miercuri, 30 iunie 2010

Ion Radu Zilişteanu: O mişcare interesantă: mai mulţi retaileri vor compensa majorarea TVA

Odată cu mărirea cotei principale de TVA de la 1 iulie de la 19% la 24%, concomitent cu reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi alte măsuri asemănătoare şi cu majorarea unor impozite pe venit, spectrul scăderii vânzărilor i-a făcut pe unii retaileri să ia măsuri de urgenţă.

Ikea a hotărât să nu mărească preţul produselor, adică să suporte din marja de profit majorarea preţurilor cu 4,2%. Anul trecut, Ikea a înregistrat în România o scădere a vânzărilor cu 9% comparativ cu anul 2008, până la nivelul de 82 mil.€. Puteţi citi comunicatul Ikea relativ la această decizie aici.

Billa România a decis să lase neschimbate preţurile a peste 1.200 de articole. "Peste 1.200 de articole de importanţă socială din necesarul zilnic, comercializate de supermarketurile din lanţul Billa România, precum: lapte, ouă, făină, ulei îşi vor păstra preţurile de raft anterioare modificărilor legislative", se arata într-un comunicat al companiei.

Metro Cash & Carry România a anunţat că va compensa mărirea TVA prin acordarea unui discount de 4,04% din preţul produselor promoţionale cuprinse în cataloagele Metro. Oferta este valabila în perioada 1-14 iulie 2010.

Real Hypermarket din grupul Metro a anunţat măsuri asemănătoare cu cele luate de compania mamă: majorarea TVA pentru catalogul promoţional aferent perioadei 1-14 iulie 2010 va fi suportată integral de către companie. Totoată, magazinele Real cu program non-stop vor fi închise în perioada 30 iunie 2010 ora 22 - 1 iulie 2010 ora 9, pentru reprogramarea caselor de marcat fiscale.

Dedeman, lanţ de 19 magazine de materiale de construcţie de tipul do it yourself, a anunţat că suportă mărirea de TVA până duminică, 4 iulie 2010.

Având în vedere faptul că mari retaileri au luat decizia de a suporta mărirea preţurilor cauzată de majorarea cotei principale de TVA, cu siguranţă că vor urma şi alte anunţuri de această natură. În ceea ce-i priveşte pe micii comercianţi, cred că sarcina lor va fi mai simplă, dat fiind că modificarea preţurilor este mai fecventă la astfel de magazine, ei vor putea jongla mai uşor cu preţurile.

Scăderea vânzărilor se poate transforma într-un coşmar pentru magazinele de orice talie, aşa că, în condiţiile unei concurenţe bine profilate, comercianţii vor face tot posibilul să-şi păstreze clienţii. În sudul Bucureştiului, spre exemplu, pe o suprafaţă de numai câţiva kilometri pătraţi, găsim Metro, Real, Selgros, Carrefour, Cora şi Mega Image. Competitorii nu vor permite ca circumstanţa măririi TVA să se transforme în migrarea clienţilor loiali.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Politica lui “Ce dai, măh? Ce-s io, cârpa ta?”

Intr-o familie, numai un idiot ia de unul singur, decizii care ii afecteaza pe toti. Ce barbat e ala care ii spune nevestii:”De maine aduci mai multi bani in casa, ca altfel te iau la omor?” Sau ce doamna i se adreseaza sotului ei cu aceleasi cuvinte?

Intr-un trib, seful de trib ia decizii pentru toti membrii tribului, dupa ce se consulta cu batranii, tinerii si cei care au reputatia ca tin tribul pe linia de plutire. Daca nu o face, risca o revolta in trib sau alte chestiuni la care nu are cum sa le faca fatza fizic.

Asa trebuie sa se petreaca lucrurile si intr-o comunitate sociala cum e un stat. Te consulti cucei care te tin in spate, ii intrebi pe investitorii straini cam cum ar face ei, asculti toate vocile importante si apoi deliberezi si iei o decizie.

E drept, ai de armonizat interese multiple. Sunt in primul rand cetatenii aia tampiti, care au votat sperand sa o duca mai bine. Pe urma, ai mediul de afaceri autohton, pe care musai ar fi sa il incurajezi, sa-l dezvolti.  Ai de impacat si mediul de afaceri strain, care a mai umblat prin lume si mai stie si el cam cum se fac legile de business. Pe toti nu ii poti impaca. Dar macar o parte din tot ce inseamna textura sociala si de afaceri, trebuie sa o multumesti.

Sa iei decizii care chiar nu multumesc pe nimeni, e perdant din start. Populatia nu e multumita ca I se va mari costul vietii. Firmele reactioneaza si ele la cresterea taxelor. Strainii vin si iti spun ca nu e bine si ca mai e loc de calcule.

Nu la noi, insa. Ce vorbesti, Hans? Mai intai dam cu pumnul si le spunem in treacat ca puteam lovi si cu barosul, daca asa ne dicta muschiul nostru. Nu conteaza ca ne-a costat campania electorala muuuulte procente din PIB, ca s-au dus bani aiurea si ca nu se pot incasa altii din pricini la fel de aiurea.

In BNR domneste nervozitatea si iritarea si ii inteleg foarte bine. Trebuie sa isi revizuiasca o intreaga filozofie ca sa nu se duca de rapa munca lor de ani buni de zile.  Strainii se plang si ei ca nu e bine. Romanii (capul de locuitor din statistici) ar avea si ei ceva de spus. Intr-un cuvant, toti simt ca pierd. Singurul castigator pare a fi Imparatul Deficit Fiscal.

Dar daca calculele unora nu se potrivesc cu rezultatele celorlalti?

E prea multa iresponsabilitate in Romania.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Andorra iese din paradis. Din cel fiscal, mai precis. Franţa va face remaniere guvernamentală. Deschis, transparent

Andora iese trista de pe lista paradisurilor fiscale, potrivit unui anunt facut de seful guvernului, Jaume Bartumeu, care a si anuntat noile masuri fiscale aplicate firmelor. In primul rand, un zdrobitor  impozit de 10% pe profituri dar si  o cota mortala de TVA cuprinsa intre 4,5-5,5%. In inauarie, Andorra incheia cu Spania un acord privind ridicarea secretului bancar.

Poate stiti sau poate nu, dar Andorra inseamna “tara acoperita de tufe” (din navarezzul andurrial) si are acelasi drapel ca Romania, desi  ei au fost paradis fiscal, iar noi iad fiscal.

Intr-o fraza, mai zic de intentia declarata a sefului Frantei de a remania Guvernul la toamna. I-a chemat pe ministri si le-a spus din start, ca sa nu aiba surprize cand vin din concediu.

Revenind la Andorra, Parlamentul – adica toti cei 28 de deputati- se afla in varf de deal, iar sedintele sunt anuntate printr-un clopot, ca in orice paradis care se respecta. Constituţia lor prevede ca cei doi co-principi sa îndeplineasca împreună şi indivizibil funcţia de şef al statului. În 1278 Andorra s-a numărat printre primele ţări din lume care şi-au declarat independenţa. documentul acordand suveranitatea teritoriului la doua persoane: contele de la Foix (a carui titlu ulterior s-a transferat la seful de stat francez) si episcopul La Seu d’Urgell, din Catalonia. Mai tarziu, titlul a ajuns la regii din Navarre. Cand Henry din Navarre a devenit rege Henric al IV-lea a emis un decret in 1607, unde a declarat ca seful statului Francez si Episcopul din Urgell o sa fie co-printii regiunii Andorra.

In 1958 Andorra a declarat pace Germaniei, deoarece tara fusese uitata saracuta la semnarea Tratatului de la Versailles, ramanand, formal, intr-o stare de razboi.
Cea mai mare parte a populatiei este romano-catolica. Desi principala industrie este turismul, tara castiga mult prin faptul ca era un paradis fiscal.

Turismul este una din cele mai importante activitati economice a Andorrei si este responsabil pentru circa 80% din PIB-ul tarii. Aproximativ 10 milioane de turisti viziteaza Andorra in fiecare an.

Andorra nu are o moneda proprie, dar utilizeaza euro ca si cand….

Este ca ati si uitat cum se face o remaniere intr-un stat civilizat?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Ikea şi Billa absorb creşterea TVA şi nu mişcă preţurile. Deci, se poate

Cele doua companii au anuntat ca nu vor mari preturile. Asta e o veste buna, desi, vorba unui prieten bun, cata mobila mananca si gura romanului?

Da` e un semnal bun.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: BNR a menţinut dobânda de politică monetară la 6,25%

După cum era de aşteptat, în şedinţa de politică monetară a Consiliului de Administraţie al BNR, s-a hotărât menţinerea dobânzii de politică monetară la minimul istoric de 6,25% pe an şi a nivelului rezervelor minime obligatorii.

La începutul anului 2010, dobânda de politică monetară era de 8%. În şedinţa de politică monetară din 5 ianuarie 2010, dobânda cheie a fost redusă la 7,5%, în şedinţa din 3 februarie 2010 la 7%, în şedinţa din 29 martie 2010 la 6,5%, iar în şedinţa din 4 mai 2010 la 6,25%. Actuala decizie, de menţinere a nivelului dobânzii de politică monetară, urmează după patru reduceri consecutive ale dobânzii cheie.

În condiţiile instabilităţii din ultima perioadă, legată de măsurile de austeritate hotărâte de guvern, BNR şi-a luat un moment de respiro, pentru a putea analiza ce se va întâmpla în perioada imediat următoare.

Trebuie spus faptul că s-au luat simultan atât măsuri dezinflaţioniste (micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi celelalte măsuri asemănătoare), dar şi inflaţioniste (mărirea cotei principale de TVA la 24%). Rămâne de văzut care dintre tendinţe va prevala. În ceea ce mă priveşte, cred că tendinţele inflaţioniste vor fi mai puternice, ceea ce, potenţial, ar putea determina BNR să mărească dobânda de politică monetară în viitor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: De ce Krugman greșește și de ce piețele nu au încredere

De ce acuză Paul Krugman politicile actuale? Le consideră nepotrivite, deoarece austeritatea bugetară este contraindicată în timp de recesiune. Continuator dogmatic al teoriei dezvoltate de John Maynard Keynes în timpul Marii Depresiuni, Krugman ar susține că tăierea salariilor bugetarilor și contracția fiscală va accentua declinul, împingând economia într-un nou val de criză. De ce spun dogmatic? Pentru că situația actuală a statelor afectate de criză nu se compară cu situația din trecut: acum există deja un nivel foarte ridicat al datoriei publice + inflație. Allan Meltzer afirmă că Keynes s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cât de iresponsabile sunt politicile actuale, d-apăi dacă ar auzi ce spune Krugman.

Krugman ne oferă o busolă defectă pentru descoperirea erorilor politice actuale. Am ajuns unde am ajuns tocmai din cauza unei creșteri nesustenabile a cheltuielilor publice și a unei politici monetare expansioniste. Realitatea este simplă: guvernul nu poate continua pe acest drum deoarece nu își poate finanța deficitul uriaș. Soluția este una singură: reducerea rolului statului în economie, tăind simultan atât cheltuielile cât și veniturile publice (impozitele).

Dincolo de sofismele pe care le inventează Krugman, austeritatea planificată de guvern nu are cum să câștige încrederea piețelor. Aici Krugman are dreptate dar dintr-un motiv greșit. El spune că reducerea cheltuielilor publice va micșora „cererea agregată”, punând presiune pe cifra de afaceri a companiilor și sporind șomajul. Austeritatea nu are însă acest efect, deoarece tot ce face statul se cheamă redistribuție, iar diminuarea redistribuției nu are nimic de-a face cu volumul resurselor disponibile în economie. Societatea nu are ce pierde atunci când guvernul intervine mai puțin, pentru că oricum guvernul nu poate crea nimic – tot ce face el este să ia de la Ion și să îi dea lui Vasile! Problema reală este că austeritatea în sine nu oferă o perspectivă sectorului privat; câtă vreme impozitele și birocrația rămân pe loc (ba chiar cresc!), românii nu sunt încurajați să producă mai mult, să acumuleze capital și să inoveze. Acesta este factorul care descurajează piețele și reprezintă motivul pentru creșterea riscului de țară, în fond, pentru neîncrederea cu care piețele cred că guvernul ar putea să-și acopere în viitor datoriile uriașe.

Tot aud că statul are nevoie de bani. Dar am ajuns în criză tocmai fiindcă statul a avut la dispoziție prea mulți bani pe care i-a risipit. Statul risipește, pentru că redistribuția distruge incitativele productive, sporindu-le pe cele prădătoare (rent-seeking). Tot ce poate statul este fie să construiască poduri de piatră pe care să le ia apa la următoarea viitură, fie să ridice piramide – moștenirea Jocurilor Olimpice din Grecia sau China. Și cu cât capturează mai mulți bani cu atât poate cheltui/risipi mai mult și cu atât mai ușor trec neobservate eventualele deficite. Citiți istoria. Când oare nu a avut statul nevoie de bani?! Statul are întotdeauna nevoie de bani, nu e nimic spectaculos sau ieșit din comun cu repetarea acestei pretenții în prezent.

Dar, din perspectiva societății, nu avem nevoie de mai mulți bani la buget. Un stat mai mic înseamnă mai puțină alocare clientelară și deficite bugetare mai mici. Credeți că ar fi posibil un deficit de 10% dacă toate cheltuielile s-ar ridica la 20% din PIB? Credeți că ar fi posibil un deficit de 10% dacă toate cheltuielile s-ar ridica la 10% din PIB?! Știți ce înseamnă 10% din PIB?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: De ce s-a devalorizat leul în ultimele zile? Ce va urma în perioada următoare?

Joi, toata lumea parea impacata cu gandul ca salariile si pensiile se vor reduce, mai ales in conditiile in care motiunea de cenzura nu a avut succes, iar actuala putere controla Curtea Constitutionala. Surpriza care a venit vineri dimineata a lovit insa in plin:

- leul, dupa ce un an si jumatate a “hibernat” pe palierul 4.1-4.3, a ajuns in doar doua zile de la 4.23 la 4.39;

- bursa a scazut puternic, exact cand indicii pareau ca isi revin dupa scaderea din ultima luna;

- costul CDS-urilor a crescut, astfel ca Romania a intrat in topul celor mai riscante 10 tari din lume.

Bineinteles, la TV isteria era in floare: “moneda nationala se prabuseste”, “leul inregistreaza un nou minim istoric in raport cu euro”, “un curs de 5-6 lei/euro devine posibil”, “Romania se afla printre cele mai riscante tari din lume”…, iar lista ar putea continua.

Ce efecte are decizia Curtii Constitutionale si ce se va intampla in perioada urmatoare? Sa le luam pe rand.

Decizia Curtii Constitutionale
Daca CC ar fi respins contestatia PSD si PNL, ziua de vineri ar fi fost o zi de “business as usual”. Pietele asimilasera deja decizia de reducere a salariilor si pensiilor, aceste masuri fiind de multi percepute drept bune, de natura sa afecteze negativ evolutia economica pe termen scurt, dar impactul pe termen mediu si lung ar fi fost unul pozitiv.
Insa, in momentul in care s-a aflat ca guvernul nu poate reduce pensiile, pietele au reactionat violent, ceea ce arata clar ca nimeni nu se astepta la asa ceva. Investitorii au inceput sa se intrebe ce se va intampla cu deficitul bugetar, cu taxele sau cu FMI, astfel ca incertitudinea a generat panica, iar panica a prabusit vineri atat leul cat si bursa.

In week-end am aflat ca TVA va creste de la 19% la 24%, perspectivele de crestere economica s-au inrautat si in plus, problema structurala pe care o avem cu sistemul de pensii a ramas nerezolvata.

In acest context, as dori sa precizez un lucru – indiferent de isteria care ii cuprinde pe unii atunci cand se discuta despre pensii, trebuie sa intelegem ca in acest moment, deficitul bugetului asigurarilor sociale este atat de mare, incat poate genera intrarea Romaniei in colaps. Atat timp cat nu vom rezolva cumva aceasta problema, nu putem discuta despre reducerea semnificativa a deficitului bugetar in anii urmatori, cu toate consecintele de rigoare.

Pe de alta parte, imposibilitatea reducerii pensiilor a pus sub semnul intrebarii continuarea acordului cu FMI si virarea transei 5. Aici trebuie de asemenea facuta o precizare – suma de 850 de milioane de euro cat reprezinta aceasta transa nu este foarte importanta si nu ajuta cu nimic guvernul. Toti acesti bani se vor duce la BNR, iar BNR are deja o rezerva valutara uriasa. Mesajul insa este extrem de important – virarea banilor inseamna ca Romania continua acordul cu FMI, fiind deblocati astfel si banii de la UE si BM.

Ce va urma?
In ultimele zile, am fost bombardati cu tot felul de informatii care de multe ori se bateau cap in cap. Cu alte cuvinte, am avut extrem de putine certitudini, iar aceasta situatie nu putea decat sa puna presiune pe cursul valutar.

Ce se va intampla in zilele urmatoare? In primul rand, vineri vom afla daca FMI mai sustine guvernul, astfel ca unul dintre marile semne de intrebare va fi eliminat. In al doilea rand, tot in zilele urmatoare vom afla daca guvernul are mana libera sa majoreze TVA si sa scada salariile, astfel ca un al doilea mare semn de intrebare va fi eliminat.

Ce ramane? Nu poate fi cuantificat in acest moment impactul majorarii TVA asupra cresterii economice. In plus, in lunile urmatoare, toti ochii vor fi atintiti catre guvern – daca deficitul bugetar va urma un traseu care sa dea macar impresia ca se va incadra in tinta de 6.8-7%, daca lupta impotriva evaziunii fiscale va da rezultate cat de cat palpabile, si daca reforma Administratiei nu va bate pasul pe loc, este foarte probabil sa vedem o revenire a leului si o crestere a cotatiilor la bursa.

Cum va evolua leul? In acest moment nu se pot face prognoze nici macar pe termen mediu, insa daca mesajul FMI de vineri va fi unul pozitiv, leul probabil ca se va aprecia catre 4.3, poate chiar sub acest nivel (Societe Generale are o tinta de 4.2 pe termen scurt).

Un lucru este insa sigur – indiferent de evolutia economiei, BNR nu va lasa leul sa se deprecieze dincolo de un nivel care sa puna in pericol stabilitatea sistemului bancar. Este adevarat ca un leu mai slab favorizeaza exporturile, insa ii defavorizeaza pe cei cu credite in euro, iar restantele au ajuns deja la un nivel destul de mare. Creditele in valuta reprezinta 60% din totalul soldului de credite.

PS: cei care se grabesc acum la casele de schimb sa cumpere euro cu 4.4 lei crezand ca va ajunge la 5 lei, s-ar putea sa ia o teapa de toata frumusetea.
La sfarsitul anului 2009, la oficial, un euro valora 4.23 lei, ceea ce inseamna ca devalorizarea inregistrata in ultimele sase luni este de ~3.5%. In acelasi timp, forintul a pierdut 4.8%, iar zlotul a fost stabil.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Tristeţea indicelui imobiliar oficial

A aparut indicele imobiliar oficial; asa cum banuiam, este o bataie de joc la adresa inteligentei romanului.

Renderman a reusit cu succes sa ajunga la aceeasi concluzie, fara sa fie nevoie de bani publici si doi ani de pregatire.

Indicele are o deficienta majora: este neclar. Formularea este ambigua, de genul "preturile din trimestrul I 2010 fata de anul 2009". Preturile sunt exprimate intotdeauna la o data precisa: exista un pret la 31 martie, un pret la 31 decembrie; exprimarea "preturile au scazut in trimestrul I 2010" nu are niciun sens. Despre ce preturi e vorba: preturii medii, mediane? Mister total.

Daca INS a ajuns la concluzia ca preturile au scazut cu 3.96% inseamna ca a determinat cu exactitate un pret pe mp (mediu sper) in 2009 si un pret pe mp in trimestrul I 2010. Procentul de 3.96% nu a aparut din senin; INS cunoaste foarte bine preturile medii de tranzactie.

Care este motivul pentru care INS tine aceste preturi secrete? Ce s-ar face bietii romani cu informatie reala si transparenta la nivel de tranzactie? Mare noroc ca exista institutii platite din bani publici care ne feresc de astfel de vesti proaste.

Completez cu o observatie excelenta a lui Alex:


Presupun ca INS lucreaza doar in RON, asa ca preturile caselor au fost evaluate tot in RON. Ceea ce poate fi o mare diferenta fata de ceilalti indici care sunt toti exprimati in EUR (ma rog sunt firme private e treaba lor cu ce moneda lucreaza).

Ce e interesant e ca leul s-a APRECIAT fata de euro la cursul mediu din T1 2010 (4.1155) fata de cursul mediu din 2009 (4.2372). Variatia de curs a fost de 2.90%- ceea ce inseamna "grosso modo" ca INS ne spune ca preturile in EURO au ramas stabile (o scadere de 1% in EUR,un pic mai mult in Bucuresti in jur de 3%).

Ce e si mai interesant e ca in T2 cursul mediu al leului va arata o depreciere fata de euro (cursul mediu va reveni undeva peste 4.20), asa ca daca preturile in euro nu au o variatie mare e posibil ca indicele INS sa arate chiar o crestere a preturilor (in RON bineinteles). O sa sara in sus toti analistii ca INS face jocul imobiliarilor :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Traderul beat care a mişcat preţul petrolului din mouse. Şi alte minunăţii din presa străină de azi

Un dealer beat care a scumpit pretul mondial al petrolului cu doi dolari “din mouse” a fost amendat de autoritatea de supraveghere din Marea Britanie cu 72.000 de lire si a fost  dat afara de compania pentru care lucra ( PVM Oil) si careia i-a produs o gaura de 6 milioane de lire. Traderul a cumparat 7,13 milioane de barili intr-o singura noapte, dupa ce a baut mai mult decat putea duce.

Spania urca si ea TVA, iar El Pais scrie despre efectele  care vor fi in economie. Merita citit articolul macar pentru calmul cu care e abordata problema. Nimeni nu se isterizeaza, nimeni nu urla ca o sa crape samd. Drept e ca la ei urca cu doua pp, da` parca totusi sunt mai normali.

Merita citit articolul asta

Euro este si va ramane moneda oficiala a Greciei, spune ministrul lor de Finante intr-un interviu care merita si el lecturat.


Astazi sunt asteptate inca o parte a masurilor de austeritate pe care Franta le va pune in practica. Presa scrie despre disponibilizari ale bugetarilor, circa 100.000 de dati afara, din care 16.000 din invatamant.

Presa elvetiana escrie despre averea pe care o lasa in urma fondatorul imperiului Swatch, dar am gasit si un interesant interviu cu un bancher vechi, care vorbeste despre schimbarile din industrie, despre criza samd.

Paradoxurile crizei. Desi are un somaj ridicat, peste 73.000 de locuri de munca din Belgia nu isi gasescu ocupantii. Economistii lor spun ca de vina sunt salariile mari pe care le pretend belgienii, mai précis o inadecvare a ofertei de munca cu cererea, din prisma contraprestatiei financiare. Culmea e ca o buna parte dintre locurile de munca disponibile nu cer pregatire de specialitate. Da` tot degeaba. Reamintesc aici ca in urma cu vreo doua saptamani, Patronatele belgiene au cerut un pact national prin care salariile sa se duca putin in jos, masura care ar permite si infiintarea de noi locuri de munca.

Ca tot veni vorba, ma uitam ieri peste un comunicat dat de Statistical or, unde se arata ca barbatii belgieni sunt mai des amenintati de femei decat invers, sunt mai des injurati, iar in privinta violentelor, raportul e aproape de 1:1. Nu e usor sa fii barbat in ziua de azi, poa` sa zica cine ce-o vrea!

Americanii au renuntat la una din propunerile din legea privind reforma sectorului financiar, mai eact la taxa care ar fi adus 19 miliarde de dolari. Lobbyul puternic al industriei a invins.

In Franta, Carrefour isi reinventeaza conceptual. Va fi ceva total diferit de ceea ce e acum. In Romania…da` mai bine nu zic nimic.


Banca Nationala a Serbiei  functioneaza dupa reguli schimbate. Poate cea mai importanta schimbare e ca Presedintele il va numi pe guvernator, si nu Parlamentul. Vezi cum comenteaza FT asta

Sau citeste  o analiza despre sectorul bancar european in WSJ. Vezi cum si cat  injecteaza Spania in banci, ce fac germanii si care sunt perspectivele.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Lucian Davidescu: Ce înseamnă, concret, solidaritate. Cazul TVA

Sunt rare momentele când, dincolo de vorbe aruncate aiurea, o naţiune chiar trebuie să fie solidară şi când solidaritatea poate într-adevăr să răstoarne o situaţie grea.




Iar asta nu înseamnă sacrificii mari, pe care nimeni n-ar fi dispus să le facă. Dimpotrivă, solidaritatea poate însemna eforturi mici, suportabile, făcute de mulţi oameni conştienţi de un scop comun.

Creşterea TVA este unul dintre aceste cazuri. Reflexul imediat – scumpirea mărfurilor – este păgubos nu doar pentru cumpărători, ci chiar pentru comercianţi. Statul va lua ce şi-a propus să ia, indiferent dacă preţurile stau pe loc sau intră într-o spirală de creştere.

Însă fiecare companie este tentată să încerce să-şi acopere pagubele proprii, indiferent de consecinţe, mai ales dacă simte că poate miza pe dependenţa sau pe comoditatea cumpărătorilor.

De data asta e treaba ta, cumpărător, să faci economiei un bine chiar şi cu forţa. Poţi obţine efecte impresionante cu eforturi mici, uneori chiar triviale.

Cumpără-ţi Logan, chiar dacă îl dispreţuieşti. Patriotismul economic e util, dar fără exagerări. Nu trebuie să cumperi un lucru scump şi prost doar pentru că e românesc, pentru că asta ar face mai mult rău decât bine. Nici să refuzi un lucru ieftin şi bun doar pentru că este de import – şi asta ar face mai mult rău decât bine. Însă în zona judecăţilor fine ale raportului preţ/satisfacţie nu strică o doză substanţială de favoritism faţă de produsele locale. Pentru că o parte din bani s-ar întoarce, indirect, chiar în buzunarul tău.

Strict teoretic, creşterea TVA este un transfer ireversibil de avuţie din economie în buzunarul statului. Însă ţările ca România, care au un deficit comercial substanţial, pot acoperi o parte din pagubă doar prin scăderea importurilor.

Citeşte contiuarea în România Liberă

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP