pe masura ce baza de raportare va creste, este foarte probabil sa vedem o accelerare a ritmului de scadere a numarului de tranzactii.

Personal, ma astept ca in anul 2010, numarul tranzactiilor imobiliare sa fie cu minim 8-10% mai mic decat in 2009, singurele situatii in care numarul tranzactiilor poate creste fiind acelea in care guvernul vinde in masa locuintele ANL, iar bancile vor da drumul la executarile silite.

Evolutia lunara a numarului de tranzactii imobiliare poate fi observata mai jos, click pe imagine pentru detalii.


Astazi au venit si datele privitoare la evolutia numarului de autorizatii de construire eliberate pentru cladiri: in luna mai 2010, s-au eliberat 3971 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în creştere cu 7,7% faţă de luna aprilie 2010 şi în scădere faţă de luna mai 2009 cu 11,3%. In perioada 1.I – 31.V.2010, s-au eliberat 15278 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în scădere cu 20,1% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent, detalii mai jos.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Guvernatorul Bancii Frantei: Cura de austeritate a Franţei ar putea dura “cel puţin 5 sau 6 ani”

Cura de austeritate a Frantei ar putea dura “cel putin 5 sau 6 ani”, crede Guvernatorul Bancii Centrale, Christian Noyer. El a acordat un interviu canalului Europe 1 in care a explicat ca daca masurile de austeritate sunt aplicate in viteza, va fi afectata cresterea economica pe termen mediu si lung. “Aceste masuri trebuie aplicate progresiv, atent, iar acest lucru va lua cel putin 5 sau 6 ani”, a mai spus Noyer.

Guvernatorul francez a mai explicat ca cel mai mare risc vine din zona populatiei, care se teme ca va urma o crestere a taxelor si in loc sa consume, prefera sa economiseasca. “Azi, principalul risc la adresa cresterii economice este reticenta gospodariilor. Dumneavoastra, eu si ceilalti ne temem ca pentru a readuce echilibrul va fi nevoie de cresterea fiscalitatii. Si atunci, asteptandu-se sa ramana in mana cu mai putini bani, lumea incepe sa economiseasca in detrimentul consumului care ar putea readuce cresterea economica”, a mai explicat Noyer.

Acesta a mai precizat ca daca Franta vrea crestere, ar fi bine sa le spune explicit cetatenilor ca nu li se vor mari taxele. “Poate ca in anumite zone fiscale- si ma refer aici la nisele fiscale, impozitele sa creasca. Dar nu in ansamblu si nu pentru toata lumea. Trebuie sa li se lase bani oamenilor pentru a consuma si a investi”, a mai spus Noyer.

“E dificil de spus daca masurile de austeritate sunt suficiente sau daca trebuie mers mai departe, mai in adancime cu ele. Ele sunt insa destinate sa readuca echilibrul bugetar si cred ca isi vor atinge acest scop. Reusita acestui plan de masuri de austeritate se bazeaza pe doua lucruri. Pe determinarea factorului politic si pe increderea pe care eu, dumneavoastra si ascultatorii dumneavoastra o vor acorda acestui program. Este important ca Statul sa faca economii iar rigoarea su austeritatea sa fie cuvintele de ordine”, a conchis guvernatorul francez.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Krugman și a treia depresiune

Articolul lui Paul Krugman din New York Times, The Third Depression, a fost tradus astăzi în română: Începe al treilea val al depresiunii. Iată un paragraf semnificativ:

Este adevărat că investitorii în bonduri s-au îndreptat împotriva guvernelor cu deficite incomode. Dar nu există nicio dovadă că o austeritate fiscală pe termen scurt, pe fondul unei economii în depresiune, restabileşte încrederea investitorilor. Din contra: Grecia a fost de acord să impună o austeritate dură, doar pentru a se trezi că riscul asociat datoriei sale a crescut şi mai mult; Irlanda a impus reduceri drastice în sectorul public, doar pentru a fi tratată de pieţe drept un risc mai mare decat Spania.
Cum comentează un fost coleg de facultate – față de care nu mai am nimic de adăugat:
O încercare patetică de a manipula un argument – sau cel puțin eu așa interpretez fragmentul de mai sus … mai exact, ce mi se pare mie că ar spune e că A nu implică B … și ne dă două exemple în care A se întamplă și B nu apare … singura problemă e că definește B-ul total greșit în cazul celor două țări … ca și cum ar spune că uite, penicilina nu tratează infecția gravă cu stafilococi și ne-ar da două exemple în care doi bolnavi tratați cu penicilină mor când sunt împușcați în cap.
Ba da, mai am ceva de adăugat! Cred că dincolo de o observație inteligentă îi putem replica lui Krugman astfel:
Pai cum, dumneavoastră care spuneți că piața eșuează, vă folosiți acum de piață pentru a demonstra erorile de guvernare?! Păi stimate domnule Krugman, ce ne facem dacă piața eșuează chiar în timp ce vorbim? Dacă reacția nefavorabilă a piețelor în fața politicilor de austeritate este pur și simplu irațională? Poate că politicile sunt briliante, dar investitorii sunt prea orbi ca să vadă…
Penibil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Ce scrie presa de business străină? Pfuai, multe.

Regele Albert al II-lea al Belgiei a fost invitat la ceremoniile celei de-a 50-a aniversari a independentei Congo (fosta colonie belgiana). Partea proasta a acestei vizite este ca mostenitorii primului lider democrat al Congo (Patrice Lumumba) au depus o plangere penala impotriva familiei regale care ar fi “avalizat” ca sa folosesc un termen din economie, asasinarea carsimaticului Lumumba. Cu alte cuvinte, cu o mana l-au invitat sa petreaca si cu alta l-au pocnit. Democratic.

“Eu nu muncesc. Eu ma amuz zilnic intre 8-14.  Faptul ca sunt miliardar nu m-a schimbat deloc. Inca mai cred in Mos Craciun si  in miracole”. Cuvintele ii apartin lui Nicolas Hayek, seful Swatch Group, care a decedat la birou,  la 83 de ani, in urma unui infarct . “Imparatul ceasornicelor”, cum i se mai spunea, Hayek era un amestec de conservatorism si ingeniozitate. Conservator era in chestiuni familiale, castigandu-si dragostea si respectul intregii familii. Ingenios era in business. Citatul lui preferat: Daca vei absolvi Conservatorul din Salzburg, nu vei deveni Mozart. Invatati la scoli bune, dar fiti creativi si urmati-va intuitia. Presa elvetiana tine prima pagina cu acest trist eveniment.

Presa canadiana are alte treburi. Scrie de pilda despre China, care permite intrarea in tara a purtatorilor de virus HIV. Daca nu stiati (eu recunosc ca habar nu aveam), ei nu aveau pana acum acest drept, dar cu ocazia Expozitiei din Shanghai, legea a fost modificata.

Pentru a-si creste productivitatea, quebecoazii vor investi in cercetare si inovare circa un miliard de dolari. Ca sa inchei cu presa canadiana, mai spun ca sunt tare mandri de pariul castigat al premierului Harper

Franta, la regim. Sarkozy a anuntat o parte dintre masurile de austeritate dedicate functionarilor publici. Se taie salarii, posturi, avantaje, petreceri. Cheltuielile de functionare ale Frantei vor fi reduse cu 10%. Avantajele personale –eliminate. Aici dedicatia e clara.  Secretarul de stat insarcinat cu cooperarea si francofonia Alain Joyandet, folosea un jet privat in deplasarile sale. Christian Blanc, Secretar de stat insarcinat cu dezvoltarea regiunii Capitalei isi lua trabuce din bani publici. Toate astea vor disparea, la fel ca si garden-party-ul din 14 iulie de la Elisee. 10.000 de automobile si 7000 de posturi vor fi desfiintate in urmatorii 3 ani.

Un foarte bun interviu facut de Liberation cu ministrul de Finante grec George Papaconstantinou.  Jurnalistii  francezi noteaza ca biroul ministrului elen nu are nimic din stralucirea omologului sau francez. “Un imobil hidos din anii 1960, cu perdele trase in intregime, cu o intrare minuscula…”. Merita citit.

Fondurile speculative au pariat 2,5 miliarde de euro pe bursa spaniola, scrie El pais. Mai aflam din presa lor ca Spania ar putea opera “mici” ajustari in zona fiscalitatii, dar nu intentioneaza sa modifice nivelul TVA, sau ca bancile germane auo rasta a neperformantelor dubla fata de spanioli.

Banca Nationala a Angliei a pompat circa un trilion de lire sterline in sistemul bancar, scrie The Independent, citand un raport al Bancii Reglementelor. Bine ca au avut de unde.

Ca veni vorba de banci, germanii zic ca taxa pe sistemul lor bancar va fi de până la 0,04% din bilanţul acestora, în afara depozitelor clienţilor, conform unui proiect de lege obţinut luni de AFP.

Valoarea acestei taxe bancare, pe care Germania a susţinut-o sâmbătă şi duminică, fără succes, pe lângă partenerii G20 la summitul din Canada, va fi progresivă. Ea va varia în funcţie de suma impozabilă – adică valoarea bilanţului contabil al băncilor în cauză, minus depozitele clienţilor şi capitalul social.

Pentru o sumă de până la 10 miliarde de euro, taxa va fi de 0,02 %, pentru o sumă cuprinsă între 10 şi 100 miliarde de euro taxa va fi de 0,03%, iar pentru marile instituţii, unde baza de calcul depăşeşte 100 miliarde de euro, taxa va fi de 0,04%, precizează proiectul de lege.

Textul, elaborat de Ministerul de Finanţe, va face obiectul unei consultări pe lângă alte ministere în săptămânile următoare, înainte de a fi examinat în consiliul miniştrilor, la finalul lui august. Legea va intra în vigoare pe 31 decembrie 2010.

Handelsblatt, unul dintre cele mai bune cotidiene europene de business scrie despre Grecia, ale carei probleme continua sa puna presiune pe BCE si pe Trichet. BCE trebuia iar sa sara in ajutorul Greciei, iar daca n-o va face, ar putea urma dezastrul, spun analistii

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP